ICCJ. Decizia nr. 2574/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2574/2008
Dosar nr. 22934/3/2004
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6054 din 20 iulie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei SC R.G. SRL Bucureşti şi, în contradictoriu cu pârâta SC O. SA Bucureşti, s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare din 13 mai 2002 privitor la un laser, pârâta fiind obligată la restituirea avansului de 15.277 lei, precum şi la plata sumei de 52.300,5 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi în continuare până la data achitării debitului, dar nu mai mult de valoarea contractului.
Cererea reclamantei de a i se acorda şi beneficiul nerealizat a fost respinsă ca nefondată.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională prin care pârâta solicitase obligarea reclamantei la recepţionarea lucrărilor aferente etapei I din contract, rezilierea respectivului contract dintre părţi şi obligarea reclamantei la plata sumei de 9.566,88 dolari S.U.A., echivalent în lei, cerere completată la 31 mai 2004, în sensul de a se constata stingerea vechiului contract de vânzare - cumpărare din 2002 ca efect a novaţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare a unui laser, executat şi adaptat de pârâta - vânzătoare, că acest contract avea mai multe etape de executare, indisolubil legate între ele, fapt însă ce nu i-a conferit natura unui contract cu executare succesivă, că deşi reclamanta şi-a executat obligaţia de plată a avansului, prevăzut pentru etapa I, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, aşa încât, în temeiul dispoziţiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., s-a dispus rezoluţiunea contractului şi obligarea pârâtei să restituie sumele încasate în contul contractului, plus penalităţile convenite în art. 10 din contract şi stabilite prin expertiză.
Cât priveşte cererea reconvenţională, instanţa a reţinut că pârâta - reclamantă nu şi-a respectat cele convenite de părţi în art. 6, aşa încât ea nu poate solicita rezilierea contractului, contract ce nu a fost novat prin cel încheiat la 18 martie 2003, lipsind animus novandi.
Apelul declarat de pârâta - reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 228 din 8 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Instanţa de apel a reţinut că a fost respinsă corect cererea reconvenţională deoarece, din probele administrate, nu a rezultat intenţia părţilor de a nova vechiul contract într-unul de cercetare, tripartit, încheiat şi cu P. Bucureşti, prin care se derulează fondurile primite cu titlu gratuit.
Cât priveşte natura contractului, instanţa de apel a reţinut că el se derulează pe o perioadă mare de timp, cu obligaţii distincte pentru fiecare etapă, în vederea finalizării unui bun cu anumite caracteristici, fapt ce nu îi conferă caracterul unor prestaţii periodice şi, cum pârâta nu a probat că şi-a îndeplinit obligaţiile aferente etapei I, corect s-a dispus rezoluţiunea contractului, pârâta nefăcând dovada că reclamanta ar fi utilizat respectivul laser.
Nemulţumită de această decizie pârâta - reclamantă SC O. SA a declarat recurs, solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea istoricului cauzei şi a datelor tehnice despre laserul în litigiu, recurenta critică – în esenţă – Decizia din apel pentru menţinerea sentinţei de fond ce a dat mai mult decât s-a cerut, acordând reclamantei penalităţi în cuantum de 52.300,5 lei în timp ce aceasta solicitase şi timbrase doar pentru 45.765 lei.
De asemenea instanţa de apel, ca şi cea de fond, a reţinut greşit culpa ei contractuală în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, probele administrate în cauză – expertizele tehnice efectuate – probând contrariul, respectiv că tocmai ea este cea care a executat întocmai etapa I, în timp ce reclamanta nu a achitat integral preţul convenit pentru această etapă.
Mai mult, instanţele au omis să se pronunţe în legătură cu probatoriul administrat, ignorând concluziile expertului A.G., specialist în domeniu.
Recurenta critică, de asemenea, Decizia din apel şi pentru interpretarea greşită a convenţiei părţilor, atât cu privire la intenţia lor comună cât şi cu privire la natura contractului.
În acest sens recurenta apreciază că intenţia părţilor a fost aceea de a realiza etapizat, în trei faze, un laser, apt de a grava şi obiecte din metal, capabilitate care îi lipsea reclamantei în momentul contractării. Aceste etape nu erau legate între ele, aşa încât greşit instanţa de apel a confirmat soluţia de fond şi a argumentat că ar fi un contract cu execuţie uno ictu şi nu succesivă, cum era corect, caz în care acesta este supus rezilierii şi nu rezoluţiunii.
Tot în acest sens recurenta critică şi nereţinerea novaţiei contractului în litigiu realizată prin încheierea acordului de colaborare din 18 martie 2003, instanţa făcând o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 977, art. 982 C. civ.
În final, recurenta critică reţinerea de către instanţa de apel că ea nu ar fi probat că reclamanta ar fi facturat către clienţii săi servicii făcute cu ajutorul laserului în litigiu, expertizele în cauză reţinând existenţa unor facturi în sensul susţinerilor sale.
În consecinţă, apreciază că greşit a fost admisă acţiunea principală şi nu cererea sa reconvenţională, solicitând modificarea deciziei în acest sens.
La termenul din 15 mai 2008 intimata - reclamantă a invocat nulitatea recursului, excepţie asupra căreia Curtea s-a pronunţat astăzi.
