ICCJ. Decizia nr. 294/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 294/2008
Dosar nr. 701/36/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă :
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia comercială, sub nr. 7346/COM/2003 reclamanţii B.C. şi T.D.G., în contradictoriu cu pârâtele SC. T.S. SRL şi SC. T.S.C. SRL au solicitat să se constate nulitatea absolută a transferului dreptului de proprietate al reţelei şi al patrimoniului destinat activităţii de retransmisie a programelor radio /TV de la SC T.S.C. SRL; să se dispună obligarea SC T.S. SRL la plata actualizată în funcţie de rata inflaţiei aferentă perioadei cuprinsă între scadenţa obligaţiei de plată şi data plăţii efective, a cotei – parte de participare la profitul asocierii convenită prin contractul de asociere cu valabilitate 31 decembrie 2005; pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 (M. Of. nr. 106/27.05.2003) de retragere la cerere a avizului de retransmisie al SC T.S. SRL, evaluată provizoriu la 100.000.000 lei; să se dispună obligarea SC T.S. SRL la plata diferenţei dintre sumele plătite cu titlu de cotă – parte de participare şi cele efectiv datorate pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, actualizată în funcţie de rata inflaţiei aferentă perioadei cuprinsă între data scadenţei obligaţiei de plată şi data plăţii efective şi evaluată provizoriu la 700.000.000 lei; să se dispună obligarea SC T.S. SRL la plata dobânzilor aferente perioadei cuprinsă între scadenţa obligaţiei de plată şi data plăţii efective, pentru sumele datorate cu titlu de diferenţă între sumele plătite cu titlu de cotă parte de participare şi cele efectiv datorate în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, evaluate provizoriu la 70.000.000 lei; să se dispună rezilierea contractului de asociere intervenit la 1 ianuarie 2000 între reclamanţi şi SC T.S. SRL; să se dispună obligarea SC T.S. SRL la plata daunelor interese compensatorii constând atât din beneficiul nerealizat, cât şi din pierderea efectiv suferită, evaluate provizoriu la 5.000.000.000 lei, la plata de daune morale în valoare de 100.000.000 lei, şi la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu pârâta SC T.S.C. SRL.
Prin sentinţa nr. 3542/ COM din 10 noiembrie 2005, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins excepţia de nulitate a contractului de asociere încheiat la data de 1 ianuarie 2000, invocată de către pârâta SC T.S. SRL a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanţi, a dispus rezilierea contractului de asociere încheiat la data de 1 ianuarie 2000, a obligat pârâta SC T.S. SRL la plata următoarelor sume în favoarea reclamanţilor: 91.302,93 Ron reprezentând cotă – parte din profitul pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003; 22.740,18 Ron reprezentând dobândă legală aferentă sumei de 91.302,93 Ron calculată până la data de 31 august 2004 şi dobânda legală, în continuare, până la plata integrală a acestei sume; 91.886,46 Ron reprezentând cotă-parte din profitul asocierii pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002; 45.726,14 Ron reprezentând dobândă legală aferentă sumei de 91.866,46 Ron calculată până la data de 31 august 2004 şi dobânda legală, în continuare, până la achitarea integrală a acestei sume; 421.604,1 Ron reprezentând daune-interese compensatorii.
A respins, ca nefondate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune rezultate din actualizarea sumelor de 91.302,93 Ron şi 91.866,46 Ron cu indicele de inflaţie şi la plata de daune morale.
A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenienta SC A.T. SRL în favoarea SC T.S. SRL şi a SC T.S.C. SRL pentru primele două capete de cerere ale acţiunii reclamanţilor, soluţionate prin încheierea pronunţată la data de 26 martie 2004, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, între părţi s-a încheiat contractul de asociere la data de 1 ianuarie 2000, că de la data de 1 ianuarie 2003 şi până la data de 30 mai 2003, data retragerii la cerere a avizelor de retransmisie ale SC T.S. SRL, reclamanţii nu au primit cota-parte din profitul asocierii la care erau îndreptăţiţi, în cuantum de 91.302,93 RON.
De asemenea, în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, reclamanţii nu au primit integral sumele datorate cu titlu de cotă-parte din profitul asocierii stabilită la 91.866,46 lei.
