ICCJ. Decizia nr. 257/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 257/2008
Dosar nr. 47668/3/2005
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC O. SA a chemat în judecată pârâtele SC N.T. SA, SC A. SA, A.V.A.S., O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI, C.S.A., C.N.V.M., solicitând constatarea nulităţii absolute a hotărârii Consiliului de Administraţie a SC A. SA din 24 aprilie 2003 (M. Of. nr. 1321/02.06.2003), privind majorarea de capital social prin aport în natură şi radierea menţiunii operate în O.R.C.; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 8408 din 16 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 47668/3/2005, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia lipsei de interes; a respins cererea formulată de reclamanta SC O. SA în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, prin reprezentant SC N.T. SA şi cu O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI, ca lipsită de interes; a respins cererea formulată de SC O. SA în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S., C.S.A., C.N.V.M. şi O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel SC O. SA şi a susţinut, în esenţă, că hotărârea este contradictorie, în raport cu probele administrate şi cu faptul că, pe de o parte, deşi, s-a reţinut legitimarea procesuală activă a societăţii ceea ce presupune implicit şi justificarea unui interes, în final, acţiunea a fost respinsă ca fiind lipsită de interes.
Prin Decizia comercială nr. 139 din 19 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, completată cu încheierea din 7 mai 2007 a aceleiaşi instanţe s-a admis apelul s-a desfiinţat în parte sentinţa atacată, s-a respins excepţia lipsei de interes formulată şi s-a trimis cauza spre rejudecarea cererii principale în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA şi SC N.T. SA şi O.R.C. precum şi a cererii de intervenţie accesorie formulată de SC U.I.B.V.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Acţiunea principală a fost formulată de SC O. SA în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare, potrivit cărora, în cazul în care se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acţiune este imprescriptibil, cererea poate fi formulată „şi de orice persoană interesată"; motivele invocate se circumscriu dispoziţiilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 32/2000 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2003, în vigoare, la data adoptării hotărârii din 4 aprilie 2003, privind majorarea capitalului social prin aport în natură şi art. 152 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, lipsa avizului favorabil al C.S.A. conform art. 5 lit. k) din Legea nr. 32/2000.
Totodată, a rezultat că SC O. SA a participat la procesul de privatizare, fiind înlăturată de la negocieri, în favoarea unei terţe societăţi comerciale, încât anularea H.C.A. din 24/2003, prin care s-a majorat capitalul social prin aport în natură al SC A. SA, ar echivala cu nerespectarea clauzelor asumate prin contractul de privatizare, cu consecinţa anulării acestui contract şi a reluării procesului de privatizare la care reclamanta intenţionează să participe, astfel că în cauză interesul în declanşarea procedurii judiciare prin care se urmăreşte constatarea nulităţii unui act faţă de care reclamanta este terţ a fost pe deplin dovedit.
De asemenea, aspectul reţinut de către prima instanţă privind lipsa calităţii de acţionar la data pronunţării hotărârii atacate nu este relevant.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele SC N.T. SA Bucureşti şi SC A. SA Bucureşti invocând aceleaşi motive de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, dând o rezolvare greşită excepţiei lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată prin schimbarea hotărârii instanţei de fond şi respingerea acestei excepţii.
Astfel, greşit s-a reţinut că instanţa de fond ar fi admis excepţia pentru că, reclamanta ar fi pierdut calitatea de acţionar în cadrul SC A. SA, deoarece acest fapt nu rezultă din considerentele hotărârii.
De asemenea, instanţa de apel a aplicat greşit legea, atât timp cât a legitimat interesul reclamantei, mai ales că nu l-a susţinut pe niciun text de lege deosebit de faptul că nu a interpretat corect nici principiile referitoare la noţiunea de interes şi nici la aplicarea prevederilor art. 948 C. civ., iar argumentaţia curţii de apel, potrivit căreia, se legitimează interesul reclamantei de a promova acţiunea ce formează obiectul acestei cauze pe ideea că, interesul este justificat prin participarea sa la reluarea negocierilor privind licitaţia acţiunilor SC A. SA, este greşită pentru că, şi în ipoteza în care ar dovedi un anume interes pentru o licitaţie, el nu poate fi apreciat ca legitim, deci justificat, în cadrul unei acţiuni în care se pune problema examinării unei hotărâri aparţinând adunării generale a acţionarilor.
Recursul este fondat.
Calitatea procesuală activă este dată de identitatea dintre persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecăţii, în vreme ce interesul este alături de afirmarea unui drept una din condiţiile de exercitare a acţiunii civile.
În cauză, corect, s-a constatat că reclamanta care este acţionară la societatea pârâtă este titulara acţiunii în nulitatea H.C.A. dar în privinţa interesului, aceasta nu îl justifică.
Interesul trebuie să fie legitim (să nu fie în conflict cu legea) personal (folosul practic al eventualei admiteri să profite direct părţii) născut şi actual.
În cauză, aceste condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ nu se regăsesc, deoarece aşa cum bine a reţinut instanţa de fond, reclamanta a devenit acţionară la cca. 2 ani de la data adoptării H.C.A., astfel că desfiinţarea acestei hotărâri nu va produce nicio consecinţă juridică în patrimoniul acesteia, iar împrejurarea că pe rolul altei instanţe de judecată există un litigiu prin care aceasta solicită desfiinţarea privatizării societăţii comerciale pârâte, la care este acţionar reclamanta, fiind una dintre participantele iniţiale la procesul de negociere, nu poate constitui temei pentru considerarea faptului că interesul este legitim dar nici născut şi actual, în acea cauză, nepronunţându-se încă o soluţie.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul este fondat şi va fi admis, cu consecinţa modificării hotărârii instanţei de apel în sensul respingerii apelului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele SC N.T. SA Bucureşti şi SC A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 139 din 19 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, modifică Decizia atacată în sensul că respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta SC O. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 259/2008. Comercial → |
|---|
