ICCJ. Decizia nr. 2949/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2949/2008
Dosar nr. 14202/3/2007
Şedinţa publică din 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 281 din data de 21 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R., a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC A.L.I. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC P. SRL în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 927.037.218 lei (rol) reprezentând rate de leasing, rate de asigurare, penalităţi de întârziere, taxă operare, taxă de reziliere, dobânzi şi diferenţe de curs valutar, datorate pentru neexecutarea obligaţiilor din contractul de leasing financiar convenit de părţi precum şi la plata sumei de 36.977,37 euro, în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând taxă pentru rezilierea anticipată a contractului şi despăgubiri pentru refuzul restituirii celui de al treilea autovehicul ce a făcut obiectul contractului de leasing.
Împotriva acestei sentinţe arbitrale, SC P. SRL a formulat la data de 11 aprilie 2007 acţiune în anulare invocând motivele prevăzute de art. 364 lit. b) şi i) C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat anularea sentinţei arbitrale nr. 281 din 21 decembrie 2006 şi urmare rejudecării cauzei pe fond să se dispună respingerea acţiunii introductivă formulate de SC A.L.I. SA.
În esenţă, reclamanta din acţiunea în anulare arbitrală a susţinut că Tribunalul Arbitral a soluţionat litigiul în baza unei convenţii nule sau inoperante, în condiţiile în care contractul de leasing financiar nu a intrat în vigoare.
Sub un al doilea aspect, reclamanta a arătat că instanţa arbitrală nu a luat în considerare documentele de plată prezentate, aferente contractului, încălcând astfel ordinea publică, bunele moravuri şi dispoziţii imperative ale legii.
Prin sentinţa comercială nr. 209 din data de 31 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC P. SRL.
Examinând motivele de anulare invocate, Curtea de Apel reţine existenţa şi valabilitatea clauzei compromisorii menţionată la secţiunea 11 din înscrisul intitulat „Condiţii generale ale contractului".
Referitor la critica întemeiată pe art. 364 lit. i) C. proc. civ., Curtea constată că reclamanta nu a indicat expres dispoziţiile imperative încălcate, enumerarea generică a legii contabilităţii, legii bancare, Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală, neîndeplinind exigenţele motivului de anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.
La data de 31 ianuarie 2008, reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în acţiunea sa în anulare arbitrală, solicitând în principal constatarea nulităţii absolute a sentinţei arbitrale nr. 281/2006 iar în subsidiar casarea hotărârii Curţii de Apel Bucureşti şi în rejudecare admiterea acţiunii în anulare şi desfiinţarea sentinţei arbitrale.
Criticile recurentei, au vizat următoarele aspecte:
- acţiunea arbitrală iniţiată de SC A.L.I. SA şi înregistrată la nr. 602 la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional a fost semnată de avocat A.U. în baza împuternicirii avocaţiale din 2 august 2006 semnată de acelaşi avocat, care nu îndeplinea funcţia de avocat coordonator în cadrul SCPA P.Ş.A. fiind astfel lovită de nulitate absolută, iar pe cale de consecinţă toate actele şi demersurile făcute în baza acestei împuterniciri sunt nule de drept şi implicit este nulă şi sentinţa arbitrală;
- conform art. 358 C. proc. civ. întreaga procedură arbitrală trebuie să asigure părţilor sub sancţiunea nulităţii hotărârii; egalitate de tratament, respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, cerinţe care au fost încălcate aşa cum rezultă din conţinutul sentinţei arbitrale, care nu a luat în considerare probele cu înscrisuri contabile depuse;
- au fost încălcate dispoziţiile art. 6, art. 16 şi art. 23 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 dispoziţii care, dacă ar fi fost respectate ar fi dus la concluzia neintrării în vigoare a contractului de leasing prin neîndeplinirea unei condiţii exprese existente la art. 1.1 secţiunea I.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. În ceea ce priveşte nulitatea împuternicirii date avocatul A.U. care nu îndeplinea funcţia de avocat coordonator la SCPA P.Ş.A., excepţia invocată nu subzistă.
