ICCJ. Decizia nr. 218/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 218/2008
Dosar nr. 8818/108/2006
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 422 din 21 februarie 2007, Tribunalul Arad, secţia comercială, a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta SC C.T.P. SA în contradictor cu pârâta SC T. SA Arad pe care a obligat-o, în consecinţă, la plata sumei de 16.519,16 lei cu titlu de preţ şi penalităţi, respingând capătul de cerere privind constatarea rezilierii contractului nr. 6746/2005 din culpa pârâtei.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă pentru constatarea rezilierii contractului nr. 6746/2005 din culpa reclamantei.
Instanţa de fond a reţinut, în fapt, că părţile au încheiat la 28 iunie 2005 un contract de prestări servicii autogara având ca obiect închirierea temporară către beneficiar a serviciilor specifice pe perioada 1 iulie 2005 – 30 iunie 2006, părţile convenind ca pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale oricare dintre ele să poată rezilia contractul.
În aplicarea acestei clauze pârâta a notificat rezilierea contractului începând cu data de 1 octombrie 2005 însă reclamanta a apreciat că solicitarea nu este justificată pentru că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale neachitând niciuna din facturile emise, figurând în evidenţele fiscale cu un debit de 15.435.28 RON .
Instanţa de fond a apreciat că refuzul pârâtei de plată este nejustificat, excepţia de neexecutare nefiind susţinute prin probele administrate şi oricum contractul a expirat la 30 iunie 2006 nemaifiind de actualitate rezilierea contractului ci numai pretenţiile pecuniare conform art. 969 şi 1066 C. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 156 din 6 iunie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa atacată şi a constatat rezilierea contractului începând cu data de 1 octombrie 2005 din culpa pârâtei, menţinând restul dispoziţiilor acesteia şi respingând apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
Instanţa de apel a considerat greşită soluţia instanţei de fond, în sensul respingerii cererii de reziliere a contractului, deoarece analiza capătului de cerere privind constatarea rezilierii trebuia să se raporteze la data de 1 octombrie 2005 indicată de părţi ca dată de referinţă pentru reziliere iar nu la data pronunţării hotărârii.
În contra deciziei a declarat apel pârâta SC T. SA solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei instanţei competente pentru rejudecare.
Motivele invocate sunt după caracterizarea recurentei de netemeinicie şi de nelegalitate, aceasta încadrându-le în cazul prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Motivul de nelegalitate referă la soluţionarea pricinii cu încălcarea competenţei materiale în raport de prevederile art. 2821 C. proc. civ., cuantumul pretenţiilor fiind sub un miliard lei iar cel de netemeinicie vizează aprecierea greşită a culpei în executarea obligaţiilor contractuale în raport de probele de la dosar.
Intimata – reclamantă nu a depus întâmpinare la dosar.
Opinia Înaltei Curţi.
Trebuie mai întâi precizat că obiectul controlului instanţei de recurs îl formează numai nelegalitatea hotărârii atacate în raport de art. 304 C. proc. civ., partea introductivă.
Drept urmare, criticile vizând temeinicia în fapt a hotărârii atacate nu vor putea fi analizate.
Cu privire la motivul de nelegalitate care referă la încălcarea normelor de competenţă şi care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., apt să atragă casarea hotărârii atacate este de observat că, prima instanţă sesizată a fost judecătoria, care, având în vedere obiectul principal al cererii de chemare în judecată şi anume constatarea rezilierii contractului dedus judecăţii, şi-a declinat competenţa în favoarea tribunalului prin sentinţă rămasă irevocabilă, iar această din urmă instanţă în mod legal s-a considerat învestită în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi art. 17 C. proc. civ., atât cu privire la cererea în constatare cât şi cu privire la cererea pecuniară.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, pentru considerentele evocate, recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T. SA Arad împotriva deciziei nr. 156 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 215/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 226/2008. Comercial → |
|---|
