ICCJ. Decizia nr. 2389/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2389/2008
Dosar nr. 1297/1/2007
Şedinţa publică din 3 iulie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 9 februarie 2007 CN A.D.N. SA Bucureşti a solicitat anularea deciziei nr. 3633 din 16 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, dată în contradictoriu cu SC R. SRL Bucureşti prin care a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţelor de drept comun iar cauza trimisă spre rejudecare Curţii Internaţionale de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.R.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestatoarea arată că din moment ce reclamanta SC R. SRL a investit Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea în fond a litigiului de faţă înseamnă că a înţeles să renunţe la clauza compromisorie înscrisă în contractul lor.
Aceeaşi atitudine procesuală rezultă şi din partea ei care, deşi iniţial a invocat necompetenţa instanţelor de drept comun, ulterior a formulat cerere reconvenţională în acelaşi dosar, aşa încât clauza compromisorie a rămas lipsită de eficacitate.
Deşi problema necompetenţei materiale s-a pus atât la fond – a se vedea încheierea din 9 noiembrie 2004 – cât şi în apel (a se vedea Decizia nr. 829 din 15 decembrie 2005) în recursul său SC R. SRL a reiterat la 8 iunie 2006 aceeaşi excepţie a necompetenţei materiale a instanţelor de drept comun, excepţie admisă de instanţa de recurs prin Decizia nr. 3633 din 16 noiembrie 2006.
Şi în alte litigii între părţi s-a invocat aceeaşi excepţie care însă a fost respinsă de instanţe, motiv pentru care contestatoarea apreciază că instanţa de recurs greşit a admis excepţia, încălcând astfel atât dispoziţiile art. 969 C. civ. cât şi art. 3434 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea din 14 mai 2007 intimata SC R. SRL a invocat inadmisibilitatea contestaţiei în anulare în raport de dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea invocând excepţia necompetenţei materiale atât la fond cât şi în apel.
Totodată, a apreciat ca nefondată contestaţia în anulare, în cazul când excepţia inadmisibilităţii ar fi respinsă.
La 16 mai 2007 a formulat cerere de intervenţie accesorie SC C.C.C.F SA Bucureşti, reprezentată prin SC A.L. SRL, invocând respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, această societate fiind unul dintre asociaţii intimatei SC R. SRL.
Cererea de intervenţie accesorie a fost admisă în principiu la termenul din 31 ianuarie 2008.
În cauză s-au acordat mai multe termene pentru a fi ataşat dosarul de recurs în care s-a pronunţat Decizia a cărei anulare s-a cerut, dosar ataşat dosarului arbitral.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele menţionate la pct. 1 şi 2 ale aceluiaşi aliniat, numai dacă respectivele motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
La pct. 2 al art. 317 alin. (1) C. proc. civ. este reglementat drept motiv al contestaţiei în anulare încălcarea de către judecători a dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
În speţă, din actele dosarului soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 3633 din 16 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, rezultă că în litigiul dintre părţi soluţionat prin această decizie excepţia necompetenţei instanţelor de drept comun a fost invocată atât în fond, cât şi în apel şi recurs, aşa încât Curtea apreciază că nu sunt întrunite cerinţele legale stipulate în art. 317 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare.
Deşi contestatoarea a invocat în contestaţia sa dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. Curtea apreciază că nici aceste condiţii nu sunt îndeplinite, deoarece instanţa de recurs nu a respins excepţia necompetenţei, ci, din contră, a admis-o, iar recursul nu a fost respins.
În consecinţă, excepţia invocată de intimata SC R. SRL cât şi de intervenienta accesorie SC C.C.C.F SA este întemeiată, motiv pentru care va fi admisă pe fond şi cererea de intervenţie accesorie, iar contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta SC C.C.C.F SA Bucureşti, prin lichidator SC A.L. SRL Bucureşti.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea CN A.D.N. SA Bucureşti prin administrator judiciar SC A.L. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 3633 din 16 noiembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 3 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 973/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2407/2008. Comercial → |
|---|
