ICCJ. Decizia nr. 2105/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2105/2008
Dosar nr. 3714/2/2007
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României prin sentinţa arbitrală nr. 79 din 19 aprilie 2007 a respins ca nefondată excepţia de caducitate a arbitrajului invocată de pârâta SC E.P. SRL Bucureşti.
A admis în parte acţiunea reclamantei SC E.C.R. SRL Bucureşti şi a obligat pârâta SC E.P. SRL Bucureşti la plata sumei de 123.727,40 lei (Ron) cu titlu de preţ, de 32.706,50 lei (Ron) dobândă şi de 24.955,36 lei cheltuieli de arbitrare.
Pentru a pronunţa această hotărâre arbitrală s-a reţinut că părţile au încheiat un număr de 11 contracte de antrepriză, prin care reclamanta SC E.C.R. SRL Bucureşti în calitate de antreprenor s-a obligat să execute pentru pârâta SC E.P. SRL Bucureşti în calitate de beneficiar o serie de lucrări de construcţii la fabrica din Sindriliţa, com. Găneasa, jud. Ilfov constând în construirea fundaţiei fabricii, a unei clădiri de birouri, locuinţe şi adăpost, executarea unui gard de împrejmuire la faţadă, executarea fundaţiei unei clădiri auxiliare.
Din lucrările executate, contractele 1-9 şi 11, pârâta a plătit parţial preţul, rămânând restantă suma de 72.277 dolari SUA, adică 247.454,80 lei (Ron).
Faţă de neînţelegerile apărute între părţi cu privire la realizarea lucrărilor contractate, la 6 august 2003 s-a încheiat procesul-verbal de soluţionare a litigiilor în care s-a menţionat că suma datorată reclamantei este de 87.277 dolari SUA (inclusiv TVA) şi modalitatea de plată, soluţionarea neînţelegerilor, remedierea deficienţelor calitative.
Tribunalul arbitral din oficiu şi-a verificat competenţa în raport de clauzele contractelor de antrepriză, constatând constituirea sa în conformitate cu Regulile de procedură ale Curţii de Arbitraj.
Acordând eficienţă probatorie egală tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză şi apreciind culpa comună a părţilor cu privire la nerespectarea obligaţiilor contractuale, tribunalul arbitral a considerat că, ţinând cont de principiul echităţii şi de suma de 65.337 dolari SUA rezultată din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul B.N. ca reprezentând preţul neachitat al lucrărilor, pârâta datorează conform art. 969 C. civ. şi art. 43 C. com., suma de 123.727,4 lei (Ron) (32.668,5 dolari SUA) jumătate din totalul sumei de 247.454,8 lei (Ron) (65.337 dolari SUA) solicitată de reclamantă prin acţiunea arbitrală, şi suma de 32.706,5 lei cu titlu de dobânzi pentru perioada 7 septembrie 2003-27 martie 2006.
Cu privire la excepţia de caducitate a arbitrajului invocată de către pârâtă la primul termen de arbitrare din 20 iunie 2006, s-a apreciat că nu poate fi reţinută susţinerea reclamantei de nerespectare a art. 3533 alin. (6) C. proc. civ., întrucât textul legal invocat şi art. 33 alin. (6) din Regulile de procedură arbitrală nu instituie obligativitatea formei scrise a notificării având ca obiect invocarea excepţiei caducităţii.
S-a considerat că tribunalul are posibilitatea de a prelungi durata arbitrajului faţă de atitudinea pârâtei, care a fost de acord cu prelungirea duratei arbitrajului şi chiar a determinat-o prin solicitări de termen şi administrare de probe, că pârâta nu mai este în drept ca, invocând propria conduită, să invoce caducitatea arbitrajului.
Împotriva sentinţei arbitrale au formulat acţiune în anulare ambele părţi.
Recurenta pârâtă SC E.P. SRL Bucureşti prin cererea formulată, motivată în baza art. 364 lit. e) C. proc. civ. în sensul că hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533 C. proc. civ., a solicitat anularea sentinţei arbitrale, suspendarea executării acesteia şi respingerea acţiunii reclamantei (dosar nr. 3714/2/2007).
Prin cererea motivată pe art. 364 lit. i) C. proc. civ., recurenta reclamantă SC E.C.R. SRL Bucureşti a solicitat admiterea acţiunii în anulare, întrucât hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii şi admiterea în totalitate a pretenţiilor formulate prin cererea de arbitrare (dosar nr. 4247/2/2007).
Prin încheierea din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 164 C. proc. civ. conexarea dosarului nr. 4247/2/2007 la dosarul nr. 3714/2007, constatând existenţa a două acţiuni în anularea aceleiaşi sentinţe arbitrale.
La data de 27 septembrie 2007 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi dosarul nr. 23084/3/2007 ca urmare a pronunţării la data de 18 septembrie 2007, a sentinţei comerciale nr. 10166 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin care a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC E.C.R. SRL Bucureşti şi pe pârâta SC E.P. SRL Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinându-se că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti la 20 iunie 2007, reclamanta SC E.C.R. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SRL Bucureşti a formulat acţiune în anulare împotriva sentinţei arbitrale nr. 79 din 19 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional cu aceleaşi motive relatate în cadrul acţiunii în anulare formulată în dosarul nr. 4247/2/2007.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la 10 decembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, constatând îndeplinite condiţiile art. 163 C. proc. civ. a admis excepţia de litispendenţă şi a dispus ataşarea dosarului nr. 23084/3/2007 la dosarul nr. 3741/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin încheierea din 8 august 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosar nr. 5119/2/2007 a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei arbitrale atacate.
