ICCJ. Decizia nr. 214/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 214/2008
Dosar nr. 14151/99/2006
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 154 din 18 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia comercială, s-a respins, ca inadmisibilă, excepţia privind nelegalitatea H.C.J. Iaşi nr. 28/2000 invocată de pârâţii C.L. Iaşi, Primăria Iaşi şi Primarul Municipiului Iaşi, precum şi excepţia litispendenţei invocată de aceiaşi pârâţi.
S-au admis excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a C.L. Iaşi şi lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Iaşi.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis acţiunea reclamantei R.A.J.A.C. Iaşi, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iaşi şi s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 79.766,69 RON, reprezentând diferenţă preţ, conform facturii nr. 8631703 din 30 septembrie 2003, suma de 27.878,2 RON, reprezentând penalităţi aferente facturii nr. 8522134 din 31 august 2003 şi suma de 3.405,11 RON cheltuieli de judecată.
Instanţa fondului a reţinut în considerentele sentinţei că excepţia de nelegalitate a H.C.J. nr. 28/2002 este inadmisibilă întrucât ea poate fi invocată doar pentru actele administrative emise după data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, respectiv 7 ianuarie 2005.
De asemenea, s-a constatat că nu sunt întrunite condiţiile necesare pentru a se reţine existenţa litispendenţei faţă de cauza ce face obiectul dosarului nr. 13143/99/2006 al Tribunalului Iaşi în care se solicită contravaloarea serviciilor prestate în luna august 2003 faţă de observaţiile prezentei cereri ce vizează respectarea serviciilor prestate în luna septembrie 2003.
Întrucât C.L. Iaşi nu este parte în contractul invocat de reclamantă s-a considerat că acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la poziţia procesuală a Primăriei Iaşi s-a reţinut că nu este o instituţie distinctă, capabilă de a-şi asuma drepturi şi obligaţii astfel încât aceasta nu are capacitate procesuală de folosinţă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că în baza contractului încheiat între R.A.J.A.C. Iaşi şi Primarul Municipiului Iaşi ca reprezentat al primăriei s-a încheiat un contract de furnizare a apei potabile şi industriale, de evacuare a apelor uzate şi meteorice (art. 2500/2002) în baza căruia pârâtul a achitat doar o parte a serviciilor de care a beneficiat, rămânând de achitat suma de 79.766,69 RON aferentă lunii septembrie 2003.
Conform convenţiei părţilor, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la înmânarea actului de plată atrage majorări de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere.
În cauză, pârâta nu a contestat întârzierea la plată însă a susţinut că reclamanta a prestat o parte din servicii în lipsa unui contract, servicii pe care nu le-a contestat că i-ar fi fost prestate, necontestând nici faptul că a primit factura emisă de reclamantă.
S-a dat astfel eficienţă prevederilor art. 969 şi urm. C. civ. şi s-a admis acţiunea reclamantei cu consecinţa obligării pârâtului la plata sumelor solicitate.
Prin sentinţa nr. 64 din 4 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Primarul Municipiului Iaşi împotriva sentinţei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că instanţa fondului a dat o rezolvare corectă excepţiilor invocate de părţi menţinând aceeaşi motivare.
Pe fondul cauzei s-a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, precum şi aplicabilitatea prevederilor art. 969 – art. 970 C. civ., care reglementează convenţiile legal încheiate, acestea urmând a fi executate cu bună credinţă conform art. 1361 şi 1082 C. civ.
Împotriva acestei decizii şi a sentinţei a declarat recurs Primarul Municipiului Iaşi care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora susţine următoarele:
- Respingerea excepţiei nelegalităţii H.C.J. nr. 28/2000 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 4 al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi cu încălcarea competenţei altei instanţe respectiv cea de contencios administrativ.
- Instanţa de apel a omis a se pronunţa asupra excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Iaşi, excepţie pe care înţelege să o reitereze în această cale de atac.
- În mod greşit s-a reţinut că factura indicată a fost acceptată astfel că reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale mai ales în situaţia în care nu se poate vorbi de existenţa unui contract în formă simplificată.
Prin întâmpinare, intimata R.A.J.A.C. Iaşi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, considerând însă că, în raport de prevederile Legii nr. 215/2001 dar şi de faptul că părţi în contractul de furnizare a serviciilor de apă – canal sunt R.A.J.A.C. Iaşi şi Primăria Comunei Iaşi, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.L. Iaşi este întemeiată.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a sesizat instanţa cu o acţiune în pretenţii, constând în plata contravalorii unei facturi emise în baza contractului nr. 2500 din 15 martie 2002 privind furnizarea apei potabile şi industriale, evacuarea apelor uzate şi meteorice, precum şi epurarea apelor uzate.
Contractul a fost perfectat între R.A.J.A.C. şi Primăria Municipiului Iaşi, iar reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâţi: Primăria Iaşi, C.L.M. Iaşi şi Primarul Municipiului Iaşi.
Deşi prin motivele de apel depuse de Primarul Municipiului Iaşi s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, în cuprinsul deciziei atacate nu se regăseşte vreo menţiune cu privire la aceasta, instanţa omiţând a se pronunţa asupra ei.
Or, potrivit art. 137 C. proc. civ., instanţa este obligată a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra excepţiilor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Neluând în discuţie excepţia invocată de pârât cu privire la lipsa calităţii sale procesuale pasive, instanţa apelului a ignorat prevederile mai sus enunţate, fapt ce este de natură a atrage casarea deciziei care, sub acest aspect este vădit nelegală.
Această situaţie face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs, acesta fiind singur în măsură să atragă casarea în întregime a hotărârii atacate.
Pe cale de consecinţă, urmează a se admite, ca fondat, recursul promovat de Primarul Municipiului Iaşi şi a se casa Decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, instanţa de apel se va conforma prevederilor art. 137 C. proc. civ., în sensul că se va pronunţa mai întâi asupra tuturor excepţiilor de procedură sau de fond invocate şi numai după aceea, în funcţie de soluţiile ce se vor da excepţiilor, va purcede la rezolvarea cererii de apel pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iaşi împotriva deciziei nr. 64 din 4 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 211/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 217/2008. Comercial → |
|---|
