ICCJ. Decizia nr. 2575/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2575/2008
Dosar nr. 29993/2/2004
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Harghita Miercurea Ciuc prin sentinţa civilă nr. 376 din 11 mai 2000 a admis acţiunea reclamantei SC R.S. SRL Bucureşti şi a obligat pârâtele SC C.C. SRL Cristuru Secuiesc şi SC C.T. SRL Odorheiu Secuiesc la livrarea a 849,12 m. str. şi respectiv a 590 m. str. lemne de foc în condiţiile prevăzute în contractul încheiat de părţi privind transportul. A obligat fiecare pârâtă să plătească reclamantei suma de 614.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere obligaţiile de livrare asumate de pârâte prin contractul din 28 februarie 1995, modificat prin actul adiţional din 17 ianuarie 1996 şi cantitatea efectivă de lemn primită de reclamantă, conform avizelor de expediţie, scrisorilor de trăsură, recunoaşterea părţilor şi concluziile expertizei tehnice M.I.
Prin Decizia nr. 25/A din 25 martie 2002 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelurile declarate de reclamantă şi de pârâta SC C.T. SRL Odorheiu Secuiesc, a cărui succesoare de drept cu titlu universal este SC M.T.W.C. SRL Miercurea Ciuc, a modificat sentinţa instanţei de fond în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei, a dispus rezilierea actului adiţional din 17 ianuarie 1996 la contractul din 28 februarie 1995, a obligat pârâta SC M.T.W.C. SRL să restituie reclamantei 300.810 lei preţ primit de la aceasta prin intermediul SC C.C. SRL şi la penalităţi contractuale de întârziere de 0,30% raportat la aceasta începând din 28 august 1997 până la restituirea ei, cu 1.100.000 lei cheltuieli de judecată.
A respins acţiunea reclamantei privind obligarea pârâtei SC M.T.W.C. SRL la executarea în natură a contractului privind livrarea cantităţii de 436 m. ster lemne de foc.
A dispus suspendarea judecării apelurilor reclamantei şi pârâtei SC C.C. SRL, prin lichidator SC G.M.C. SRL Cristuru Secuiesc, pentru rezilierea contractului şi altele, conform art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată, raportat la art. 243 pct. 5 C. proc. civ., ca urmare a lucrărilor din dosarul nr. 4050/2000 al Tribunalului Harghita.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1880 din 26 mai 2004, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 25/A din 25 martie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, întrucât expertiza dispusă în apel s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 210 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 490 din 26 octombrie 2007 a admis apelul reclamantei SC R.S. SRL Bucureşti, a schimbat sentinţa civilă nr. 376 din 11 mai 2000 a Tribunalului Harghita în sensul că a constatat rezoluţionat contractul şi actul adiţional din 17 ianuarie 2006.
A obligat pârâta SC M.T.W.C. SRL la plata sumei de 1.369 lei despăgubiri şi la 51.326 lei penalităţi către reclamantă.
A suspendat judecata apelului faţă de SC C.C. SRL, prin lichidator judiciar SC G.M.C. SRL Cristuru Secuiesc, conform art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată, întrucât la data deschiderii procedurii insolvenţei se suspendă de drept toate acţiunile pentru realizarea creanţelor debitorului.
A respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC M.T.W.C. SRL succesoarea de drept a SC C.T. SRL Miercurea Ciuc, obligând-o la 2.163 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1020 C. civ., că reclamanta şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul din 28 februarie 1995 şi actul adiţional din 17 ianuarie 1996 şi că pârâtele şi-au executat parţial obligaţiile, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză completat efectuat în cauză.
Împotriva menţionatei decizii reclamanta SC R.S. SRL Bucureşti a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluţionarea cererii sale, şi menţinerea respingerii apelului pârâtei SC M.T.W.C. SRL.
În criticile formulate, recurenta - reclamantă susţine în esenţă următoarele:
- că instanţa de apel a acordat ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.), constatând rezoluţionat contractul şi actul adiţional din 17 ianuarie 1996, încheiate de părţi, reţinând greşit că, la dosarul nr. 2079/1997, societatea sa şi-a precizat acţiunea, că s-a cerut obligarea pârâtelor la plata penalităţilor de întârziere până la executarea efectivă a obligaţiilor asumate, aspect pe care instanţa nu s-a pronunţat;
- că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), instanţa de apel suspendând greşit judecarea apelului său faţă de pârâta SC C.C. SRL pe motiv că aceasta se află în procedura insolvenţei, cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. 1880/2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus continuarea judecăţii în contradictoriu cu aceasta, că faţă de această situaţie societatea sa nu se poate înscrie la masa credală, nefiind cuantificate obligaţiile pârâtei;
- greşit a fost obligată pârâta numai la o parte din cheltuielile de judecată.
Recursul reclamantei este fondat şi urmează a fi admis.
Primul motiv de recurs al recurentei reclamante, întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ. prin care susţine că instanţa de apel a acordat ce nu s-a cerut cu privire la constatarea rezoluţiunii contractului şi actului adiţional, este nefondată.
Conform încheierii din 15 decembrie 1998, aflată la dosarul de fond nr. 2079/1997, termen la care reclamanta a fost prezentă prin consilier juridic, rezultă că aceasta şi-a precizat acţiunea solicitând rezoluţiunea contractului încheiat de părţi şi acordarea daunelor interese.
Se reţine însă ca fondată a doua critică a recurentei - reclamante, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa suspendând greşit judecarea apelului reclamantei numai faţă de pârâta SC C.C. SRL Cristuru Secuiesc care se află în procedura insolvenţei.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că în realitate nu este clar ce a suspendat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, fiind contradicţie între considerentele şi dispozitivul deciziei nr. 490 din 26 octombrie 2007.
Astfel în considerente se menţionează că suspendă de drept judecata apelurilor reclamantei SC R.S. SRL Bucureşti şi pârâtei SC C.C. SRL Cristuru Secuiesc, iar în dispozitiv apare că se suspendă numai judecata apelului faţă SC C.C. SRL prin lichidator.
Ori, avându-se în vedere că intimata - pârâtă SC C.C. SRL Cristuru Secuiesc se afla în procedura insolvenţei, căîntr-o atare situaţie se aplicau dispoziţiile Legii nr. 85/2006, care este o lege specială, că în cauză instanţa a avut de soluţionat trei apeluri, al reclamantei şi al pârâtelor, greşit Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat numai apelul reclamantei faţă de pârâta SC M.T.W.C. SRL Miercurea Ciuc şi apelul pârâtei SC M.T.W.C. SRL, suspendând judecata apelului reclamantei numai faţă de pârâta SC C.C. SRL, în condiţiile în care la baza raporturilor dintre părţi a stat acelaşi contract, modificat prin actul adiţional din 17 ianuarie 1996.
În consecinţă, Curtea va admite recursul reclamantei în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel pentru o judecată unitară a cauzei şi aplicare corectă a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 85/2006, avându-se în vedere faptul că în discuţie este un contract încheiat între reclamantă şi cele două pârâte, în care parte este o societate comercială aflată în procedura insolvenţei şi că faţă de această situaţie instanţa de drept comun nu putea să desfiinţeze contractul şi actul adiţional.
Cu ocazia rejudecării apelurilor, instanţa, în temeiul art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, şi să ceară părţilor să administreze probele pe care le consideră necesare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.S. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 490 din 26 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2574/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2576/2008. Comercial → |
|---|
