ICCJ. Decizia nr. 1892/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1892/2008
Dosar nr. 1689/30/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 763 din 6 aprilie 2007, Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite în parte acţiunea formulată de SC T.I.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta P. Cărpiniş.
Obligă pârâta la plata sumei de 48.932.000 lei (Rol) + TVA cu titlu diferenţă contravaloare lucrări şi cheltuieli parţiale de judecată în sumă de 11.052.203 lei (Rol).
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Între părţile litigante s-a încheiat un contract de livrare agregate şi executare lucrări, având ca obiect livrarea şi transportul pietrei sparte şi balastului pe străzile comunei Cărpiniş, executarea lucrărilor prin asigurarea forţei de muncă, a materialului, transportul şi utilajele necesare, scarificare strat existent, reprofilare, aşternere compactare balast sau piatră spartă.
Preţul contractului a fost stabilit potrivit pct. 3.1 din contract la 113,200 lei + TVA, cu obligarea beneficiarului de a efectua plata în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, în caz contrar datorând penalităţi de întârziere de 0,5 % pe zi.
Prin anexa la contractul iniţial încheiat s-a făcut precizarea că în prima etapă se contactează lucrări în valoare de 1.500.000 000 lei pentru o suprafaţă de 11.135 mp.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză în care se concluzionează că au fost efectuate lucrări în comuna Cărpiniş şi satul aparţinător Iecea Mare pe o suprafaţă de 26.347 mp şi respectiv 6.640 mp din care 241 m de stradă au fost lucrări noi şi nu de întreţinere. În lipsa nominalizării străzilor constructorul a executat lucrările „la rând şi pe o suprafaţă cât mai mare (pentru a mulţumi pe toţi locuitorii comunei)". Valoarea totală a lucrărilor stabilită prin raportul de expertiză a fost de 3.349.657,76 lei valoare fără TVA, suma rămasă de achitat fiind de 2.355.766.617,76 lei (Rol).
Prin raportul de contraexpertiză efectuat în cauză s-a constatat că suprafaţa totală balastată a fost în localitatea Cărpiniş de 10472 mp iar în localitatea Iecea Mare de 412 mp, total 10.884 mp faţă de suprafaţa de 11.135 mp cât era prevăzut în anexa la contract, executantul întocmind o singură situaţie de lucrări în valoare totală de 248.536.260 lei inclusiv TVA, fără a se întocmi însă o schiţă a străzilor care au fost reparate.
Suprafaţa totală a străzilor verificate de comisia de expertiză sunt cuprinse la anexele raportului de expertiză şi însumează 24.430 mp.
Concluzia Comisiei de experţi a fost aceea că lucrările efectuate au o valoare totală de 1.003.593.000 lei pentru localitatea Cărpiniş şi 39.484.000 lei pentru localitatea Iecea Mare, sumă din care Primăria a achitat prin ordinul de plată 994.145.000 lei, rămânând o diferenţă de plată de 48.932.000 lei + TVA.
De altfel, însuşi fostul primar al comunei Cărpiniş, semnatarul contractului încheiat între părţi, menţionează faptul că suma alocată comunei pentru repararea străzilor era de 1.500.000.000 lei.
Într-o asemenea situaţie expertul stabileşte o valoare a lucrărilor efectuate, ca urmare a acceptării acestora de către pârâtă de 3.349.911.657,76 lei valoare foarte apropiată de cea solicitată de către reclamantă prin cererea introductivă la instanţă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 197 din 27 septembrie 2007, respinge apelul declarat de reclamanta SC T.I.T. SRL Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 763 din 6 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 1689/30/2005.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., obligă reclamanta –apelantă la plata sumei de 17.850 lei către pârâta – intimată P. Cărpiniş cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Instanţa de apel a reţinut că incidenţa dispoziţiilor art. 970 C. civ., pentru valorificarea unor drepturi izvorând din convenţie şi, corelativ, amplificarea unor obligaţii contractuale în sarcina debitorului prestaţiei se limitează totuşi la anumite urmări rezultând din convenţie, în temeiul echităţii, a practicii aplicate de contractanţi sau în raport de legea care califică obligaţia contractuală. Prin consecinţă, nu orice prelungire a unor urmări contractuale sunt în măsură să conducă la obligarea debitorului prestaţiei invocate, ci numai acelea care rezultă în mod necesar din modul în care părţile au înţeles să încheie convenţia lor, şi în continuare să-şi execute obligaţiile în conformitate cu echitatea, obiceiul sau legea.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC T.I.T. SRL Timişoara a susţinut că instanţele de bază au diminuat preţul lucrărilor efectuate şi recepţionate prin procesul - verbal de recepţie din 10 mai 2004 în valoare de 994.145.040 lei vechi, achitate de către (beneficiar) pârâta, anterior promovării acţiunii, lucrări care nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, iar pârâta nu a formulat o cerere reconvenţională, neavând de altfel nici-o obiecţie cu privire la aceste lucrări.
Prin contraexpertiza efectuată s-a diminuat şi valoarea lucrărilor executate şi recepţionate prin procesul - verbal de recepţie din 10 mai 2004, în suprafaţă de 7.380 mp, proces - verbal în care se stipula „cu privire la calitatea lucrărilor executate, lucrările corespund calitativ şi cantitativ, proces-verbal necontestat de niciuna din părţile aflate în litigiu".
Raportul de contraexpertiză constată că lucrările efectuate au o valoare totală de 1.003.593.000 lei pentru localitatea Cărpiniş, 39.484.000 lei pentru localitatea Iecea Mare din care P. a achitat prin ordinul de plată suma de 994.145.000 lei, mai rămânând o diferenţă de plată de 48.932.000 + TVA, la care a fost obligată pârâta cu titlu de diferenţă contravaloarea lucrării.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 5,6,10 C. proc. civ.
Intimata P. Cărpiniş a depus note scrise solicitând respingerea recursului, ca nefondat, şi cheltuieli de judecată.
Părţile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Recurenta prin apărător a precizat că în ceea ce priveşte excepţia incompatibilităţii completului de judecată, critica se circumscrie pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., fără a se preciza în concret vătămarea pricinuită părţii ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului îndeplinit cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent.
Referitor la cea de-a doua critică aceasta nu poate fi reţinută, întrucât soluţia pronunţată de prima instanţă şi menţinută în apel s-a bazat în mod justificat pe raportul de contraexpertiză efectuat de 3 experţi, probă prin care s-a stabilit corect suprafaţa străzilor pietruite, cantitatea de materiale folosită cu manopera aferentă, precum şi valoarea totală a lucrărilor efectuate ca urmare a nerespectării condiţiilor tehnice asumate de recurenta prin contract.
De asemenea, s-a stabilit în mod distinct valoarea lucrărilor realizate în localitatea Cărpiniş şi în localitatea Iecea Mare, având în vedere că acestea constituie unităţi administrativ-teritoriale diferite începând din anul 2004. Totodată s-a avut în vedere suma de 994.145.040 lei vechi ce a fost plătită anterior introducerii acţiunii.
Astfel, instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. invocat, dar abrogat nu a mai fost susţinut.
În ceea ce priveşte reiterarea situaţiei de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.I.T. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 197 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata sumei de 18958 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă P. Cărpiniş
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.I.T. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 197 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta să plătească 18958 lei cheltuieli de judecată către intimata – pârâtă P. Cărpiniş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1890/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1894/2008. Comercial → |
|---|