Ulterior prin încheierea pronunţată în dosar nr. 3714/2/2007 s-a admis cererea petentei SC E.P. SRL Bucureşti având ca obiect suspendarea executării sentinţei arbitrale şi s-a dispus suspendarea executării silite a sentinţei arbitrale nr. 79 din 19 aprilie 2007 până la soluţionarea acţiunilor în anulare conexate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 247 din 20 decembrie 2007 a admis acţiunile în anulare conexate formulate de reclamanta SC E.C.R. SRL Bucureşti şi de pârâta SC E.P. SRL Bucureşti. A anulat sentinţa arbitrală nr. 79 din 19 aprilie 2007 a Curţii de Arbitraj şi în fond a admis în parte acţiunea reclamantei SC E.C.R. SRL Bucureşti şi a obligat pârâta SC E.P. SRL Bucureşti la plata a 68.649 dolari SUA, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plăţii şi la dobânda aferentă acestei sume, calculată de la 22 septembrie 2003 până la 31 decembrie 2004.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Curtea de Apel Bucureşti, constatând îndeplinirea condiţiilor art. 364 lit. e) C. proc. civ., în baza probelor administrate în cauză a reţinut că pârâta în calitate de beneficiar al lucrărilor de construcţie executate parţial necorespunzător calitativ, dar care nu a achitat integral preţul lucrărilor executate şi contractate, datorează reclamantei în calitate de antreprenor, care a executat integral lucrarea dar nu şi-a respectat obligaţia contractuală cu privire la calitatea lucrărilor executate, preţul lucrărilor convenit, din care se scade suma de bani reprezentând prejudiciul produs prin executarea necorespunzătoare din punct de vedere calitativ a lucrărilor, prejudiciu dovedit prin suma plătită altui antreprenor pentru remedierea lor, rămânând de plată numai suma de 68.649 dolari SUA. Conform art. 43 C. com. pârâta a fost obligată şi la plata dobânzii legale aferente sumei de mai sus, începând cu 22 septembrie 2003 şi până la 31 decembrie 2004.
Intimata reclamantă SC E.C.R. SRL Bucureşti a depus note scrise la dosar prin care a cerut respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Împotriva menţionatei hotărâri, pârâta SC E.P. SRL Bucureşti a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată.
Criticile recurentei, dezvoltate global, urmează a fi încadrate în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În criticile formulate recurenta pârâtă susţine, în esenţă, că hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii ca urmare a aprecierii eronate a probelor administrate în cauză, instanţa reţinând greşit că expertiza administrată în cauză, coroborată cu procesul-verbal de inspecţie, prevalează asupra raportului de expertiză din asigurarea de dovezi şi asupra inexistenţei procesului-verbal de recepţie a lucrărilor ce au făcut obiectul contractelor de antrepriză nr. 1-9 şi 11 încheiate de părţile în litigiu.
Recurenta pârâtă susţine că din interpretarea dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, în vigoare la data derulării contractelor de antrepriză, rezultă că, în absenţa procesului-verbal de recepţie întocmit la terminarea lucrărilor, lucrările de construcţii nu pot fi considerate terminate în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de executare.
Totodată instanţa a apreciat greşit că în concursul dintre expertiza tehnică administrată în cadrul procedurii de asigurare dovezi, omologată prin Decizia nr. 386/R pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosar nr. 8957/2004 şi expertiza tehnică administrată în cauză (expert B.N.) prevalează ultima, deşi aceasta s-a întocmit după 4 ani de la terminarea lucrărilor, aspect în raport de care nu se poate determina retroactiv stadiul lucrărilor efectuate în cauză de reclamantă, lucrările fiind terminate în fapt de un alt antreprenor.
Înlăturarea expertizei de asigurare de dovezi, ale cărei concluzii sunt concrete şi contemporane cu situaţia de fapt, şi luarea în considerare a expertizei tehnice administrate în cauză, ale cărei concluzii sunt evazive şi imprecise, în lipsa documentelor constatatoare şi terminarea lucrărilor de alt antreprenor conduc instanţa la o soluţie greşită, care nu corespunde situaţiei de fapt aceea a reţinerii terminării lucrărilor de către reclamantă, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a uzat de promovarea unei acţiuni în justiţie pentru realizarea recepţiei.
Recursul pârâtei este nefondat.
Cu privire la prima critică formulată în recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care susţine că Decizia pronunţată în acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 79 din 19 aprilie 2007 a Curţii de Arbitraj cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, nu poate fi primită în condiţiile în care recurenta reproşează în fapt instanţei greşita apreciere a probelor administrate în cauză, aspecte care vizează temeinicia şi ţin de pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., abrogat, critici ce nu pot fi examinate faţă de dispoziţiile art. 304 alin. (1) din acelaşi cod, întrucât acestea nu au în vedere motive de nelegalitate, singurele ce pot fi supuse spre cercetare instanţei de recurs.
Deşi recurenta invocă şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu indică dispoziţiile de lege ignorate sau greşit aplicate de instanţă, limitându-se la a reproşa greşita apreciere şi aplicare a concluziilor expertizelor efectuate în cauză, aspect ce vizează critici pe fond, ce nu pot fi analizate în recurs.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, amplu documentat şi bine argumentat, fiind dată o eficienţă maximă dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
Or în speţă, faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.P. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 247 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2104/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2106/2008. Comercial → |
|---|
