ICCJ. Decizia nr. 3773/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3773/2008
Dosar nr. 23083/3/2007
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iunie 2007 reclamanta A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti a solicitat obligarea pârâtelor SC E. SA Ghimbav şi SC E.P. SA Zărneşti la plata sumei de 130.176 euro reprezentând penalităţi datorate pentru nerespectarea obligaţiei prevăzute la clauza 12.7 pentru scadenţa din 28 februarie 2005, calculate conform art. 12.8 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 28 octombrie 2003 până la data de 28 februarie 2006.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 14447 din 4 decembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că prin contractul de privatizare din 28 octombrie 2003 SC C. SA Brăila a cesionat pârâtelor un pachet de 69,986% din capitalul social, iar acestea prin clauza de la pct. 12.6 s-au obligat ca în următorii 3 ani (termen prelungit la 7 ani prin act adiţional) să realizeze o investiţie pentru protecţia mediului potrivit programelor din avizele de mediu pentru privatizare în sumă de 3.515.000 euro.
La clauza de la pct. 12.7 au stabilit că această investiţie de mediu este considerată realizată dacă cesionarii transmit vânzătorului cedent în termen de 45 de zile la termenul scadent un certificat emis de cenzori sau de o firmă de audit însoţit de confirmarea autorităţii de mediu, care să ateste realizarea obligaţiilor de mediu.
Instanţa de fond a stabilit că pârâtele şi-au îndeplinit obligaţiile asumate şi au prezentat documentaţia la termenul scadent astfel că nu datorează penalităţile stabilite la clauza 12.8 din contract şi pretinse de reclamantă prin acţiune.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 176 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea sentinţei instanţei de fond şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că prin soluţia pronunţată instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 25/2002 legea specială aplicabilă contractelor de privatizare în sensul că intimatele au fost exceptate de la plata penalităţilor calculate de A.V.A.S. pentru neîndeplinirea la termen a obligaţiilor contractuale referitoare la realizarea investiţiilor.
S-a invocat că potrivit clauzei 12.7 din contract intimaţii - cumpărători aveau obligaţia să transmită recurentei certificatul emis de firma de audit şi confirmarea eliberată de autoritatea de mediu care să ateste realizarea integrală a obligaţiilor de mediu şi prevederilor programelor de conformare pe care însă nu şi-au îndeplinit-o decât parţial deoarece adresa primită de la autoritatea de mediu nu cuprindea menţinerea că au fost realizate integral obligaţiile de mediu. Că ulterior, la 28 februarie 2006 a fost prezentat documentul care atestă îndeplinirea tuturor obligaţiilor de mediu şi până la această dată s-au calculat penalităţi datorate potrivit clauzei nr. 12.9 din contract.
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii atunci când a considerat că reclamanta contestă nerealizarea integrală a investiţiilor, deoarece aceasta a solicitat penalităţi pentru neprezentarea documentelor care atestă realizarea investiţiilor de mediu şi care trebuiau să se refere la toate obiectivele de mediu cuprinse în contractul de privatizare.
Sub acest aspect documentul transmis de cumpărător la 25 ianuarie 2005 îndeplinea condiţiile de formă cerute de art. 12.7 în sensul că era emis de autorităţile competente, însă nu şi cele de fond întrucât nu era confirmată realizarea tuturor obligaţiilor de mediu.
Prin întâmpinare intimatele au solicitat respingerea recursului deoarece instanţa de apel în mod corect a stabilit că şi-au îndeplinit obligaţia contractuală prevăzute la art. 12.7 din contract de a prezenta documentele justificative privind realizarea investiţiilor de mediu.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Prin contractul de privatizare din 28 octombrie 2003 reclamanta a vândut pârâtelor un pachet de 69,986% din capitalul social al SC C. SA Brăila, iar acestea s-au obligat potrivit clauzei 12.6 să efectueze în societate, din surse proprii sau atrase pe numele său, pe o perioadă de 3 ani, termen modificat prin act adiţional la 7 ani, începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, o investiţie pentru protecţia mediului destinată realizării obligaţiilor de mediu şi a măsurilor cuprinse în programele pentru conformare din avizele de mediu pentru privatizare în sumă de 3.515.000 euro.
La clauza 12.7 părţile au stipulat că investiţia de mediu este considerată realizată dacă cumpărătorii transmit vânzătorului în termen de 45 de zile de la termenul scadent un certificat emis de cenzori sau o firmă de audit însoţit de confirmarea autorităţii de mediu, care să ateste realizarea obligaţiilor de mediu, iar în cazul prezentării cu întârziere a acestor documente s-au prevăzut penalităţi de întârziere prin clauza 12.8 din contract.
Criticile invocate de recurentă în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din OG nr. 25/2002 în sensul că prin Decizia pronunţată instanţa de apel a exceptat pe intimate de la plata penalităţilor calculate pentru neîndeplinirea la termen a obligaţiilor contractuale privind realizarea investiţiilor, nu au temei deoarece instanţa, în raport de probele administrate a reţinut că acestea şi-au îndeplinit obligaţia asumată la clauza 12.7 şi astfel nu datorează penalităţi pretinse în baza clauzei 12.8 din contract.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs susţinut conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii atunci când a stabilit că reclamanta contestă nerealizarea integrală a investiţiilor şi nu penalităţi pentru neprezentarea documentelor care să ateste realizarea investiţiilor de mediu cu privire la toate obiectivele de mediu cuprinse în contractul de privatizare.
Reclamanta a pretins prin acţiune penalităţi de întârziere în temeiul clauzei 12.8 din contract pentru prezentarea cu întârziere a documentelor prevăzute la art. 12.7.
Ambele instanţe au reţinut în mod corect că pârâtele au transmis la 25 ianuarie 2005, certificat emis de firma de audit SC S. şi adresa din 13 ianuarie 2005 a Agenţiei de Mediu Brăila, documente care atestă că au fost realizate majoritar obligaţiile de mediu cu excepţia a două măsuri în curs de realizare şi prin aceasta şi-au îndeplinit obligaţia asumată la clauza 12.7 din contract.
În realitate, recurenta contestă nerealizarea integrală a investiţiilor de către intimate şi acreditează ideea că penalităţile prevăzute la clauza 12.8 din contract s-ar aplica şi în această situaţie.
Afirmaţia recurentei este contrazisă de prevederile contractuale stipulate de părţi de comun acord şi care la clauza 12.9 din contract au prevăzut în mod expres penalităţi pentru constatarea neefectuării investiţiei pentru protecţia mediului, obligaţie asumată la clauza 12.6, dar care nu face obiectul litigiului dedus judecăţii.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 176 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3769/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3775/2008. Comercial → |
|---|
