ICCJ. Decizia nr. 1981/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1981/2008
Dosar nr. 427/3/2007
Şedinţa publică de la 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin acţiunea introductivă, înregistrată la data de 8 februarie 2006 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reclamantul S.L.C. a chemat în judecată pe pârâţii B.P. şi SC O. SA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa:
- să constate faptul că pe data de 22 septembrie 2005 apartamentul său a suferit daune la bucătărie şi la dormitorul alăturat, datorită inundaţiei provenind de la apartamentul situat la etajul superior;
- să oblige pârâta SC O. SA să constate daunele produse la apartament şi să achite contravaloarea despăgubirilor ce se impun;
- să îl oblige pe pârâtul B.P. la achitarea contravalorii diferenţei dintre suma plătită de SC O. SA cu titlu de despăgubiri aferente poliţei de asigurare şi suma ce urmează a fi plătită pentru readucerea celor trei camere la stadiul dinaintea producerii evenimentelor;
- să îl oblige pe pârâtul B.P. la achitarea contravalorii reparaţiei necesare readucerii balconului apartamentului său în stadiul iniţial, de dinaintea producerii inundaţiei datorită culpei sale, în perioada anterioară semnării poliţei de asigurare .
Potrivit susţinerilor reclamantului, pârâtul B.P. în luna mai 2004 a provocat daune în apartamentul de domiciliu al reclamantului, prin aceea că i-a inundat balconul, situaţie în care reclamantul a decis să încheie o poliţă de asigurare pentru astfel de evenimente cu pârâta SC O. SA la data de 17 mai 2004. Ulterior, între aceleaşi părţi a fost încheiat un nou contract, având acelaşi obiect. În data de 22 septembrie 2005 s-a produs primul eveniment asigurat, constatat de către de agenţii pârâtei SC O. SA în mod separat pentru baie şi bucătărie, întocmindu-se în mod eronat două dosare de daună, astfel încât, deşi pe data de 13 decembrie 2005 s-a produs cel de-al doilea eveniment asigurat, când pârâtul a inundat din nou apartamentul reclamantului, agenţii pârâtei au refuzat să se prezinte pentru a constata şi acest eveniment.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969, art. 970, art. 977, art. 980, art. 983, art. 984, art. 998-1000 C. civ. şi Legea nr. 136/1995.
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 3586 din 26 aprilie 2006 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, având în vedere caracterul comercial al acţiunii.
În faţa Tribunalului Bucureşti, investit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, reclamantul a formulat cerere precizatoare, prin care a înţeles să renunţe la capătul 4 al cererii şi a evaluat cuantumul despăgubirilor solicitate de la pârâtul B.P., la suma de 500 lei. Ulterior, reclamantul a completat cadrul procesual, prin chemarea în judecată a pârâtei B.F. arătând că solicită obligarea pârâtei SC O. SA să efectueze constatarea daunelor produse la apartamentul de domiciliu, respectiv în camera de baie în data de 13 decembrie 2005, ca fiind al doilea eveniment acoperit de poliţa de asigurare, obligarea pârâţilor B.P. şi B.F. la plata diferenţei dintre suma plătită de O. cu titlu de despăgubire, evaluată provizoriu la 500 lei.
La data de 4 decembrie 2006, reclamantul şi pârâţii B.P. şi B.F. au depus la dosarul cauzei tranzacţie privind stingerea litigiului prin concesii reciproce.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 11079 din 4 decembrie 2006, a luat act şi a consfinţit înţelegerea privind pe reclamant şi pârâţii B.P. şi B.F. şi a disjuns cererea formulată împotriva pârâtei SC O. SA, formându-se un nou dosar.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 481 din 15 ianuarie 2007 a respins cererea disjunsă ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat că inundaţia produsă la data de 13 decembrie 2005 este al doilea eveniment asigurat, iar urmare înţelegerii reclamantului cu persoanele vinovate de producerea prejudiciului, reclamantul s-a considerat integral despăgubit, nemaiavând deschisă calea unei acţiuni împotriva asigurătorului său.Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia comercială nr. 605 din 5 decembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul promovat.
Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate şi a făcut o corectă aplicare a clauzelor contractuale şi dispoziţiilor legale în materie, specifice speţei.
Împotriva acestei decizii, reclamantul S.L.C. a declarat recurs, în cadrul termenului legal, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurată şi admiterea cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtei SC O. SA să efectueze constatarea daunelor produse la data de 13 decembrie 2005 în camera de baie, ca fiind al doilea eveniment asigurat acoperit de poliţa de asigurare.
