ICCJ. Decizia nr. 2420/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2420/2008
Dosar nr. 1287/1/2008
Şedinţa publică din 16 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6958 din 23 mai 2003, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamantei A.P.A.P.S împotriva pârâtului T.G., a desfiinţat contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC G. SA Rădăuţi, a obligat pe pârât la plata sumelor de 179.683.189 lei penalităţi pentru ratele 2 - 12, scadente, la 3.061.789 lei dobânzi pentru ratele 10 - 12 şi la 3.121.000 lei dividende pentru anii 1997 - 1998 şi a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională a pârâtului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 596 din 16 iunie 2004 a respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei sus menţionate.
Recursul declarat de pârât împotriva deciziei Curţii de Apel, a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 4839 din 19 noiembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea înregistrată la 10 septembrie 2007, pârâtul a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea sentinţei nr. 6958/2003 a Tribunalului Bucureşti, întrucât este contrară sentinţei civile nr. 76/2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cerere respinsă ca tardiv formulată, prin Decizia 160 din 24 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie Justiţie.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, revizuientul T.G. a formulat o nouă cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ. şi prin completarea motivelor, pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susţinând că, după pronunţarea sentinţei nr. 6958/2003 a Tribunalului Bucureşti contractul s-a derulat şi a achitat suma de 207.382.822 lei.
Revizuientul a solicitat totodată să se aibă în vedere şi necompetenţa materială a Tribunalului Bucureşti.
Cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 160/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este inadmisibilă.
Prevederile art. 322 pct. 3 C. proc. civ. stabilesc revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi a unei hotărâri date în instanţa de recurs, atunci când evocă fondul dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă.
Acelaşi articol, la pct. 5 stabileşte o altă situaţie de revizuire: „dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."
Textul de lege caracterizează admisibilitatea cererii de revizuire raportată la hotărârea pronunţată de instanţa de fond rămasă definitivă prin neapelare, de instanţa de apel, precum şi de instanţa de recurs atunci când evocă fondul.
Aşadar împotriva unei hotărâri pronunţate într-o cerere de revizuire, această cale de atac nu mai este posibilă.
Cererea de revizuire este însă inadmisibilă şi pe temeiul juridic evocat art. 322 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., în condiţiile în care, faţă de actele medicale produse, ar opera, în temeiul art. 103 C. proc. civ., instituţia repunerii în termen.
Obiectul pricinii nu se află în fiinţă desemnează ideea de dispariţie fizică a bunului, altfel spus dispariţia acţiunilor pe care revizuientul a fost obligat să le predea ca urmare a rezoluţiunii contractului de vânzare - cumpărare. Oricum însă, în această situaţie numai creditorul obligaţiei avea opţiunea introducerii cererii, scopul revizuirii fiind obţinerea contravalorii lucrului pierit.
În privinţa descoperirii de înscrisuri doveditoare, domeniul de aplicaţie al normei procedurale este limitat la înscrisuri preexistente pe care dintr-o împrejurare de forţă majoră revizuientul nu le-a putut produce. Însă ordinele de plată la care se referă, se aflau la dispoziţia acestuia, aşa încât nu justifică o împrejurare mai presus de voinţa sa de a le înfăţişa.
Prevederile procedurale în legătură cu determinarea competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti stabilesc alte căi procesuale extraordinare de atac, decât revizuirea, în raport de care este supusă analizei chestiunea tardivităţii.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 160 din 24 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 160 din 24 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, formulată de revizuientul T.G., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2408/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2947/2008. Comercial → |
|---|
