ICCJ. Decizia nr. 1869/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1869/2008
Dosar nr. 5816/83/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Satu Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 92/ LC din 1 martie 2007, a admis acţiunea reclamantei SC A.R.A. SA Bucureşti prin Sucursala Satu Mare şi a obligat pe pârâtul S.M. la plata sumei de 113.115 lei despăgubiri, cu daune interese reprezentând reactualizarea acesteia cu rata inflaţiei începând cu 27 martie 2006, data notificării datoriei, şi până în ziua plăţii efective, cu 3.559,00 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 11 noiembrie 2005, pe raza localităţii Beltiug, jud. Satu Mare a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicate autovehiculul condus de T.S. şi căruţa condusă de pârât, care a pătruns pe drumul naţional fără să se asigure şi fără să acorde prioritate de trecere autovehiculului condus regulamentar pe drumul naţional. Ca urmare a impactului dintre cele două vehicule a rezultat avarierea autovehiculului, asigurat facultativ pentru avarii auto, C.A.S.C.O., prin poliţa de asigurare din 14 septembrie 2005, contract încheiat de proprietarul SC B.A. SRL cu societatea reclamantă.
În baza poliţei de asigurare facultativă şi a cererii de despăgubire făcută de asigurat, reclamanta a deschis dosarul de daune plătind asiguratului său despăgubiri în cuantum de 113.115 lei Ron. Potrivit procesului verbal din 11 noiembrie 2005 întocmit de Poliţia comunei Beltiug, jud. Satu Mare, pârâtul S.M. se face vinovat de producerea evenimentului rutier, care a intrat cu căruţa dintr-un drum lateral pe drumul naţional pe care circula autoturismul, nerespectând semnificaţia indicatorului „cedează trecerea".
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 141/ A-C din 16 octombrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva hotărârii instanţei de fond, stabilind culpa pârâtului pe baza probelor administrate în cauză, în principal a declaraţiei date la organele de poliţie prin care pârâtul îşi recunoaşte vinovăţia. Totodată s-a reţinut că pârâtul nu a propus probe în apel în dovedirea afirmaţiilor sale.
Împotriva menţionatei decizii, pârâtul a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei în rejudecare Tribunalului Satu Mare.
În criticile formulate recurentul pârât susţine, în esenţă, următoarele:
- Decizia din apel cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii în sensul încălcării principiului contradictorialităţii procesului civil cu privire la opozabilitatea şi administrarea probelor, a caracterului echitabil al procesului, în înţelesul art. 6 alin.(1) din C.E.D.O., în sensul că actele depuse la dosar de reclamantă, folosite ca mijloace de probă în cauză, au fost produse exclusiv de aceasta, fiind obţinute în cadrul unei proceduri administrative, cu încălcarea dispoziţiilor art. 167 – art. 171 C. proc. civ. şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O., deşi a cerut încuviinţarea probei testimoniale şi a expertizei.
- în ceea ce priveşte fondul litigiului, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cerute pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv a culpei sale.
Recursul pârâtului este nefondat.
Cu privire la prima critică formulată în recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin care recurentul reclamant susţine că Decizia pronunţată de instanţa de apel cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, nu poate fi primită, motivarea soluţiei de apel fiind succintă, dar completă, în limita motivelor de apel cu care instanţa a fost sesizată, dispoziţiile de lege invocate de aceasta nefiind străine de natura pricinii, ci justificând soluţia dată.
Sub pretextul nerespectării de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 129, art. 167 – art. 171 C. proc. civ., recurenta reproşează în fapt instanţei greşita apreciere a probelor administrate în cauză, critici care urmează a nu fi examinate faţă de dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., întrucât acestea nu au în vedere motive de nelegalitate, singurele ce pot fi supuse spre cercetare instanţei de recurs.
De altfel, în mod corect instanţa de apel a reţinut că recurentului pârât nu i-a fost îngrădit dreptul la apărare şi nici dreptul la un proces echitabil, avându-se în vedere că acesta nu a solicitat, nu a propus administrarea de probe în vederea dovedirii nevinovăţiei sale în producerea accidentului şi nici în privinţa calculului despăgubirilor plătite de societatea de asigurări asiguratului, aspect reţinut, de altfel, şi de încheierea din 22 februarie 2007 în sensul că reprezentantul legal al pârâtului a declarat că nu mai are probe de administrat în cauză.
Nici a doua critică a recurentului reclamant, prin care invocă neîndeplinirea condiţiilor legale privind răspunderea civilă delictuală, nu poate fi reţinută, în condiţiile în care ambele instanţe de judecată au reţinut culpa evidentă a recurentului în producerea accidentului de circulaţie, fapt recunoscut de altfel şi de acesta prin declaraţia dată în faţa organelor de poliţie.
Aşa fiind, cum Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S.M. împotriva deciziei nr. 141/ A-C din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1867/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1879/2008. Comercial → |
|---|
