ICCJ. Decizia nr. 1879/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1879/2008
Dosar nr. 5919/118/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 68/ MF din 6 decembrie 2006, Tribunalul Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, admite în parte acţiunea formulată de reclamanta C.N.A.P.M. SA cu sediul în Constanţa, Incinta port, G.M. în contradictoriu cu pârâta SC A. SA cu sediul în Constanţa.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 86.869,60 Euro, în echivalent lei la data plăţii, reprezentând daune aferente perioadei 1 iunie 2004 – 1 iunie 2006 şi 6.235, 65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Pârâta SC A. SA deţine în Portul C. suprafaţa de 82.733 mp pe care sunt amplasate imobilele societăţii şi infrastructura aferentă (reţele de apă, canalizare, energie electrică, iluminat exterior, platforme de depozitare, spaţii verzi etc.), aspect recunoscut de pârâtă la interogatoriul propus de reclamanta C.A. SA
Pârâta susţine că deţine suprafaţa de teren menţionată cu titlu de proprietate, însă nu a dovedit, în condiţiile art. 1169 C. civ., dreptul afirmat.
Având în vedere că terenurile pe care sunt amplasate porturile maritime fac parte din domeniul public al statului, potrivit pct. 1 - 22 din anexa la Legea nr. 213/1998, instanţa apreciază că pârâta nu putea produce o asemenea probă.
Teritoriile aflate în Portul C. ce constituie bunuri proprietate publică a statului sunt menţionate în anexa 2 la HG 519/1998 şi, potrivit art. 2 alin. (5) din acelaşi act normativ, sunt în administrarea reclamantei C.A. SA.
Instanţa reţine că societatea pârâtă, având în proprietate mai multe imobile situate în incinta Portului C., foloseşte implicit domeniul portuar, fără a deţine vreun titlu în acest sens.
Se constată că până în anul 2004, părţile au avut încheiate contracte de utilizare a domeniului portuar, în temeiul cărora reclamanta C.A. SA asigura pârâtei SC A. SA folosinţa bunurilor din incinta portuară, în vederea desfăşurării activităţilor de depozitare, încărcare/descărcare, stivuire, sortare, colectare etc. a materialelor de construcţii.
Începând cu anul 2004, părţile nu au mai încheiat un asemenea contract, împrejurare în care reclamanta C.A. SA a solicitat instanţei de judecată obligarea pârâtei la plata de daune echivalente tarifelor de utilizare a domeniului portuar, acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ., fiind admisă prin sentinţa civilă nr. 69/ MF din 15 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
Cum între părţi nu există raporturi juridice contractuale, este posibilă antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor instituite de art. 998 C. civ., iar din această perspectivă afirmaţiile pârâtei, potrivit cărora recurgerea la răspunderea civilă delictuală constituie o înfrângere a principiului legalităţii şi o modalitate de obţinere a unor plăţi nedatorate, sunt întemeiate.
Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara".
Din textul legal citat rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, săvârşirea cu vinovăţie a acestei fapte; existenţa unui prejudiciu patrimonial; un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, elemente întrunite în cauza de faţă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 98/ A/C din 26 septembrie 2007, respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta SC A. SA împotriva sentinţei civile nr. 68/ MF din 6 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, în dosarul nr. 32 MF/2006, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C.N. A.P.M. SA Constanţa.
Instanţa de apel, în pronunţarea deciziei menţionate, a reţinut că dispoziţiile art. 998 C. civ., se aplică şi societăţilor comerciale în măsura în care faptele lor se circumscriu acestei norme.
Nu se poate reţine că intimata-reclamantă a pretins plată nedatorată, câtă vreme bunul său a fost folosit de apelanta-pârâtă fără acordul ei şi fără plata unui tarif.
Aplicarea HG nr. 517/1998 şi HG nr. 464/2000 între părţi cu referire la încheierea unui contract de utilizare a domeniului portuar excede cauzei, iar lipsa consensualismului între părţi din acest punct de vedere al utilizării domeniului respectiv nu o îndreptăţeşte pe apelanta-pârâtă să folosească un bun ce nu îi aparţine.
