ICCJ. Decizia nr. 2576/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2576/2008
Dosar nr. 348/110/2006
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26 aprilie 2006 contestatoarea SIF M. SA Bacău, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti, formulează contestaţie la executare cu privire la executarea silită iniţiată prin somaţia comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis de către SC D. SA Bucureşti la data de 8 mai 1996 în favoarea SC B. SA, în valoare de 3.032.482,79 dolari S.U.A., avalizat de către F.P.P.M., solicitând şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Prin sentinţa civilă nr. 7420 din 12 septembrie 2006 Judecătoria Bacău respinge excepţia puterii de lucru judecat şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, invocate de intimată, admite contestaţia la executare formulată de contestatoare şi dispune anularea formelor de executare privind biletul la ordin în valoarea menţionată, emis la data de 8 mai 1996 de către SC D. SA Bucureşti în favoarea SC B. SA şi avalizat de către F.P.P.M., scadent la 8 mai 2001, respingând cererea privind suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect.
Reţine instanţa – pentru a decide astfel – că SIF M. SA a formulat contestaţie la executare şi nu o opoziţie la executare cambială, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., cererea contestatoarei neavând acelaşi obiect şi aceeaşi cauză cu cererea respinsă prin sentinţa civilă nr. 2660 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti în dosarul nr. 1700/2003, rămasă definitivă şi irevocabilă, precum şi că în art. 39 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 nu s-a prevăzut derogarea de la regula privind investirea cu formulă executorie a biletului la ordin, care nu se confundă cu contractele de credit la care se referă art. 13 din OUG nr. 51/1998, intimata începând executarea silită împotriva contestatoarei fără a exista un titlu executoriu, întrucât biletul la ordin în cauză nu a fost investit cu formulă executorie.
Prin Decizia nr. 215 din 2 martie 2007 Tribunalul Bacău, secţia civilă, respinge recursul declarat de recurenta contestatoare şi admite recursul declarat de intimata A.V.A.S. împotriva sentinţei de mai sus pe care o casează, admite excepţia de necompetenţă materială şi teritorială şi trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, reţinând incidenţa – în cauză – a dispoziţiilor art. 45 din OUG nr. 51/1998 şi greşita interpretare de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 13 şi art. 39 alin. (1), din acelaşi act normativ, care au în vedere nu numai contractele de credit ci şi orice titluri constatatoare ale creanţei, actele prin care s-au constituit garanţii personale sau reale pentru restituirea creanţelor, cesionate potrivit legii, categorie în care intră şi biletul la ordin în cauză.
Prin încheierea din 4 februarie 2007 Tribunalul Bacău, secţia civilă, ia act de renunţarea recurentei contestatoare la contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 215 din 2 martie 2007 a Tribunalului Bacău, secţia civilă.
Prin sentinţa comercială nr. 223 din 20 noiembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, admite excepţia prescripţiei dreptului la executare silită, invocată de către contestatoare, admite contestaţia la executare silită formulată de aceasta şi anulează formele de executare silită iniţiate de către intimată în considerarea biletului la ordin emis la data de 8 mai 1996 de SC D. SA Bucureşti în favoarea SC B. SA, constatând prescris dreptul la executare silită.
Pentru a decide astfel instanţa reţine că, în speţă, contestatoarea în calitate de avalist al biletului la ordin în cauză, este un debitor de regres, executarea silită împotriva acesteia fiind supusă normelor prevăzute de Legea nr. 58/1934, lege specială faţă de OUG nr. 51/1998, care - tot o lege specială – nu cuprinde norme exprese de derogare de la Legea nr. 58/1934 pe care nu o poate nici abroga implicit, că posesorul biletului la ordin îşi poate valorifica dreptul în cadrul termenului de prescripţie stabilit în art. 94 din Legea nr. 58/1934, diferit în funcţie de felul acţiunii, că în acţiunile directe rezultând din cambie, respectiv bilet la ordin, împotriva acceptantului şi a avaliştilor săi termenul de prescripţie este de 3 ani şi curge de la data scadenţei, că alegând executarea silită a biletului la ordin intimata trebuie să ţină seama şi de termenul de prescripţie menţionat, care, curgând de la data scadenţei biletului la ordin în litigiu - intervenită la data de 8 mai 2001 când a fost preluată creanţa de la SC B. SA, fusese împlinit prin trecerea a mai mult de 3 ani până la data de 6 aprilie 2006 când s-a trecut la executarea directă a titlului, precum şi că nu sunt incidente dispoziţiile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, invocate de intimată, întrucât executării silite care priveşte un bilet la ordin îi sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale Legii nr. 58/1934, fiind opţiunea intimatei posesoare a biletului la ordin de a-şi valorifica drepturile prin executarea nemijlocită a titlului în considerarea dispoziţiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, aceasta neputându-se prevala exclusiv de dispoziţiile OUG nr. 51/1998.
Împotriva deciziei instanţei de apel intimata A.V.A.S. formulează recurs solicitând cu invocarea dispoziţiilor art. 48 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 şi ale art. 3041 C. proc. civ., examinarea cauzei sub toate aspectele şi admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată. În susţinerea recursului său intimata recurentă critică prima instanţă pentru neexaminarea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei la executare, invocată de intimată în temeiul art. 399 alin. (3) C. proc. civ. şi care primează – în opinia acesteia faţă de excepţia prescripţiei extinctive invocată de contestatoare, instanţa fondului ignorând că este inadmisibil ca pe calea contestaţiei la executare contestatoarea să încerce să obţină anularea titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin în cauză.
