ICCJ. Decizia nr. 2430/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2430/2008
Dosar nr. 1521/3/2002
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2804 din 13 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei D.G.F.P.M.B. în contradictoriu cu pârâta SC I.C.S. SRL şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 450.450.508 lei reprezentând despăgubiri, către reclamantă.
A respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 10.000.000 lei reprezentând onorariu de expert majorat, în contul B.E.J.T.C.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut cu privire la primul capăt de cerere formulat de reclamantă că au fost dovedite elementele răspunderii civile contractuale, respectiv fapta ilicită a consignatarului constând în nepredarea bunurilor rămase nevalorificate, şi deprecierea altor bunuri care i-au fost predate în regim de consignaţie şi care s-au degradat, culpa pârâtei fiind prezumată în baza art. 1082 C. civ., prejudiciul reprezentat de contravaloarea bunurilor menţionate, stabilit prin raportul de expertiză cât şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
La stabilirea despăgubirilor de 450.450.508 lei, Tribunalul a luat în considerare varianta a doua din raportul de expertiză, prima variantă înlăturându-se, având în vedere că în această variantă erau cuprinse şi procese - verbale de predare - primire nesemnate de consignatar, situaţie în care s-a apreciat că acestea nu au făcut dovada certă a predării bunurilor.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, Tribunalul a reţinut că acesta este neîntemeiat întrucât clauza penală de la art. 7 din contract prevede penalităţi pentru sumele neachitate la termenul convenit - sume provenind din vânzarea bunurilor - şi nu penalităţi la valoarea prejudiciului reprezentat de lipsa la inventar şi degradarea unor mărfuri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen şi motivat D.G.F.P.M.B. criticile vizând netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei atacate sub aspectul cuantumului despăgubirilor şi al respingerii capătului de cerere privind penalităţile.
În esenţă, apelanta susţine că, a făcut dovezi cu procesele - verbale de predare - primire semnate de ambele părţi, că debitul principal reprezentat de lipsurile la inventar şi bunurile degradate este de 739.479.901 rol şi nu de 450.450.509 rol cum s-a stabilit prin expertiza contabilă.
În ce priveşte capătul de cerere privind penalităţile, apelanta apreciază că se aplică art. 7 din contractul de consignaţie (clauza penală) şi în privinţa sumelor aferente bunurilor lipsă la inventar.
Aşa fiind, apelanta solicită admiterea apelului şi schimbarea sentinţei atacate în sensul obligării intimatei pârâte la plata sumei de 739.479.901 rol reprezentând contravaloare bunuri lipsă la inventar sau deteriorate şi a sumei de 2.026.175.200 rol reprezentând penalităţi.
În temeiul art. 294 alin. (2) C. proc. civ., apelanta a solicitat acordarea penalităţilor pe perioada ulterioară pronunţării hotărârii supuse apelului, până la plata efectivă a sumei datorate cu titlu de debit.
În subsidiar, în ipoteza în care instanţa de apel va constata că Tribunalul a apreciat corect că debitul este de 450.450.308 rol, apelanta a solicitat să fie obligată intimata - pârâtă la plata penalităţilor calculate la acest debit de la data expirării contractului de consignaţie 1 mai 1999 până la achitarea debitului.
În Şedinţa publică din 25 octombrie 2007 apelanta a depus adresa din 2 octombrie 2007 eliberată de O.N.R.C. privind furnizarea de informaţii referitor la SC I.C.S. SRL, din care rezultă că societatea intimată a fost radiată de drept la data de 27 martie 2006 conform art. 31 din Legea nr. 359/2004.
În raport de situaţia juridică a intimatei şi faţă de art. 40 din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei pârâte în calea de atac a apelului.
Curtea, având în vedere că intimata a încetat să mai existe la 27 martie 2006, a considerat că apelul nu poate fi soluţionat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă, a admis excepţia invocată şi prin Decizia nr. 478 din 25 octombrie 2007 a respins apelul ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta D.G.F.P.M.B. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceiaşi instanţă.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanta susţine că instanţa de apel în mod nelegal a respins cererea ei de introducere în cauză a asociatului unic I.T., întrucât, greşit şi fără a pune în discuţia părţilor, a calificat cererea ca fiind una de schimbare a calităţii părţilor. Pe de altă parte conform art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data dizolvării şi radierii societăţii în cauză, patrimoniul unei societăţi cu răspundere limitată, la momentul dizolvării acesteia, se transmite în totalitate asociatului unic. Întrucât radierea societăţii pârâte a intervenit după pronunţarea hotărârii instanţei de fond reclamanta nu a mai avut posibilitatea să solicite introducerea în cauză a asociatului unic decât în faza apelului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este fondat.
După pronunţarea instanţei de fond prin sentinţa comercială nr. 2804 din 13 iunie 2005 şi înainte de soluţionarea apelului a intervenit radierea societăţii pârâte la 27 martie 2006. Cum societatea pârâtă era o societate comercială cu răspundere limitată, având ca unic asociat pe I.T. iar la data radierii societăţii era în vigoare art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în următoarea redactare: „dizolvarea unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic atrage transmiterea universală a patrimoniului societăţii către asociatul unic, fără lichidare", la data radierii a intervenit transmiterea universală a patrimoniului SC I.C.S. SRL către asociatul unic. În urma transmiterii universale a patrimoniului datoriile societăţii au devenit datoriile asociatului unic, creditorii sociali devenind creditorii asociatului unic. Ca atare, în asemenea situaţii operează o transmitere şi a calităţii procesuale către asociatul unic, acesta preluând, în cauză, calitatea de pârât.
Întrucât instanţa de apel a soluţionat apelul pe excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei iar această excepţie a fost admisă cu ignorarea prevederilor art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită recursul, să caseze Decizia atacată şi să trimită cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului în contradictoriu cu asociatul unic al societăţii pârâte I.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta D.G.F.P.M.B. împotriva deciziei comerciale nr. 478 din 25 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3776/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2431/2008. Comercial → |
|---|