Recursul pârâtei-reclamante este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Întrucât recurenta a dezvoltat critici ce vizează atât netemeinicia cât şi nelegalitatea deciziei recurate, invocând în final dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., Curtea apreciază, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că cele invocate de recurentă se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ., aşa încât vor fi analizate doar acele critici încadrabile în motive de recurs în vigoare la data declarării recursului, respectiv acordarea a mai mult decât s-a cerut, ori ce nu s-a cerut – art. 304 pct. 6 C. proc. civ., interpretarea greşită a actului dedus judecăţii – art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi aplicarea şi interpretarea greşită a legii – art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, întrucât criticile în legătură cu înlăturarea unor mijloace de apărare, cu analizarea şi interpretarea unor probe administrate în cauză – expertize, facturi – vizează motive de recurs abrogate, ele nu vor mai putea fi analizate.
Dată fiind importanţa dezlegării celor supuse judecăţii, Curtea va analiza criticile într-o altă ordine decât cea invocată de recurentă.
Astfel, Curtea apreciază că prioritară în analizarea criticilor este cea care vizează interpretarea contractului ce formează obiectul judecăţii, respectiv natura şi înţelesul lui, în raport de dezlegarea dată urmând a se stabili şi dacă dispoziţiile legale au fost aplicate corect sau nu.
Contractul părţilor din 13 mai 2008 a fost încheiat între recurentă, în calitate de vânzătoare, şi intimată, în calitate de cumpărătoare, el având ca obiect, conform art. 2, „execuţia şi adaptarea unui laser pentru o instalaţie de gravat" în metal, aparat ale cărui caracteristici tehnice sunt prezentate în anexa la contract şi care urma a fi realizat de recurentă în termenele şi etapele convenite de părţi în anexă.
Calificarea dată de instanţa de apel, ca şi cea de fond, a fost de contract de vânzare - cumpărare cu executare uno ictu în timp ce recurenta a susţinut – iniţial – că el este cu executare succesivă, iar în concluziile scrise, depuse la dosar astăzi, a susţinut că acesta nici nu este un contract de vânzare - cumpărare, ci, plecând de la voinţa reală a părţilor, un contract de antrepriză, supus dispoziţiilor art. 1478 C. civ.
Curtea apreciază critica recurentei nefondată, deoarece însăşi recurenta susţine, în recursul său, că intenţia sa a fost aceea de a adapta funcţional pe un laser second hand un laser, apt să graveze în metal, bun pe care l-a vândut intimatei în condiţiile şi cu preţul menţionate în contract.
Ţinând cont de termenii contractului şi de obligaţia pe care recurenta, în calitate de vânzătoare, şi-a asumat-o, Curtea apreciază că suntem în prezenţa unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun viitor, pe care însăşi recurenta urma să-l producă.
Însăşi recurenta prezintă în recurs în ce consta transformarea şi adaptarea respectivului laser şi recunoaşte că ea, specializată în domeniul respectiv, cu activitate în cercetare şi dezvoltare în domeniu, era cea care şi-a asumat adaptarea laserului, aşa încât, rezultatul la care s-a angajat faţă de intimată depăşea în mod vădit valoarea muncii prestate ca antreprenor în adaptarea laserului, motiv pentru care operaţiunea juridică nu poate fi calificată drept un contract de antrepriză ci un contract de vânzare-cumpărare a unui lucru viitor.
Împrejurarea că laserul urma să fie executat şi adaptat în trei etape şi pus la dispoziţia intimatei la termenele convenite în anexa contractului nu imprimă contractului de vânzare - cumpărare o execuţie succesivă, cum greşit susţine recurenta, deoarece, fiind vorba de vânzarea-cumpărarea unui bun individual determinat, bun viitor, predarea lui pe componente nu poate dobândi caracterul de periodicitate, chiar dacă se produce la date diferite.
În consecinţă, instanţa de apel a interpretat corect actul dedus judecăţii, natura şi înţelesul său, aşa încât critica pe acest aspect este nefondată.
Fiind un contract cu executare uno ictu şi nu succesivă, rezultă că instanţa corect a făcut aplicarea sancţiunii rezoluţiunii şi nu rezilierii contractului - cum susţine recurenta - pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, aşa încât, şi sub acest aspect criticile sunt nefondate.
Curtea nu poate reţine nici criticile referitoare la interpretarea greşită a acordului din 18 martie 2003 prin care s-ar fi novat vechiul contract din 2002 deoarece, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, din nicio clauză a acestuia nu rezultă intenţia de a nova, novaţiunea neputând fi prezumată conform art. 1130 C. civ., iar respectivul acord are un cu totul alt obiect decât contractul părţilor.
Cât priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., respectiv acordarea unor penalităţi mai mari decâts-au cerut, Curtea o apreciază ca nefondată deoarece, din acţiunea reclamantei, rezultă că aceasta a solicitat penalităţi de întârziere, calculate conform art. 10 din contract, începând cu 13 iulie 2002 şi până în momentul plăţii efective, menţionând că, la data de 26 noiembrie 2003, acestea însumau 446.840.625 lei, respectiv echivalentul în lei a sumei de 13.125 dolari S.U.A.
Ulterior, penalităţile au fost calculate - prin expertiză tehnică - până în februarie 2006, la valoarea de 52.300,5 lei, sumă pe care reclamanta a solicitat-o la fond.
În consecinţă nu se poate imputa instanţei că s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut sau că a dat mai mult decât s-a cerut.
Apreciind criticile recurentei ca neîntemeiate Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Întrucât intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată pe care nu le-a dovedit, Curtea va respinge cererea sa privind acordarea lor ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC O. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 228 din 8 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei SC R.G. SRL Bucureşti pentru cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2541/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2575/2008. Comercial → |
|---|
