ICCJ. Decizia nr. 28/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 28/2008
Dosar nr. 1264/42/2004
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2869 din 2 decembrie 2003, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea principală formulată de reclamantul C.C., cererea de intervenţie formulată de B.B. SA, precum şi cererea reconvenţională formulată de SC C.C. SRL Buzău.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că, în conformitate cu actul de adjudecare din 3 decembrie 2001, în urma licitaţiei organizate, apartamentul în litigiu a fost adjudecat de către reclamantul - pârât C.C., care a participat în calitate de creditor, înscris în baza litigiului executoriu, sentinţa civilă nr. 6336 din 26 septembrie 1997 pronunţată de Judecătoria Focşani în dosarul nr. 835/1997, modificată prin Decizia civilă nr. 4 din 8 ianuarie 1998 pronunţată de Tribunalul Vrancea, achitând şi diferenţa până la suma de 97.154.000 lei, în valoare de 1.140 dolari S.U.A.
Reclamantul - pârât, cât şi intervenienta, bancă în faliment au susţinut că pârâta - reclamantă deţine imobilul din Buzău, doar în caliate de detentor precar, astfel că aceasta trebuie evacuată.
Pârâta - reclamantă a adus îmbunătăţiri imobilului în litigiu, care potrivit expretizei întocmite în cauză are valoarea de piaţă de 766.072.000 lei şi deţine apartamentul din care se solicită evacuarea sa, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 14 septembrie 2001, iar prin încheierea nr. 7463 din 1 noiembrie 2001 a judecătorului delegat la Biroul Carte Funciară, Judecătoria Buzău, a fost admisă cererea cu privire la acest imobil, în sensul de a se intabula dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare.
A mai reţinut că deoarece contractul de vânzare - cumpărare nu a fost desfiinţat, pârâta - reclamantă are un titlu legal pentru deţinerea apartamentului în litigiu, astfel că nu poate fi evacuată din acesta.
Prin Decizia nr. 11 din 23 ianuarie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul C.C. şi pârâta SC C.C. SRL Buzău împotriva sentinţei mai sus menţionate.
Respingând apelurile formulate de reclamant şi pârâtă, instanţa de apel a confirmat soluţia pronunţată de Tribunal, reţinând în esenţă, în ceea ce priveşte apelul reclamantului, că pârâta nu se află în situaţia de detentor precar, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 1791, art. 1793 şi urm. C. civ., acesta fiind proprietar conform actului juridic care nu a fost anulat sau nu s-a constatat nulitatea absolută a acestuia; de asemenea, nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantului-apelant, dar calea juridică aleasă prin acţiunea de faţă nu este cea potrivită, posesorul imobilului fiind de bună credinţă şi deţinându-l cu just titlu, astfel că sentinţa Tribunalului fiind legală şi temeinică, urmează a fi păstrată.
Referitor la apelul pârâtei, instanţa de apel a reţinut că şi aici instanţa de fond a procedat în mod legal şi temeinic neacordând cheltuieli de judecată, deoarece a respins atât acţiunea principală, cât şi cererea de intervenţie, dar şi cererea reconvenţională formulată de aceasta, în cadrul procesual de faţă nefiind oportun şi obligatoriu să formuleze reconvenţională pe îmbunătăţirile aduse apartamentului proprietatea sa, deoarece nu era chiriaş sau locatar, fiind deţinător în baza unui just titlu, respectiv act de proprietate, fiind deci proprietarul apartamentului.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs reclamantul C.C., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei instanţei de apel şi sentinţei instanţei fondului, iar pe fond, admiterea cererii de evacuare a intimatei din imobilul adjudecat, cu obligarea acesteia de a repune imobilul în situaţia anterioară modificărilor aduse.
Recurentul-reclamant susţine în esenţă că instanţa de apel a aplicat greşit legea, motivat de faptul că a reţinut în mod vădit eronat împrejurarea potrivit căreia calea juridică aleasă de reclamantul-apelant nu este cea potrivită, - pentru că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar să-l evacueze şi să-l predea în materialitatea lui.
Susţine de asemenea că instanţa a încălcat legea şi nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate în sensul că nu a dat actului de adjudecare calificarea stabilită de legiuitor, în baza căruia putea dispune evacuarea întrucât imobilul grevat de ipoteca în favoarea B.B. SA putea fi urmărit în mâinile oricui s-ar găsi, indiferent de titlul cu care a fost obţinut.
Recursul nu este fondat.
Examinând hotărârea pronunţată de instanţa de apel prin prisma criticilor de nelegalitate, prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în contextul în care pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., invocat de recurentul - reclamant a fost abrogat, se constată următoarele:
Contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 14 septembrie 2001, - în baza căruia SC C.C. SRL Buzău a cumpărat imobilul în litigiu liber de orice sarcini, astfel cum rezultă din actele dosarului şi din care se solicită evacuarea sa – nu a fost niciodată desfiinţat.
Ca atare, în mod corect instanţele au apreciat că actul de proprietate al pârâtei îi conferă acesteia, în calitate de titular, atributele dreptului de proprietate, astfel încât, în speţă, - pârâta neaflându-se în situaţia de detentor precar -nu sunt incidente dispoziţiile art. 1791, art. 1793 şi urm. C. civ.
Drept urmare, deţinând cu just titlu apartamentul în litigiu nu se poate solicita evacuarea pârâtei din acesta, iar calea juridică aleasă de reclamant în prezenta cauză, în calitate de adjudecatar nu este într-adevăr cea potrivită, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
În consecinţă, întrucât recurentul - reclamant C.C. nu a formulat nicio critică întemeiată, care în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. să justifice desfiinţarea deciziei Curţii de Apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat în cauză de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei comerciale nr. 11 din 23 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2785/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 296/2008. Comercial → |
|---|
