ICCJ. Decizia nr. 2408/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2408/2008
Dosar nr. 22765/3/2005
Şedinţa publică din 16 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 17 iunie 2005, reclamanta SC T.A. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul M.A.P.D.R. Bucureşti pentru a fi obligat la plata sumei de 418.700.000 lei reprezentând obligaţii de plată corelative serviciilor prestate pe baze contractuale, 624.120.488 lei T.V.A. prevăzute în facturi contrar prevederilor din contract, precum şi 118.490.477 lei penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa comercială nr. 83 din 12 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti a admis, în parte, acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârât la plata sumei de 624.120.488 lei T.V.A. şi 118.490.477 lei dobânzi pentru perioada 21 noiembrie 2004 – 10 iunie 2006 şi 35.041.420 lei cheltuieli de judecată, respingând primul capăt al acţiunii, ca rămas fără obiect.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 349 din 5 iunie 2006, a respins apelul declarat de pârât, ca nefondat, menţinând soluţia instanţei de fond, ca legală şi temeinică.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâtul M.A.P.D.R. Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 303, art. 304, art. 312 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii întrucât trebuia reţinută culpa reclamantei, care nu putea să efectueze plăţi până nu se obţinea certificatul de scutire de T.V.A., acesta din 5 mai 2005 emis de D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti acoperind doar parţial valoarea contractului; iar dobânzile nu erau datorate întrucât nu s-au prevăzut penalităţi în contract.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care pârâta le reiterează prin recursul de faţă, în raport de probatoriile administrate se constată că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârilor atacate, cum s-a solicitat, întrucât nu sunt întrunite niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pe care, de altfel, recurenta îl indică generic fără să precizeze nici una dintre situaţiile prevăzute de lege ca motive de recurs.
În speţă, raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de prestări servicii din 28 noiembrie 2003, care a prevăzut scutire de plata tuturor taxelor şi taxelor vamale inclusiv T.V.A., conform legii.
Or, conform art. 8 lit. b) din Normele privind aplicarea scutirii de taxe (în aplicarea dispoziţiilor prevăzute de Codul fiscal pentru livrările de bunuri şi prestări servicii finanţate din ajutoare şi împrumuturi nerambursabile) scutirea de T.V.A. a prestaţiilor de servicii finanţate din împrumuturi nerambursabile, este facturarea fără această taxă de către prestatori pe baza certificatului de scutire eliberat de D.G.F.P., la solicitarea beneficiarilor.
În raport de aceste dispoziţii legale se constată că pârâtul - beneficiarul companiei de publicitate din contractul menţionat avea obligaţia de a obţine acest certificat de scutire de T.V.A., aferent valorii serviciilor ce i-au fost prestate.
Este necontestat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale executând serviciile la care s-a angajat, în timp ce pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de obţinere a certificatului de scutire de T.V.A.
Cu alte cuvinte, nu poate fi primită apărarea pârâtului privind greşita sa obligare la plata sumei reprezentând T.V.A., întrucât acesta invocă propria sa turpitudine legată de neîndeplinirea obligaţiei de a obţine certificatul de scutire pentru suma prestaţiilor ce i-au fost efectuate de reclamantă.
În ceea ce priveşte plata dobânzilor reţinute în sarcina sa, corect de către instanţă, se constată că având în vedere că obligaţiile de plată ale pârâtului erau exigibile, potrivit art. 28.3 din Condiţiile generale, acesta datorează dobânzile legale şi potrivit art. 43 C. com.
În consecinţă, recursul pârâtului se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.A.P.D.R. împotriva deciziei comerciale nr. 349 din 5 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2407/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2420/2008. Comercial → |
|---|