Recurentul şi-a întemeiat recursul pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., referindu-se la următoarele aspecte :
- în mod greşit curtea a constatat că reclamantul a solicitat daune şi pentru daunele cauzate de infiltraţia apei de ploaie, deşi petitul acţiunii este foarte clar;
- în raport de petitul acţiunii, în mod eronat curtea a reţinut că pârâţii B. au fost descărcaţi de răspundere prin încheierea tranzacţiei, deoarece prevederile tranzacţiei sunt foarte clare şi se referă numai la diferenţa de sumă necesară readucerii camerelor în stadiul de dinaintea celor două inundaţii;
- reclamantul nu a avut cunoştinţă despre anexele poliţei de asigurare, curtea de apel încălcând dispoziţiile Legii nr. 172/2004, privind informarea în detaliu a asiguraţilor cu privire la contractele de asigurare;
- susţine că pârâta a încălcat şi dispoziţiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, fiind incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (3) şi art. 14 din această lege .
- reclamantul invocă recomandarea U.E. prin directivele din domeniul asigurărilor, privind aplicarea principiului ,,este mai puţin important adevărul cuvintelor decât aşteptările pe care acestea le dau părţilor ;
- nu au fost respectate regulile de interpretare ale contractelor prevăzute de art. 977, art. 979 şi art. 982 C. civ..
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii date în apel.
Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:
Înalta Curte având în vedere că recurentul nu a argumentat criticile de nelegalitate, distinct, pe fiecare motiv în parte va lua în examinare motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin care s-a susţinut că Decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Considerentele deciziei instanţei de apel sunt în deplină concordanţă cu soluţia adoptată şi exprimă raţionamentul instanţei asupra motivelor de fapt şi de drept ce au făcut obiectul criticilor din apel în raport de soluţia primei instanţe, astfel că motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu subzistă.
Al doilea motiv (art. 304 pct. 8) invocat, se referă la schimbarea naturii şi înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului dedus judecăţii.
De principiu, interpretarea convenţiilor încheiate între părţi este atributul suveran al instanţei fondului, sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al acestuia, cu condiţia ca interpretarea să nu fie abuzivă, încălcând voinţa părţilor.
Art. 977 C. civ. reglementând modul de interpretare al convenţiilor statuează asupra unui principiu esenţial al interpretării după intenţia comună a părţilor .
În speţă, clauza adiţională F1 106 A, art. 6.1 la contractul de asigurare, prin care s-a stabilit că societatea pârâtă acoperă pe parcursul perioadei de asigurare contravaloarea pagubelor pentru maximum două daune produse ca urmare a riscului de inundaţie, a fost interpretată de către instanţă în sensul voinţei comune a părţilor, urmare semnării contractului de către recurent, în consecinţă acesta a achiesat condiţiilor şi clauzelor adiţionale ce fac parte integrantă din contractul de asigurare.
Prin urmare, susţinerea recurentului în sensul că clauzele poliţei de asigurare sunt obscure şi ambigue, iar în situaţia în care ar fi cunoscut că poliţa acoperă doar două evenimente asigurate, nu ar fi încheiat contractul, excede obiectul prezentei cauze, în raport de petitul acţiunii în executarea contractului.
Criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, nu pot fi reţinute de către instanţă, recurentul neindicând, în faţa instanţei de apel şi nici în faţa instanţei de recurs, care anume clauze din contract sunt abuzive. Simpla invocare a unor texte legale, fără stabilirea legăturii juridice cu actul juridic dedus judecăţii, nu demonstrează aplicabilitatea motivului de nelegalitate invocat.
Prin cel de al treilea motiv de recurs, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a pus în discuţie nelegalitatea soluţiilor ca urmare a încălcării dispoziţiilor Legii nr. 172/2004, prin aceea că a fost încălcată obligaţia de informare în detaliu a asiguraţilor cu privire la contractul de asigurare şi actelor adiţionale.
Dezlegarea dată de instanţa de apel acestei chestiuni este corectă, întrucât din materialul probator existent la dosarul cauzei, a rezultat că recurentul a luat cunoştinţă de conţinutul condiţiilor şi clauzelor adiţionale anexate poliţei de asigurare, semnând poliţa de asigurare fără obiecţiuni.
Din argumentele aduse pentru susţinerea criticilor deciziei pronunţată de instanţa de apel nu rezultă vreo referire la dispoziţii legale pe care instanţa le-a ignorat sau le-a aplicat greşit. Dimpotrivă întreaga sa critică se structurează pe motive de netemeinicie şi nu pe motive de nelegalitate specifice căii de atac a recursului care este nedevolutivă.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.L.C., împotriva deciziei nr. 605 din 5 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1978/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1982/2008. Comercial → |
|---|
