ICCJ. Decizia nr. 211/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 211/2008
Dosar nr. 1201/103/2006
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1290 din 28 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ s-a admis acţiunea precizată a reclamantului B.V. şi B.M. în contradictoriu cu pârâţii C.L.G., SC R.T.P. SRL şi C.G. şi s-a constatat anularea formelor de licitaţie înscrise în procesul verbal încheiat la 22 februarie 2002, licitaţie efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 39 şi art. 72 din HG nr. 55/1998, cu aplicarea prevederilor art. 129.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 702 din 28 februarie 2002, având ca obiect vânzarea spaţiului magazin şi debara, spaţiu construit pe suprafaţa de 61 m.p., având o suprafaţă utilă de 56,32 m.p. conform documentelor cadastrale, care au stat la baza încheierii contractului de vânzare – cumpărare.
De asemenea, s-a constat nulitatea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2772 din 14 mai 2004 pentru suprafaţa de 272 m.p. act încheiat cu încălcarea prevederilor 39, 68 şi 72 din 2 HG nr. 55/1998 şi s-a admis capătul de cerere privind constituirea unei servituţi de trecere, dispunându-se constituirea acesteia în favoarea reclamanţilor pe terenul de 272 m.p. pe amplasamentul cuprins între la Nord, moştenitorii defunctului M.V., la Sud, proprietatea reclamanţilor B.V. şi B.M., la Est, drumul judeţean şi la Vest moştenitorii defunctului V.M. Servitutea de trecere se va institui pe suprafaţa de 120 m.p. conform coordonatelor stabilite prin expertiza tehnică.
Prin Decizia nr. 524 din 8 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia civilă, s-au admis apelurile pârâţilor, iar sentinţa a fost anulată în totalitate, trimiţându-se cauza spre competentă soluţionare secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Neamţ.
Soluţionând cauza, Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 41 din 26 ianuarie 2007 prin care a respins acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
Instanţa fondului a reţinut că susţinerile reclamanţilor cu privire la procesul verbal de licitaţie din 22 februarie 2002 şi a contractului de vânzare – cumpărare nr. 702 din 28 februarie 2006 sunt nefondate întrucât nu există motive care să atragă nulitatea absolută a procesului verbal de licitaţie din 22 februarie 2002 şi nici a contractului de vânzare cumpărare autentificat cub nr. 702 din 28 februarie 2002, actele respective întrunind condiţiile de validitate. Şi cu privire la procesul verbal de licitaţie nr. 2001 din 20 martie 2002 şi contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2772 din 14 mai 2004 s-a reţinut că încheierea acestora s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legislaţiei în vigoare, respectiv a dispoziţiilor art. 38 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 215/2001 cu modificările ulterioare.
Prin Decizia nr. 80 din 21 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii reclamanţi B.V. şi B.M., aceştia fiind obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 RON.
În considerentele deciziei, instanţa apelului a reţinut că imobilul în litigiu a fost proprietatea pârâtei C.G., iar terenul pe care se află amplasat este proprietatea unităţii administrativ teritoriale şi că, tocmai datorită regimului juridic diferit al acestora (construcţie şi teren) înstrăinarea lor s-a făcut după proceduri diferite, reţinându-se corect de către instanţa fondului că prin modalitatea în care s-au desfăşurat procedurile nu s-a încălcat legea.
Cu privire la licitaţia publică s-a considerat că, la epoca încheierii actelor contestate erau aplicabile dispoziţiile generale din materia contenciosului administrativ (Legea nr. 29/1990), procesul verbal din 20 martie 2002 fiind emis de o autoritate publică, respectiv C.L.C. Girov astfel că, petitul prin care s-a solicitat anularea acestui act este inadmisibil întrucât nu s-a făcut dovada procedurii prealabile reglementată de art. 5 din actul normativ menţionat.
Menţinându-se procesul verbal de licitaţie, pe cale de consecinţă, s-a menţinut şi contractul de vânzare – cumpărare încheiat în baza acestuia, reţinându-se că reclamanta nu a invocat motive de nulitate a acestuia care să fie independente de cele invocate de primire la licitaţie.
Referitor la dreptul de trecere s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză conchizându-se că varianta de acces pe ternul pârâtei SC R.T.P. SRL este absolut împovărâtoare pentru aceasta întrucât ar trebui să fie constituită pe întreaga suprafaţă de teren aferentă construcţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs B.V. şi B.M. care au invocat motive de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 3, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susţine următoarele:
- licitaţia pentru teren nu a avut loc la data de 21 martie 2002 tocmai pentru a se obstrucţiona participarea celor interesaţi la aceasta.
- deşi instanţa apelului a apreciat că petitul referitor la nulitatea procesului verbal de licitaţie se supune normelor contenciosului administrativ, în raport de care este prematur formulat, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
- Decizia este nulă, fiind dată cu încălcarea normelor de competenţă materială privitoare la petitul ce vizează instituirea unei servituţi de trecere.
În continuare, recurenta reiterează aspecte ce ţin de situaţia de fapt respectiv de derularea licitaţiei după care arată că înţelege să se folosească de toate criticile pe care le-a invocat în faţa instanţei de apel.
Prin întâmpinarea depusă la 12 noiembrie 2002, C.G. – S.C. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei atacate.
Analizând Decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Iniţial, reclamanţii au investit, cu soluţionarea acţiunii lor, Judecătoria Piatra Neamţ care, prin sentinţa nr. 1290 din 28 martie 2005 au admis-o în tot.
Prin Decizia nr. 524 din 8 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Neamţ au fost admise apelurile pârâţilor formulate împotriva sentinţei pe care au anulat-o în totalitate, cauza fiind trimisă spre soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Faţă de petitele cererii care datorită naturii lor atrăgeau competenţa materială a mai multor instanţe, considerând că datorită stadiului procesual instanţa de apel se afla în imposibilitate de a da eficienţă prevederilor art. 165 C. proc. civ., privitoare la disjungere s-a statuat ca în rejudecare, instanţa fondului să pună în discuţia părţilor, în raport cu fiecare capăt de cerere, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă, precum şi calitatea procesuală pasivă.
Or, ambele instanţe atât cea de fond cât şi cea de apel au ignorat îndrumările deciziei de casare (rămase irevocabile prin neexercitarea căii de atac) deşi aveau obligaţia de a proceda, în soluţionarea cauzei, în sensul celor stabilite prin hotărârea respectivă.
S-a ajuns astfel ca instanţa comercială să soluţioneze petite ce intră în competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi instanţei civile cu încălcarea prevederilor art. 2 lit. d) C. proc. civ. şi art. 1 C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea atât a deciziei cât şi a sentinţei pronunţate în cauză.
În baza considerentelor expuse, Înalta Curte va admite ca fondat recursul, iar în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va casa Decizia atacată cât şi sentinţa primei instanţe cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Neamţ.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de fond se va conform deciziei de casare nr. 524 din 8 noiembrie 2005 de Tribunalul Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii B.V. şi B.M. împotriva deciziei nr. 80 din 21 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 41/ COM din 26 ianuarie 2007 a Tribunalului Neamţ şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 21/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 214/2008. Comercial → |
|---|
