ICCJ. Decizia nr. 2948/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2948/2008
Dosar nr. 12568/3/2007
Şedinţa publică din 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 iunie 2005, reclamanta SC P.L. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC L. SRL, solicitând rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părţi şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 30 iunie 2005 pârâta SC L. SRL a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, în principal ca prescrisă şi în subsidiar, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa comercială nr. 4693 din 17 noiembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 2484/2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC P.L. SRL a formulat apel înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 16510/3/2005.
Prin Decizia comercială nr. 286 din 15 mai 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul, ca nefondat.
Nemulţumită şi de această hotărâre, reclamanta a declarat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, sub nr. 16510/3/2005.
Prin Decizia nr. 548 din 6 februarie 2007, pronunţată în dosarul nr. 16510/3/2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 286 din 15 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis şi apelul declarat împotriva încheierii din 17 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare pe fond a cauzei aceluiaşi Tribunal.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a avut în vedere actele şi lucrările cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând în esenţă, că reclamanta a formulat o acţiune în rezoluţiune a contractului de vânzare - cumpărare şi nu o acţiune în pretenţii privind repararea unei pagube produse de viciile ascunse ale produselor livrate.
În consecinţă, instanţa de recurs a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, fiind aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani şi nu cel de 6 luni prevăzut de art. 5 privind viciile ascunse, situaţie în care acţiunea reclamantei nu este prescrisă.
În fond, după desfiinţare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 12568/3/2007.
Prin sentinţa comercială nr. 6869 din 18 mai 2007 pronunţată în dosarul nr. 12568/3/2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere actele şi lucrările cauzei şi dispoziţiile legale incidente reţinând în esenţă, că între părţi, s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare, având ca obiect transmiterea proprietăţii asupra unui număr de 1.400 perechi tălpi bărbăteşti pentru preţul de 366.949.823 rol, reclamanta având calitatea de cumpărător, iar pârâta cea de vânzător.
Concluzionând, Tribunalul a apreciat că în cauză nu a fost dovedită neexecutarea culpabilă a contractului, neimpunându-se rezoluţiunea acestuia în raport de dispoziţiile art. 1020 – art. 1021 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe în termen şi legal timbrat, reclamanta a formulat apel, întemeiat pe dispoziţiile art. 282 şi urm. C. proc. civ., solicitând admiterea apelului, modificarea, în tot, a sentinţei şi, pe fond, admiterea acţiunii.
Prin Decizia comercială nr. 543 din 13 noiembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul formulat de apelanta SC P.L. SRL cu sediul ales la CA M.G.L.C. din Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 6869 din 18 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 12568/3/2007, în contradictoriu cu intimata SC L. SRL Oradea, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că între părţi nu a existat un contract scris ci o comandă telefonică urmată de executare de către intimată, factura fiind semnată şi ştampilată de reprezentantul apelantei, fără nicio menţiune cu privire la calitatea mărfii.
Din contextul probelor administrate şi analizate, instanţa a concluzionat că acţiunea este nefondată şi că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, întrucât reclamanta nu a făcut dovada calităţii necorespunzătoare a mărfii primite.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta SC P.L. SRL Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că, instanţa de apel, în mod greşit a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice de specialitate ca neconcludentă şi că a apreciat, ca legală, respingerea acţiunii de către instanţa de fond, reţinând concluzia instanţei de fond că nu s-a dovedit faptul că marfa livrată nu corespundea calitativ.
În consecinţă, recurenta - reclamantă, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu recurs şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării expertizei tehnice de specialitate, iar în subsidiar modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului, schimbării, în tot, a sentinţei apelate şi pe fond admiterea acţiunii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că în mod corect, ambele instanţe au analizat actul juridic şi probatoriile administrate de părţi, pronunţând hotărâri temeinice şi legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă.
Criticile formulate de recurenta - reclamantă sunt neîntemeiate întrucât instanţa de apel a reţinut în mod judicios, din administrarea probelor cu acte şi testimoniale administrate de părţile în cauză că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1020 C. civ., atâta timp cât marfa a fost livrată în baza unei comenzi telefonice şi a fost primită de beneficiara - reclamantă fără obiecţiuni cu privire la întârziere în livrare sau lipsuri calitative, cu alte cuvinte pârâta şi-a îndeplinit angajamentul asumat prin contractul perfectat conform art. 35 C. com.
Cererea privind efectuarea unei expertize tehnice formulate pentru prima dată în faţa instanţei de apel a fost respinsă motivat cu respectarea dispoziţiilor art. 167 C. proc. civ.
Celelalte susţineri ale recurentei, referitoare la probele administrate, vizează aspecte de netemeinicie, de reapreciere a probelor care nu pot forma obiectul controlului de legalitate pe calea recursului, neîncadrându-se în ipotezele motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. invocate în susţinerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.L. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 543 din 13 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2947/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2949/2008. Comercial → |
|---|
