ICCJ. Decizia nr. 1982/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1982/2008
Dosar nr. 1972/30/2007
Şedinţa publică de la 5 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1025/PI din 5 iunie 2007 a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SA cu sediul social în Timişoara judeţul Timiş în contradictoriu cu pârâta SC G. SRL cu sediul social în Timişoara judeţul Timiş, în sensul că a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Timişoara,compus din sală vânzare, 3 magazii, birou şi grup social, în suprafaţă totală de 230 mp, înscris în C.F. nr. 95970 Timişoara nr.top 30441/LXIX proprietatea reclamantei.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la daune cominatorii şi a mai fost obligată pârâta faţă de reclamantă la cheltuieli de judecată în cuantum de 103 lei.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că reclamanta SC A. SA a solicitat evacuarea pârâtei SC G. SRL din spaţiul comercial în litigiu, precizând că pârâta ocupă acest spaţiu fără titlu. De asemenea au mai fost solicitate şi daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere de la data introducerii acţiunii până la eliberarea efectivă a spaţiului.
Reclamanta a susţinut că între părţi a fost încheiat contractul de închiriere nr. 136 din 30 iunie 2005 privind spaţiul descris în petitul acţiunii, pentru a perioada de 1 an, respectiv de la data de 1 august 2005 până la 31 iulie 2006 şi a fost prelungit prin acte adiţionale, ultimul cu nr. 654 din 3 noiembrie 2006, prelungit până la 31 decembrie 2006. De la această dată pârâta a refuzat eliberarea spaţiului, cu toate notificările trimise acesteia, în cauză neoperând tacita relocaţiune.
Pârâta legal citată nu s-a prezentat la dezbateri şi nu a propus probe.
S-a reţinut că cererea reclamantei este întemeiată sub aspectul evacuării pârâtei, SC A. SA fiind proprietara spaţiului. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii, deoarece acestea reprezintă un mijloc indirect de constrângere, care nu are caracter reparator, ci a unei pedepse civile şi care nu se aplică atunci când executarea obligaţiilor în natură pe cale silită este posibilă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 273/R/COM din 29 noiembrie 2007 a respins apelul declarat de pârâta SC G. SRL Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1025/PI din 5 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ. A mai fost respinsă şi cererea intimatei pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a preluat în esenţă toate argumentele primei instanţe şi a înlăturat ca nefondată critica apelantei vizând lipsa calităţii de reprezentant legal a directorului V.F.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamantă, întrucât aceasta nu a făcut dovada lor, cererea a fost respinsă.
Împotriva deciziei civile nr. 273/R/COM din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs pârâta SC G. SRL Timişoara, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi rejudecând cauza, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de evacuare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, în principal, lipsa calităţii de reprezentant a numitului V.F. pentru SC A. SA, având în vedere că societatea reclamantă a fost scoasă la licitaţie. Astfel, hotărârea de neprelungire a contractului dintre cele două societăţi a fost dispusă de persoane fără legitimitate în cadrul SC A. SA.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei pentru următoarele considerente.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, aşa cum decurg din contractul de închiriere nr. 136 din 30 iunie 2005 precum şi actele adiţionale ulterioare, considerând că reclamanta poate exercita prerogativele de proprietar, prin raportare la art. 480 C. civ., în contextul în care la data de 31 decembrie 2006 contractul de închiriere a încetat prin împlinirea termenului.
Nu poate fi primită critica recurentei privind lipsa calităţii de reprezentant legal al SC A. SA, deoarece din certificatul constatator nr. 10157 din 2 iunie 2008 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş rezultă fără putere de tăgadă că numitul V.F. are calitatea de administrator, în conformitate cu Hotărârea AGA nr. 1 din 29 noiembrie 2005, pe o durată de 4 ani, începând cu data numirii 29 noiembrie 2005 şi până la data expirării mandatului 28 noiembrie 2009. În calitatea de administrator-preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC A. SA, numitul V.F. reprezintă societatea în raporturile cu terţii şi poate angaja juridic această societate prin promovarea oricărei acţiuni care să apere interesele şi buna funcţionare a ei.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G. SRL împotriva deciziei nr. 273/R/COM din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G. SRL Timişoara, împotriva deciziei nr. 273/R/COM din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1981/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2127/2008. Comercial → |
|---|
