ICCJ. Decizia nr. 2541/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2541/2008
Dosar nr. 316/2/2008
Şedinţa publică din 23 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 18 din 5 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul G.G. şi A.V.A.S. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că titlul executor în baza căruia s-a pornit executarea are ca izvor Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării şi falimentului debitoarei SC A.A.P. SA Bucureşti pentru al cărui pasiv a fost obligat la plată contestatorul din cererea de faţă iar legea aplicabilă executării este art. 142 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa.
Se mai susţine că OG nr. 51/1998, republicată, cuprinde reguli speciale privind executarea silită în capitolul X şi care nu trimit la aplicarea prevederilor din capitolului IX pentru aplicarea procedurii şi la contestaţia la executare.
Faţă de concluzia că procedura reglementată de capitolul IX din OUG nr. 51/1998 nu se aplică contestaţiei la executare, nefiind incidente prevederile art. 45 din ordonanţă şi cum nici art. 142 din Legea nr. 85/2006 nu permite aplicarea altei proceduri de executare decât cea de drept comun, competenţa a fost declinată în baza art. 158 C. proc. civ. Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
În contra sentinţei a declarat recurs intimata A.V.A.S., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta arată că izvorul obligaţiei îl constituie contractele de cesiune de creanţă bancară conform OG nr. 51/1998 iar nu dispoziţiile art. 137 din Legea nr. 64/1995, aşa încât potrivit art. 45 din ordonanţă, competenţa materială aparţine Curţii de Apel.
Curtea de Apel a interpretat greşit prevederile capitolului IX şi X din OUG nr. 51/1998 întrucât contestaţia la executare este una din cererile la care referă art. 45 din ordonanţă, practica Înaltei Curţi fiind în acest sens.
Recursul este fondat.
Contestaţia la executare cu care a fost sesizată curtea de apel ca instanţă de fond este întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 51/1998 şi este făcută împotriva procedurilor de executare pornite de A.V.A.S., recurenta de faţă.
Potrivit comunicării titlului executor, recurenta a pornit executarea în baza şi conform procedurii prevăzute de OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, debitorul cedat fiind societatea în faliment D.P. SA Bucureşti pentru care, potrivit legii falimentului a fost atrasă răspunderea contestatorului.
Contestaţia la executarea pornită în baza OUG nr. 51/1998, republicată, este una din cererile la care referă art. 45 din ordonanţă dată în competenţa curţilor de apel, acest act normativ fiind un act de executare din perspectiva art. 1 lit. e) care referă la: valorificarea creanţelor neperformante preluate de la bănci, persoane juridice române, cu capital parţial de stat, în scopul pregătirii pentru privatizare şi creşterii gradului de solvabilitate a acestora.
Succesiunea capitolelor din ordonanţă contrazice aprecierea instanţei în sensul că reglementarea capitolului IX nu se aplică şi materiei executării din capitolul X.
Astfel capitolul VII reglementează categoriile de debitori şi titluri executorii, capitolul VIII: Blocarea conturilor, sechestrarea şi instituirea administrării speciale care sunt tot procedurii executorii, capitolul IX: Reguli speciale privind soluţionarea litigiilor în legătură cu creanţele neperformante şi capitolul X: Reguli speciale privind executarea silită a titlurilor executorii şi procedurilor de executare silită pentru valorificarea activelor bancare de către A.V.A.S., fiind evident că nu era necesară o trimitere specială în capitolul X la procedura de soluţionare a litigiilor reglementată de capitolul IX, cum greşit se reţine în sentinţa recurată.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza pentru competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 18 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează sentinţa comercială nr. 18 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2540/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2574/2008. Comercial → |
|---|
