ICCJ. Decizia nr. 2143/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2143/2008
Dosar nr. 1997/62/2006
Şedinţa publică de la 13 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1958/C din 24 aprilie 2007, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge acţiunea formulată de reclamanta SC D. SRL Braşov, cu sediul în Braşov, judeţul Braşov, în contradictoriu cu pârâta SC D.P. SRL Braşov, cu sediul în Braşov, judeţul Braşov, având ca obiect rezoluţiune proces-verbal şi obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 300 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 30 august 2003 s-a încheiat între reclamanta SC D. SRL şi pârâta SC D.P. SRL (fostă SC F.M.E.I. SRL) procesul-verbal de predare-primire (fila 12 la dosarul nr.1513/2006 al Judecătoriei Braşov) având ca obiect predarea-primirea spaţiului comercial nr. 3 din Complexul Agro-Comercial A. (art. 1 din contract).
Înscrisul deţinut de parte, proces-verbal de primire-predare (recepţie) încheiat la 30 august 2003 cuprinde şi o convenţie a părţilor privind folosinţa spaţiului comercial mai sus menţionat, convenţie ce cuprinde obligaţii ale pârâtei privind plata chiriei pentru terenul pe care este situat spaţiul comercial (art. 5), vânzarea-mărfurilor în acest spaţiu (art. 9), încheierea unor contracte de utilităţi (art. 10), etc., dar nu cuprinde o obligaţie scadentă a pârâtei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial în litigiu.
Potrivit art.1 din convenţia părţilor, procesul-verbal de primire-predare din data de 30 august 2003, părţile au convenit ca să se încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial în litigiu ulterior semnării prezentului proces-verbal de primire-predare (recepţie), fără a se fixa un termen în acest sens.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 194/A din 1 noiembrie 2007 respinge apelul declarat de reclamanta SC D. SRL Braşov împotriva sentinţei civile nr. 1958/C din 24 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi obligă apelanta să plătească intimatei SC D.P.G. SRL suma de 2.380 lei, reţinând că în mod corect instanţa de fond a apreciat asupra neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1020-1021 C. civ. în primul rând din perspectiva debitoarei-reclamante care nu şi-a executat obligaţia de a se prezenta pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare în urma notificării trimise de pârâtă sub nr. 1440 din 8 iulie 2005.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC D. SRL Braşov a susţinut că Decizia recurată este lipsită de temei legal.
Procesul-verbal a cărui desfiinţare s-a solicitat a fost încheiat la solicitarea intimatei SC F.M.E.I. SRL, care avea importante debite de achitat faţă de societatea recurentă şi pentru a recupera parţial din debite, s-a acceptat de către un reprezentant al SC D. SRL compensarea unui debit de 60.000 dolari SUA cu un spaţiu comercial menţionat în acel proces-verbal, dar aşa cum s-a menţionat în art. 1 din respectivul înscris, obiectul său este predarea-primirea spaţiului comercial nr. 3 din Complexul Agro Comercial D. ce va fi dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare, încheiat ulterior semnării procesului-verbal.
În speţă, intimata avea obligaţia să încheie contractul de vânzare- cumpărare, pentru spaţiul respectiv, cel mai târziu până la 30 septembrie 2003.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ..
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Prima critică a recurentei nu poate fi primită, întrucât instanţa nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nu a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Din conţinutul deciziei recurate nu rezultă că instanţa s-a substituit părţilor contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reţinut un cu totul alt act juridic sau conţinut.
De altfel, cererea de recurs nu cuprinde dezvoltarea primului motiv de recurs, conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., ci se indică doar temeiul de drept.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, acesta este nefondat, întrucât hotărârea pronunţată nu este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
Ambele instanţe au reţinut corect că debitorul care nu şi-a executat obligaţiile nu are dreptul de a pretinde rezoluţiunea contractului, chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost înserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. În speţă, pârâta-intimată şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţie, a predat spaţiul comercial cu toate utilităţile aferente, a operat compensarea datoriei cu preţul de achiziţie şi a notificat reclamanta în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât nu se află în situaţia de a nu-şi fi executat obligaţiile.
Referitor la reiterarea situaţiei de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Braşov, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 194/A din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2142/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2195/2008. Comercial → |
|---|