Recurenta critică instanţa şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 58/1934, ignorând că executarea silită pornită de A.V.A.S. se desfăşoară în baza dispoziţiilor speciale ale OUG nr. 51/1998 şi nu în temeiul normei generale reprezentată de Legea nr. 58/1934 şi reţinând eronat incidenţa în cauză a termenului de prescripţie prevăzut de art. 94 din Legea nr. 58/1934 şi nu a termenului special de prescripţie de 7 ani, prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, dar acceptând aplicarea dispoziţiilor art. 45 din OUG nr. 51/1998 vizând competenţa materială şi teritorială de soluţionare a litigiilor născute în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică în care A.V.A.S. este parte.
În fine, recurenta reproşează primei instanţe şi greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 58/1934 prin raportare la cele ale OUG nr. 51/1998, instanţa reţinând eronat că biletul la ordin trebuie investit în prealabil cu formulă executorie, în condiţiile în care acesta este executoriu prin efectul dispoziţiilor speciale ale OUG nr. 51/1998 (art. 39).
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata contestatoare cere respingerea recursului ca nefondat, arătând că, după precizarea contestaţiei la executare, recurenta intimată nu a mai reiterat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, excepţie care, în fapt, vizează inadmisibilitatea unor motive din cererea de contestaţie la executare, precum şi că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 58/1934 care nu a fost modificată, completată sau abrogată de OUG nr. 51/1998, biletul la ordin fiind supus - cât priveşte executarea şi prescripţia - legii cambiale şi nu OUG nr. 51/1998.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că recursul intimatei nu este fondat.
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare ridicată de recurentă cu invocarea art. 399 alin. (3) C. proc. civ., faţă de precizările depuse de contestatoare la 11 iulie 2006, care a arătat că înţelege să conteste executarea silită pornită de recurenta A.V.A.S. şi formele de executare, şi nu să ceară anularea biletului la ordin în cauză, excepţia invocată urmează a fi respinsă.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, care nu a fost modificată nici expres şi nici implicit prin OUG nr. 51/1998, acţiunea posesorului contra avalistului acceptantului este acţiune directă (art. 47 coroborat cu art. 106), biletul la ordin având valoare de titlu executor pentru capital şi accesoriu, investirea sa cu formulă executorie fiind de competenţa judecătoriei (art. 61 coroborat cu art. 106), orice acţiune rezultând din biletul la ordin împotriva acceptantului (şi avalistului) prescriindu-se în 3 ani socotiţi de la data scadenţei (art. 98 coroborat cu art. 106).
Faţă de dispoziţiile evocate somaţia de executare, transmisă de recurenta - intimată contestatoarei la 10 aprilie 2006, prin raportare la data scadenţei biletului la ordin la 8 mai 2001 este formulată după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani, cum întemeiat a stabilit prima instanţă, care, acceptând excepţia prescripţiei extinctive invocate de contestatoare a anulat formele de executare silită iniţiate de recurentă constatând prescris dreptul la executare silită.
Cum a recunoscut expres recurenta în recursul formulat, biletul la ordin în cauză era scadent la 8 mai 2001, dată de la care se calculează termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut în art. 94 din Legea nr. 58/1934, fiind nesemnificativ sub acest aspect că la data încheierii contractului de cesiune a creanţei neperformante de la SC B. SA, garantată şi prin biletul la ordin în discuţie emis de SC D. SA şi avalizat de contestatoare, dreptul de a cere executarea silită nu se împlinise.
În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 referitoare la termenul special de prescripţie de 7 ani, întrucât acest act normativ - ca lege specială - ar fi putut să deroge de la o altă lege specială, cum este Legea nr. 58/1934, dar numai în baza unei dispoziţii exprese în acest sens, dispoziţie care lipseşte din OUG nr. 51/1998, astfel încât, în cauză, s-a făcut corect aplicare dispoziţiilor legii speciale, respectiv a dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 58/1934.
Se reţine, de asemenea, că nu este suficientă enumerarea generală din art. 39 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, care conferă calitatea de titlu executoriu şi actelor prin care s-au constituit garanţii personale pentru restituirea creanţelor bancare neperformante preluate de A.V.A.S., pentru ca dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 58/1934 privind obligativitatea investirii biletului la ordin cu formulă executorie de către judecătoria competentă să nu se mai aplice în cauză, dispoziţia evocată nefiind modificată sau abrogată expres şi nici măcar implicit prin OUG nr. 51/1998, câtă vreme art. 13 alin. (5) din acest act normativ face referire la executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu „sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie".
Reţinerea de către prima instanţă a incidenţei art. 45 din OUG nr. 51/1998, care cuprinde dispoziţii referitoare la competenţă, respectiv dispoziţii de ordine publică, nu atrage şi aplicarea celorlalte prevederi ale actului normativ invocat, câtă vreme în cauză există o lege specială ce cuprinde norme materiale pertinente cum este Legea nr. 58/1934.
Astfel fiind, constatându-se că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi făcându-se aplicare dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de intimata recurentă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 223 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2575/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2579/2008. Comercial → |
|---|
