ICCJ. Decizia nr. 2785/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2785/2008
Dosar nr. 21668/3/2004
Şedinţa publică din 8 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Reclamanta SC B.C.I. SRL a solicitat obligarea pârâtelor SC I.D. SA şi SC B.C. SRL, în solidar, la restituirea bunurilor proprietatea sa, lăsate în custodie conform procesului verbal de executare din 7 iunie 2002 sau obligarea acestora la plata contravalorii bunurilor, în sumă de 50.000 dolari S.U.A., în lei la data plăţii, cât şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 60.000 dolari S.U.A. reprezentând despăgubiri pentru folosinţa utilajelor, instalaţiilor şi bunurilor.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 6341 din 9 mai 2007 a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâtei SC B.C. SRL ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a admis, în parte, acţiunea reclamantei împotriva pârâtei SC I.D. SA şi a fost obligată pârâta să restituie reclamantei bunurile găsite de expert şi să plătească acesteia bunurile care nu au fost găsite, respingându-se celelalte pretenţii ca nefondate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că lăsarea bunurilor găsite de executorul judecătoresc, în imobilul din care s-a dispus evacuarea reclamantei, în păstrarea pârâtei conform art. 580 C. proc. civ., generează, în sarcina pârâtei SC I.D. SA obligaţia de restituire a bunurilor către debitorul supus executării silite respectiv SC B.C.I. SRL şi, corelativ, dreptul reclamantei de a cere de la detentorul SC I.D. SA aceste bunuri.
în ce o priveşte pe pârâta SC B.C. SRL, aceasta nu are calitate procesuală pasivă întrucât bunurile nu au fost lăsate şi în păstrarea sa de executorul judecătoresc.
Dobândirea de către pârâta SC B.C. SRL a dreptului de folosinţă asupra spaţiului în litigiu de la pârâta SC I.D. SA, prin contractul de închiriere din 17 octombrie 2002, nu îi conferă calitate procesuală pasivă deoarece nu mai exercită un drept de folosinţă asupra patinoarului.
Pe fond a fost avut în vedere cel de al doilea raport de expertiză fiind întocmit de un expert evaluator.
În apelul pârâtei SC I.D. SA, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 68 din 20 februarie 2008 a respins ca nefondat, apelul pârâtei SC I.D. SA reţinând că, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă şi a aplicat adecvat dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 108 alin. final C. proc. civ, în sensul că pârâtele nu au formulat cereri reconvenţionale pentru bunurile care susţin că le-ar aparţine.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâta SC I.D. SA invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel nu a indicat niciun motiv de drept ca argument pentru respingerea apelului.
Recurenta arată că, în opinia sa, semnarea procesului - verbal de custodie fără obiecţiuni nu reprezintă o recunoaştere a dreptului de proprietate al SC B.C.I. SRL asupra acestor bunuri.
Se mai invocă şi faptul, ignorat de instanţe, că în contractul de locaţie de gestiune din 17 iulie 1991 încheiat între SC I.D. SA şi SC A.C.I.I. SA, se prevede, la art. 4 lit. b) şi d) şi art. 5 lit. a), b), c) şi d) că lucrările de conservare şi dezvoltare a patrimoniului, de investiţii, reparaţii şi de amenajare, intră şi rămân în proprietatea locatorului SC I.D. SA.
Aşadar recurenta insistă asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a lipsei calităţii procesuale pasive a SC I.D. SA.
Se arată că, simpla invocare a art. 1909 C. civ. pentru respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a SC B.C.I. SRL cât şi a lipsei calităţii procesuale pasive a SC I.D. SA este neîntemeiată.
Recurenta susţine că reclamanta trebuia să dovedească proprietatea prin acte justificative privind provenienţa tuturor bunurilor având în vedere că este contestată această proprietate.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că instanţa de apel nu a indicat temeiul de drept substanţial pentru respingerea acţiunii ci doar pe cel procedural, respectiv art. 108 C. proc. civ., subliniind că era necesar ca pârâtele să formuleze cereri reconvenţinale pentru a putea pretinde că bunurile le aparţin.
Cum aspectele procedurale sunt prioritare instanţa de apel s-a rezumat să constate că pârâtele fac apărări fără acoperire probatorie şi formulează pretenţii de a li se recunoaşte un drept de proprietate asupra unor bunuri mobile fără să fi apelat la calea legală a cererii reconvenţionale.
Critica referitoare la valoarea probatorie a procesului-verbal de custodie este neîntemeiată.
Aprecierea recurentei că semnarea procesului - verbal de custodie fără obiecţiuni nu reprezintă o recunoaştere a dreptului de proprietate al SC B.C. SRL asupra acestor bunuri nu este fondată.
Menţinând sentinţa de fond, instanţa de apel a reconfirmat soluţia şi argumentarea acesteia.
Principalul motiv pentru care s-a admis acţiunea l-a reprezentat obligaţia de restituire a bunurilor lăsate în custodie conform art. 580 C. proc. civ. şi despre care executorul judecătoresc a menţionat că aparţin reclamantei.
În aceste condiţii este evident că recurenta - pârâtă trebuia să aibă aceeaşi atitudine de la stabilirea custodiei şi până la soluţionarea prezentului litigiu, respectiv să conteste dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunurilor şi să afirme dreptul său.
Nici critica referitoare la ignorarea contractului de locaţie de gestiune din 17 iulie 1991 dintre SC I.D. SA şi SC A.C.I.I. SA nu este întemeiată.
Reclamanta a invocat ca temei al acţiunii procesul - verbal de executare din 7 iunie 2002 prin care bunurile au fost lăsate în custodie pârâtei SC I.D. SA şi aceasta a fost obligată să le restituie pornind de la ideea că în acest act s-a menţionat expres acordul părţilor că toate bunurile mobile găsite aparţin SC B.C.I. SRL.
Invocarea contractului de asociere şi analizarea unei eventuale desocotiri între SC B.C.I. SRL şi SC A.C.I.I. SAdepăşeşte cu mult limitele acţiunii de faţă, motiv pentru care nu a fost ignorat contractul de asociere ci s-au respectat dispoziţiile art. 294 şi art. 295 C. proc. civ.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei a fost reţinut corect de instanţa de apel că, faţă de obiectul acţiunii - restituirea unor bunuri lăsate în custodie se analizează doar aparenţa dreptului şi nu însuşi dreptul de proprietate şi faţă de aceste limite atât reclamanta cât şi pârâta au calitate procesuală activă şi respectiv pasivă.
Cerându-se restituirea unor bunuri mobile este suficientă invocarea art. 1909 C. civ. repectiv a prezumţiei că posesia bunurilor mobile valorează proprietate.
Reclamanta beneficiază de această prezumţie chiar în condiţiile încredinţării bunurilor în custodie, în raport de procesul - verbal ce consemnează recunoaşterea chiar a proprietăţii acestor bunuri.
Nu reclamanta trebuia să mai dovedească proprietatea întrucât acţiunea nu era de revendicare ci pârâta, dacă contestă proprietatea trebuia să formuleze cerere reconventională conform dispoziţiilor art. 119 C. proc. civ. şi să o dovedească potrivit art. 1169 C. civ.
Negăsindu-se întemeiate criticile formulate de recurentă, urmează a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.D. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 68 din 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 28/2008. Comercial → |
|---|