Dobânda legală la sumele sus prevăzute este datorată în temeiul art. 43 C. com., dar şi al dispoziţiilor art. 2 şi 3 din OG nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Capătul de cerere privind rezilierea contractului de asociere încheiat la data de 1 ianuarie 2000, este întemeiat întrucât pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, precum şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune-interese în temeiul art. 1021 C. civ., ca urmare a desfiinţării contractului din culpa pârâtei, cuantificat la 421.604,1 RON.
Având în vedere că dobânda legală cuprinde şi rata inflaţiei, nu se mai impune actualizarea sumelor de 91.302,93 RON şi 91.866,46 RON cu indicele de inflaţie şi faţă de probele administrate, se constată că nu rezultă producerea unui prejudiciu moral cert, instanţa respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii B.C., T.D.G. şi pârâta SC T.S. SRL CONSTANŢA, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 121/ COM din 23 mai 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis ambele apeluri şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că.
A obligat pârâta către reclamanţi la plata dobânzii legale aferentă sumei de 91.302,93 RON pentru perioada 19 septembrie 2003 şi până la achitarea integrală a acestei sume; a admis cererea privind actualizarea sumei de 91.302,93 RON, reprezentând cota-parte din profit pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 cu indicele de inflaţie pentru perioada cuprinsă între 19 septembrie 2003 şi data plăţii şi dispune plata acesteia; a obligat pârâta către reclamanţi la plata sumei de 86.572 RON cotă-parte din profit pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002; a obligat pârâta către reclamanţi la plata dobânzii legale pentru suma sus menţionată, pentru perioada 19 septembrie 2003 şi până la data plăţii; a admis cererea privind actualizarea de 86.572 RON cu indicele de inflaţie pentru perioada 19 septembrie 2003 şi data plăţii şi a dispus plata acesteia. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut cu privire la apelul reclamanţilor că, instanţa de fond a acordat doar dobânda legală, fără însă a acorda şi rata inflaţiei, reţinând în mod greşit că dobânda legală include şi rata inflaţiei, iar cu privire la acordarea daunelor morale, în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea sa întrucât nu rezultă producerea unui prejudiciu moral.
În ceea ce priveşte precizările formulate, prin care se solicită majorarea pretenţiilor conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, se reţine, că apelanţii reclamanţi, prin motivele de apel, nu au contestat sumele acordate prin sentinţa de fond.
Cu privire la apelul pârâtei, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte perioada 2000 - 2002, conform raportului de expertiză, reclamanţilor, conform cotei lor, li se cuvin 86.572 lei, suma respectivă fiind stabilită prin scăderea impozitului pe profit, precum şi a sumei încasate.
Astfel, nu poate fi primită susţinerea apelantei SC T.S. SRL că reclamanţii au încasat pentru perioada 2000 – mai 2003 mai mult decât li s-a cuvenit, întrucât s-a scăzut şi contravaloarea investiţiilor efectuate (233.445 lei).
Cu privire la data scadenţei debitului, conform contractului încheiat între părţi [(cap. III alin. (2) din dosarul de fond)] „părţile /reclamanţii îşi pot ridica sumele cuvenite când vor crede de cuviinţă şi îşi vor achita impozitul pe dividende, conform legii", astfel că aceasta va fi stabilită ca fiind 19 septembrie 2003, conform notificării aflate la dosarul de fond.
Astfel că, dobânzi pentru întârzierea la plată urmează a se acorda începând cu 19 septembrie 2003, iar reactualizarea sumelor sus menţionate, în funcţie de indicele de inflaţie, se va dispune, începând tot cu 19 septembrie 2003.
Rezilierea contractului de asociere şi obligarea pârâtei la plata daunelor interese a fost soluţionat corect de către instanţa de fond, având în vedere că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, prin retransmisia autorizaţiei unui terţ, s-a produs imposibilitatea derulării contractului, cum stabiliseră iniţial părţile.
De asemenea, instanţa corect a respins excepţia nulităţii contractului, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 1513 C. civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii B.C., T.D.G. şi pârâta SC T.S. SRL CONSTANŢA.
Recursul reclamanţilor B.C. şi T.D.G. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul obligării intimatei SC T.S. SRL la plata dobânzilor legale aferente sumelor cuvenite cu titlu de cotă - parte de participare la profitul asocierii şi a sumelor cuvenite cu titlu de daune interese compensatorii, precum şi a daunelor interese moratorii şi a daunelor morale, cu cheltuieli de judecată.
