ICCJ. Decizia nr. 1855/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1855/2008
Dosar nr. 160/118/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 3146 din 28 martie 2005, a admis acţiunea reclamantei R.A.E.D.P. şi P.C. şi a obligat pârâtul S.Ş.T. Constanţa la plata sumei de 4.080,95 Euro, în echivalent lei la cursul B.N.R., contravaloare chirie şi penalităţi şi a dispus evacuarea pârâtului din spaţiul situat în Constanţa, str. Atelierelor.
Tribunalul Constanţa, prin Decizia nr. 178/ COM din 31 mai 2006, a admis recursul pârâtului, a casat hotărârea instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Constanţa, în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 2571/ COM din 8 mai 2007, a admis acţiunea principală a reclamantei R.A.E.D.P. şi P.C.
A admis cererea conexă şi a obligat pârâtul S.Ş.T. Constanţa la plata sumei de 10.745 lei penalităţi de întârziere şi la 1.844,92 Euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. la data plăţii, reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă pentru perioada 1 iunie 2004 – 31 decembrie 2004.
A dispus evacuarea pârâtului din spaţiul situat în Constanţa, str. Atelierelor, cu 2.603,20 lei cheltuieli de judecată.
A respins cererea privind acordarea unui termen de graţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Constanţa a reţinut că părţile au încheiat contractul de închiriere nr. 346 din 14 februarie 2003 pentru spaţiul din Constanţa, str. Atelierelor pentru perioada 14 februarie 2003 – 7 aprilie 2004, pârâtul obligându-se la plata a 221,48 Euro chirie lunară, până la data de 30 ale lunii pentru luna în curs; că, contractul a expirat, în cauză intervenind tacita relocaţiune, că pârâtul a folosit spaţiul şi nu şi-a respectat obligaţia de plată a chiriei, plata acesteia făcându-se în timpul procesului, astfel că potrivit art. 6 din contract acesta datorează penalităţile menţionate şi contravaloarea lipsei de folosinţă.
Prin Decizia nr. 213/ COM din 3 octombrie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva hotărârii instanţei de fond, obligându-l la 200 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Împotriva menţionatei decizii, pârâtul S.Ş.T. Constanţa a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 3, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Constanţa.
În criticile formulate recurentul pârât invocă excepţia nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 3146 din 28 martie 2005 a Judecătoriei Constanţa, procedura de citare fiind viciată, citarea sindicatului făcându-se greşit la altă adresă, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare; invocă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, în soluţionarea cauzei în primă instanţă în raport de faptul că sindicatul este o organizaţie profesională non profit şi nu o organizaţie comercială, spaţiul închiriat în cauză având destinaţia de sediu social şi nu de spaţiu comercial şi că în raport de primul capăt de cerere, evaluabil în bani competenţa aparţine Judecătoriei Constanţa şi susţine, în esenţă, că, chiria a fost stabilită greşit de reclamantă la suma de 221,48 euro/lună fără să ţină cont că sindicatul este o organizaţie non profit iar construcţiile provizorii ce fac obiectul contractului sunt improprii realizării scopului urmărit, aceasta refuzând constant orice renegociere; că instanţa de apel din eroare nu i-a compensat sumele provenite din chirie cu contravaloarea investiţiilor făcute asupra spaţiului în cauză, sumă ce se ridică la 2.400 euro; că greşit Curtea de Apel Constanţa nu i-a acordat termen de graţie conform dispoziţiilor art. 1021 C. civ. şi art. 44 C. com., în raport de buna sa credinţă, constând în achitarea contravalorii chiriei restante.
Recursul pârâtului este nefondat.
Prima critică a recurentului pârât prin care invocă excepţia nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 3146 din 28 martie 2005 a Judecătoriei Constanţa privind nelegalitatea procedurii de citare nu poate fi analizată în această cale de atac în condiţiile în care aceasta a şi fost casată prin Decizia nr. 178/COM/2006 a Tribunalului Constanţa şi trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Constanţa care a pronunţat sentinţa nr. 2571/COM/2007.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa se constată că aceasta a fost soluţionată corect de ambele instanţe, reţinându-se că prin Decizia nr. 178/COM/2006 a Tribunalului Constanţa excepţia necompetenţei materiale invocată a fost soluţionată în mod irevocabil.
Pe fondul cauzei, în mod corect instanţa de apel a reţinut că la baza raporturilor dintre părţi a stat contractul de închiriere nr. 346 din 14 februarie 2003, care a expirat la 7 aprilie 2004, că pârâtul a folosit spaţiul în cauză în baza tacitei relocaţiuni aspect în raport de care datorează contravaloarea lipsei de folosinţă a acestuia la care a şi fost obligat de altfel, şi cu penalităţile de întârziere calculate conform clauzei penale prevăzute la art. 6 din contract.
Referitor la critica recurentului pârât ce vizează cuantumul chiriei în raport de aspectele menţionate, aceasta nu poate fi analizată, acest motiv fiind pentru prima oară invocat în recurs, fiind un aspect de netemeinicie şi nu de nelegalitate, care nu poate fi analizat în recurs raportat la prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea apreciază că instanţele în mod corect i-au respins cererea de acordare a termenului de graţie faţă de natura comercială a cauzei şi de neinvestirea acestora cu o cerere reconvenţională cu privire la creanţa sa, reprezentând contravaloare îmbunătăţiri aduse spaţiului, aspect în raport de care cererea de compensare a pretinselor datorii reciproce nu avea temei legal.
Faţă de această situaţie, cum Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S.Ş.T. Constanţa împotriva deciziei nr. 213/ COM din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1854/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1857/2008. Comercial → |
|---|
