ICCJ. Decizia nr. 2127/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2127/2008
Dosar nr. 1561/91/2006
Şedinţa publică de la 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 59 din 16 mai 2007 Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M.I. SRL Focşani împotriva pârâtei SC C.M.V. SA Focşani pentru plata sumei de 339.725 lei reprezentând penalităţi pentru neexecutarea contractului nr. 179/2006.
Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă penalităţile de întârziere pentru neexecutarea în parte a contractului nr. 179/2003 datorată conform clauzei penale din contract.
De asemenea s-a reţinut că aplicarea clauzei penale este condiţionată de îndeplinirea condiţiilor necesare pentru acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 1082 C. civ., existenţa prejudiciului şi culpa debitorului, iar reclamanta nu a făcut dovada existenţei cumulative a acestora.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Prin Decizia nr. 94 din 19 octombrie 2007 Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot sentinţa în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi obligării pârâtei la plata sumei de 339.725 lei cu titlu de daune interese plus suma de 10933,5 lei cheltuieli de judecată la fond şi apel.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 4.5 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 179/2003 pentru neexecutarea în parte sau în totalitate a contractului partea în culpă datorează penalităţi de 15% din valoarea rămasă nerealizată.
Intimata pârâtă a recunoscut neexecutarea în parte a contractului, dar a considerat că nu este în culpă pentru că neexecutarea s-a datorat unei cauze neimputabile, respectiv lipsei disponibilului bănesc.
S-a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a considerat că în cauză era necesar ca creditorul să dovedească întinderea prejudiciului suferit, clauza penală având natura juridică a unei convenţii obligatorie pentru părţi şi constituie o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditori în caz de neexecutare a obligaţiei debitorului.
Instanţa de apel a mai reţinut că neexecutarea parţială a contractului este imputabilă pârâtei-debitoare care a nesocotit contractul încheiat cu reclamanta preferând să se aprovizioneze cu materiale de construcţii, în perioada de valabilitate a contractului, de la alţi furnizori cărora le-a plătit marfa fie cu numerar, fie cu ordine de plată sau bilete la ordin, situaţie stabilită prin expertiza contabilă efectuată în dosarul de fond.
Afirmaţia intimatei-pârâte potrivit căreia s-a aflat în incapacitate de plată este infirmată de probele administrate în cauză.
Reţinând că pârâta nu a executat în mod culpabil obligaţia asumată prin contract, de a achiziţiona cantitatea de marfă contractată şi având în vedere caracterul clauzei penale, de evaluare anticipată a despăgubirilor cauzate prin neexecutarea unui contract, instanţa de apel a schimbat în tot sentinţa apelată şi a admis acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a le dezvolta.
Recurenta susţine că Decizia este nelegală întrucât instanţa nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în temeiul art. VI din contractul nr. 179 din 29 mai 2003, la data introducerii acţiunii existând o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, contractul transformându-se în contract de fidejusiune, iar răspunderea pentru neexecutare revenea persoanelor fizice care au semnat contractul.
Precizează că a intrat în incidenţă de plată la 15 octombrie 2003, fiind în interdicţie bancară la cererea intimatei pentru neplata sumei de 85.553 lei.
Recurenta susţine că hotărârea este nelegală întrucât instanţa a interpretat greşit clauzele contractului, nepronunţându-se asupra pactului comisoriu convenit de părţi în sensul rezilierii contractului în caz de întârziere în plata preţului materialelor livrate.
Recurenta mai susţine că s-a interpretat în mod greşit clauza penală prevăzută în contract, întrucât era necesar să se stabilească dacă sunt întrunite condiţiile acordării despăgubirilor potrivit dispoziţiilor art. 1082 C. civ.
Recursul este neîntemeiat.
Susţinerea recurentei referitoare la lipsa calităţii procesuale nu poate fi reţinută faţă de împrejurarea că afirmaţia pârâtei referitoare la incapacitatea de plată în care s-a aflat a fost infirmată de probele administrate în cauză, inclusiv expertiza contabilă din care rezultă că în perioada de valabilitate a contractului pârâta s-a aprovizionat cu materiale de construcţii de la diverşi furnizori în valoare de 58.647.080.319 lei pe care le-a achitat cu numerar s-au bilete la ordin, iar de la reclamantă a comandat şi achiziţionat mărfuri în valoare de 13.263,68 lei.
În această situaţie, răspunderea pentru neexecutarea contractului revine pârâtei.
În ceea ce priveşte interdicţia bancară instituită la data de 15 octombrie 2003 pentru CEC-uri fără acoperire, aceasta nu echivalează cu incapacitatea de plată sau insolvenţă cum susţine recurenta.
Susţinerea recurentei referitoare la existenţa pactului comisoriu potrivit căruia contractul se rezilia de drept în cazul întârzierii plăţii, nu poate fi reţinută întrucât instanţele nu au fost investite cu o astfel de cerere, iar pe de altă parte pactul comisoriu nu putea fi aplicat întrucât obiectul litigiului nu l-au constituit penalităţile de întârziere în plata materialelor de construcţii livrate.
Se constată că instanţa de apel a interpretat corect clauzele contractuale, răspunderea pârâtei pentru neexecutarea în întregime a obligaţiilor contractuale fiind angajată potrivit clauzei penale prevăzute la pct. 4.5 din contract.
Prin clauza penală părţile au stabilit anticipat, prin acordul lor de voinţă, întinderea prejudiciului şi cuantumul daunelor pentru acoperirea acestuia ca urmare a neexecutării contractului.
Neexecutarea contractului fiind dovedită, s-a stabilit în mod corect că sunt întrunite condiţiile răspunderii contractuale.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtei urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.M.V. SA, împotriva deciziei comerciale nr. 94 din 19 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1982/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2141/2008. Comercial → |
|---|