Potrivit dispoziţiilor legale relevante în această materie art. 67 şi art. 68 C. proc. civ. părţile pot să-şi exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, iar în cazul când procura este dată unui avocat, semnăturile vor fi certificate potrivit legii avocaţilor.
În cauză, împuternicirea avocaţială depusă în faţa Tribunalului Arbitral îndeplineşte exigenţele impuse de art. 131 alin. (1) din statutul profesiei de avocat purtând menţiunile obligatorii referitoare la existenţa, numărul şi data contractului de asistenţă juridică şi activităţile juridice ce fac obiectul asistenţei acordate, fiind semnată de avocat A.U. din partea SCPA P.Ş.A. şi purtând ştampila acestei societăţi civile profesionale.
Nu rezultă cu claritate din susţinerile recurentei dacă contestă calitatea de avocat al d-nei A.U. sau apartenenţa ei la SCPA P.Ş.A., oricum, orice îndoială sub acest aspect, trebuia invocată în faţa Tribunalului Arbitral, potrivit art. 35812 alin. (1) C. proc. civ. până la primul termen de judecată.
Or, în faţa Tribunalului Arbitral, recurenta nu a contestat împuternicirea avocaţială ataşată cererii arbitrale şi nu a invocat nicio excepţie în legătură cu această chestiune, aşa cum rezultă din încheierea şedinţei din 9 noiembrie 2006 când părţile prezente, reclamanta reprezentată de avocat A.U. şi pârâta prin L.I., director, au declarat expres că nu au obiecţiuni în legătură cu competenţa, constituirea şi compunerea Tribunalului Arbitral şi nici cu privire la desfăşurarea procedurii până la acel moment şi deci nici în privinţa sesizării Tribunalului Arbitral.
Distinct de acestea, împuternicirea avocaţială depusă decătre societatea intimată în acţiunea în anulare semnată de acelaşi avocat A.U. din partea SCPA P.Ş.A. poate menţinerea expresă a reconfirmării de către client a mandatului avocaţial pentru dosarul arbitral nr. 248/2006.
Prin urmare recurenta nu poate susţine cu temei că acţiunea arbitrală a fost formulată şi depusă de o persoană care nu avea mandat în acest sens.
2. Cu privire la motivele de anulare invocate, trebuie precizat în prealabil că acţiunea în anulare prezintă o serie de particularităţi de regim juridic statuate de dispoziţiile cuprinse în Cartea a IV-a - Despre arbitraj – Capitolul VIII.
În acest sens, desfiinţarea hotărârii arbitrale se poate face numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., motive care au în vedere conformitatea hotărârii arbitrale cu convenţia arbitrală precum şi respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil.
Mai trebuie subliniat că niciunul din cele 9 motive reglementate de dispoziţiile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ. nu vizează controlul temeiniciei hotărârii arbitrale sub aspectul soluţionării fondului litigiului.
Or, argumentele aduse de recurentă în sprijinul motivelor de anulare invocate vizează chestiuni de fond de judecată, respectiv neluarea în considerare de către Tribunalul Arbitral a înscrisurilor depuse de parte ca răspuns la solicitările din acţiune, aspecte care nu se încadrează în ipoteza motivelor de anulare reglementate de art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Altfel spus, nu rezultă din susţinerile recurentei în ce mod s-a încălcat dreptul la apărare, principiul contradictorialităţii sau dacă tribunalul arbitral a comis exces de putere faţă de limitele cererii pentru a putea conchide că s-a produs o încălcare a dispoziţiilor din art. 358 C. proc. civ.
În sfârşit, invocarea de către recurente a unor dispoziţii din legea contabilităţii, pretins încălcate, este lipsită de relevanţă în cauză, deoarece hotărârea arbitrală nu analizează acţiunea din această perspectivă, ci în raport de contractul consimţit de părţi şi probele cu înscrisuri administrate.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Măcin împotriva sentinţei nr. 209 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2948/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2956/2008. Comercial → |
|---|