Prejudiciul produs în mod direct constă în privarea intimatei-reclamante de a obţine un beneficiu din administrarea bunului pe care îl are în concesiune.
Prin cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă SC A. SA Constanţa, sub aspectul motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a susţinut următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 22 noiembrie 2006 instanţa de fond deşi a reţinut că invitaţia la „conciliere directă" a fost primită cu numai două zile înaintea datei de convocare nu a solicitat o altă dată de efectuare a concilierii, înlăturând susţinerile privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, argumentat prin faptul că exista posibilitatea manifestării nemulţumirii faţă de data propusă pentru conciliere pe de o parte, iar pe de altă parte că demersul reclamantei a fost efectiv.
Deşi a criticat prin apel motivarea instanţei de fond, instanţa de apel în contradicţie cu probele administrate în cauză şi prevederile art. 7201 C. proc. civ., care instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile de conciliere în procesele şi cererile în materie comercială înainte de sesizarea instanţei a stabilit că nerespectarea termenului de convocare nu atrage nevalabilitatea convocării câtă vreme partea adversă a cunoscut pretenţiile reclamantului şi dovezile pe care acestea se sprijină.
Instanţa de apel a stabilit că aplicarea prevederilor HG 518/1998 şi HG 464/2003 cu referire la încheierea unui contract de utilizare domeniu portuar excede cauzei deduse judecăţii, iar lipsa consensualismului între părţi din acest punct de vedere nu îndreptăţeşte societatea să folosească un bun care nu îi aparţine.
De asemenea, instanţa de apel în contradicţie cu probele administrate în cauză şi prevederile art. 7201 C. proc. civ., care instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile de conciliere în procesele şi cererile în materie comercială înainte de sesizarea instanţei a stabilit că nerespectarea termenului de convocare nu atrage nevalabilitatea convocării atât timp cât partea adversă a cunoscut pretenţiile reclamantului şi dovezile pe care se sprijină.
Instanţa de apel referindu-se la încheierea contractului ce are ca obiect utilizarea domeniului portuar, are în vedere prevederile HG 464/2000, deşi actul normativ care prevede încheierea pe baze nediscriminatorii a contractelor de utilizare domeniu portuar este HG 464/2003 fapt ce constituie lipsa de temei legal a hotărârii pronunţate în apel.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală.
Părţile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii atacate, în cauză nefiind întrunită niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Prima critică a recurentei nu poate fi primită, întrucât din conţinutul deciziei recurate nu rezultă că instanţa s-a substituit părţilor contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reţinut un cu totul alt act juridic sau conţinut.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs Decizia pronunţată nu este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În speţă, intimata a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 7201 alin. (3) C. proc. civ., între data primirii convocării şi data întâlnirii propriu-zise.
Astfel, data primirii de către pârâtă a convocării a fost 6 decembrie 2005, iar data întâlnirii a fost stabilită la 12 ianuarie 2006.
Intimata nu a negat primirea invitaţiei la conciliere şi cunoaşterea pretenţiilor reclamantei şi nici nu a solicitat acesteia din urmă fixarea unei alte zile pentru întâlnirea de conciliere, ceea ce dovedeşte că procedura art. 7201 C. proc. civ., a fost efectuată de către reclamantă fără ca pârâta să fie prejudiciată în vreun fel din acest punct de vedere.
De asemenea, relaţiile dintre cele două societăţi ar fi trebuit să se deruleze în baza unui contract, care reglementează regimul juridic al porturilor, respectiv HG nr. 517/1998 şi HG nr. 464/2003 modificate şi completate, iar în lipsa acestuia nu poate fi reţinută răspunderea contractuală.
Instanţele de bază au reţinut corect incidenţa dispoziţiilor art. 998 C. civ. şi existenţa condiţiilor de antrenare a răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, săvârşirea cu vinovăţie a acesteia, prejudiciu patrimonial şi raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
Referitor la reiterarea situaţiei de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Constanţa împotriva deciziei nr. 98/ A/C din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Constanţa împotriva deciziei nr. 98/ A/C din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1869/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1881/2008. Comercial → |
|---|
