ICCJ. Decizia nr. 2579/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2579/2008
Dosar nr. 17217/3/2006
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei SC A.O.E.I. SRL Bucureşti prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S.C.HG SRL Bucureşti, anularea hotărârii A.G.E.A. din 2 mai 2006 a pârâtei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost prezentă la şedinţa A.G.E.A. din 2 mai 2006 a pârâtei şi nu a contestat convocatorul şi inexistenţa ca asociat a SC B.S. SE, care este una şi aceeaşi cu SC B.S. AG; că, convocarea adunării făcute prin executorul judecătoresc nu încalcă dispoziţiile statutare şi nici pe cele ale Legii nr. 31/1990; că reprezentarea legală în A.G.A. a asociaţilor pârâtei a fost conformă cu dispoziţiile legale; că hotărârile în cadrul şedinţei au fost luate cu 2/3 din voturile aferente părţilor sociale conform art. 13 alineatul final din statut; că nu s-a reţinut existenţa unor interese contrare societăţii pârâte şi că alegerea secretarului adunării generale nu încalcă dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 582 din 22 noiembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond, reţinând că instanţa s-a pronunţat asupra motivelor invocate în cererea conexă ce a făcut obiectul dosarului nr. 17460/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 4494 din 5 iunie 2006, că hotărârea A.G.A. a pârâtei este legală.
Împotriva menţionatei decizii reclamanta SC A.O.E.I. SRL Bucureşti a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, în principal casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în secundar, modificarea deciziei şi admiterea acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
În criticile formulate, reiterate ca şi motive de apel, recurenta reclamantă susţine în esenţă următoarele:
- că greşit a concluzionat instanţa de apel că Tribunalul a analizat motivele din cererea conexă ce a făcut obiectul dosarului nr. 17460/3/2006, în condiţiile în care instanţa a reţinut incidental că prin cererea conexă s-a solicitat anularea aceleiaşi hotărâri a adunării generale a acţionarilor pe considerentul că este contrară intereselor societăţii, privind o anumită categorie de asociaţi, în timp ce critica sa viza nelegalitatea hotărârii A.G.A. în raport de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi de prevederile statutare;
- Curtea de Apel Bucureşti în mod greşit a reţinut că reclamanta a votat împotriva aprobării documentelor de finanţare pe motiv că acestea ar fi contrare intereselor societăţii şi că hotărârea A.G.A. din 2 mai 2006 a pârâtei este legală, fără să aibă în vedere că în cadrul acesteia au fost aprobate documente de finanţare, întocmite cu depăşirea mandatului dat Consiliului de Administraţie al societăţii pârâte prin hotărârea A.G.A. din 31 martie 2005, numai pentru angajarea unor negocieri de reeşalonare a datoriilor existente şi nu pentru contractarea de credite noi, în alţi termeni şi în alte condiţii, pentru sume exorbitante, cu garanţii împovărătoare şi fără întocmirea unei note de fundamentare, aspecte negative reţinute de altfel şi în considerentele sentinţei nr. 4494 din 5 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială;
- că hotărârea A.G.A. din 2 mai 2006 este nelegală şi pentru faptul că unele documente de pe ordinea de zi supuse aprobării nu i-au fost aduse la cunoştinţă, iar cele care i-au fost comunicate nu cuprindeau valorile negociate;
- instanţele au apreciat greşit că vânzarea părţilor sociale cu care au garantat creditele contractate, către persoane nedeterminate, în cazul executării silite s-a făcut cu respectarea dreptului de preempţiune al asociaţilor, prevăzut în statutul societăţii;
- că judecătorul investit cu soluţionarea cererii s-a substituit voinţei societare, apreciind greşit că hotărârea A.G.E.A. este legală, în condiţiile în care clauzele concrete ale documentelor aprobate prin aceasta sunt contrare legii, contractul de împrumut făcându-se în condiţii dezavantajoase din punct de vedere financiar pentru societate.
Intimata - pârâtă a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantei este nefondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză nefiind întâlnită niciuna din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel primul motiv de recurs prin care susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe cererea conexă care conţine alte motive de anulare a hotărârii atacate, ce a făcut obiectul dosarului nr. 17460/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, este nefondat, în raport de considerentele deciziei, din care rezultă o motivare amplă, detaliată, fără să existe omisiuni în cercetarea tuturor susţinerilor făcute de reclamantă privind nelegalitatea hotărârii A.G.A. din 2 mai 2006.
În ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează presupusa depăşire a mandatului de către administratorii societăţii cu ocazia negocierilor purtate cu băncile finanţatoare se constată că este lipsit de relevanţă în condiţiile în care acesta nu face obiectul acţiunii formulate de reclamantă, iar reprezentanţii reclamantei SC A.O.E.I. SRL Bucureşti, prezenţi la şedinţa A.G.A. din 2 mai 2006, nu au invederat depăşirea limitelor mandatului de către Consiliul de Administraţie, raportat la hotărârea A.G.A. din 31 martie 2005 şi la art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Referitor la considerentele sentinţei nr. 4494 din 5 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin care s-a dispus suspendarea executării hotărârilor A.G.A. din 2 mai 2006, până la pronunţarea unei hotărâri de către instanţa care judeca fondul pricinii, acestea sunt irelevante în această fază procesuală.
Cum din conţinutul convocatorului şi menţiunile făcute în procesul - verbal al adunării A.G.A. din 2 mai 2006 rezultă că actele supuse aprobării au fost aduse la cunoştinţa tuturor asociaţilor societăţii pârâte şi prezentate adunării, se reţine ca nefondată şi această critică, cu atât mai mult cu cât necomunicarea sau comunicarea incompletă a documentelor precizate în convocator, sau lipsa valorilor negociate din documentele precizate nu sunt de natură să atragă nulitatea hotărârii cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
Nici motivul de recurs prin care recurenta susţine că vânzarea părţilor sociale s-a făcut cu încălcarea dreptului de preempţiune al asociaţilor prevăzut de statut nu este fondat, el nefăcând obiectul cererii reclamantei, cu atât mai mult cu cât aspecte legate de garanţia reală mobiliară asupra părţilor sociale vizează executarea silită, nu legalitatea hotărârii A.G.A.
Şi ultimul motiv de recurs prin care recurenta reclamantă susţine că judecătorul s-a substituit voinţei societare este nefondat, avându-se în vedere că instanţa a fost investită numai cu verificarea legalităţii hotărârii A.G.A. din 2 mai 2006 în raport de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi prevederile actului constitutiv al pârâtei şi nu cu anularea unor dispoziţii din contractele de finanţare sau cu examinarea oportunităţii acestora.
Aşa fiind, cum Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.O.E.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 582 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2576/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2592/2008. Comercial → |
|---|