Critica adusă deciziei de către reclamanţi, vizează, în esenţă, aplicarea greşită a legii cu privire la momentul de la care instanţa de apel a înţeles să acorde atât dobânzile legale cât şi daunele-interese rezultate din devalorizarea monedei naţionale, precum şi faptul că nu s-a analizat majorarea pretenţiilor reclamanţilor formulate direct în apel, pe baza concluziilor raportului de expertiză. De asemenea capătul de cerere privind acordarea daunelor morale a fost soluţionat în mod greşit.
Recursul pârâtei SC T.S. SRL CONSTANŢA a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, 8 şi 7 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului său şi respingerea apelului declarat de reclamanţi, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Criticile formulate de pârâta SC T.S. SRL CONSTANŢA, se referă la nelegalitatea măsurii cumulării daunelor moratorii cu cele compensatorii, încălcarea dispoziţiilor art. 969 şi 977 C. civ. şi nerespectarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., cu privire la distincţia dintre dividende şi profit.
Se mai critică Decizia pentru acordarea atât a dobânzii legale cât şi a sumei rezultând din actualizarea creanţei cu rata inflaţiei, încălcarea prevederilor art. 102 – art. 1021 C. civ., privind rezilierea contractului, precum şi greşita interpretare a prevederilor art. 1513 C. civ. şi faptul că instanţa de apel a înlăturat, fără motivare, concluziile raportului de expertiză.
Analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, Decizia va fi casată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat obligarea subscrisei SC T.S. SRL la plata cotei-părţi din profitul realizat în temeiul contractului de asociere în participaţiune, pentru perioadele 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 şi, 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, actualizată în funcţie de rata inflaţiei.
Instanţa de fond a respins această cerere, pe considerentul că nu se pot acorda cumulat atât daunele moratorii, cât şi cele compensatorii, iar instanţa de apel prin aplicarea greşită a prevederilor art. 1088 C. civ., a dispus acordarea cumulată atât a dobânzilor cât şi actualizarea sumei datorate cu coeficientul de inflaţie, în măsura în care ambele aceste măsuri tind la repararea aceluiaşi prejudiciu.
Astfel, dobânzile nu pot fi cumulate nici cu daunele-interese compensatorii, nici cu rata inflaţiei, în acest din urmă caz fiind vorba despre o dublă reparaţie a aceluiaşi prejudiciu.
Prevederile Cap. III din contractul de asociere încheiat între pârâtă şi intimaţii reclamanţi T.D. şi B.C., arată că „Părţile de comun acord au stabilit procentele care vor reveni părţilor sunt: SC T.S. SRL va încasa 60 % din dividende, T.D. şi B.C. vor încasa 40 % din dividende; părţile îşi pot ridica sumele cuvenite când vor crede de cuviinţă şi îşi vor achita impozitul pe dividende conform legii".
Această clauză din contractul de asociere se referă la momentul scadenţei debitului care corespunde cu sfârşitul fiecărui an fiscal, astfel că, data de 19 septembrie 2003 a fost greşit reţinută de instanţa de apel, fiind stabilită în mod aleatoriu, având în vedere că din contractul încheiat între părţi nu rezultă cu certitudine data scadenţei debitului, iar profitul nu se poate cunoaşte decât la sfârşitul fiecărui an fiscal.
Potrivit art. 977 C. civ., „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", în speţă este neîndoielnic că intenţia părţilor semnatare ale contractului de asociere a fost de a stabili procentele care urmează a reveni fiecăreia raportat la cota-parte, părţile semnatare înţelegând să distribuie fiecăreia câte o cotă-parte din profit, iar nu din dividende, chiar dacă părţile aşa au menţionat în contractul de asociere în participaţiune.
Potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 „cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend" şi nu se poate confunda cu cota de asociere.
Astfel că, dividendele nu pot fi confundate cu profitul, aşa cum a fost considerat de către ambele instanţe. Susţinerile instanţei de apel în sensul că „nu se poate reţine susţinerea apelantei SC T.S. SRL că reclamanţii au încasat pentru perioada 2000 – mai 2003 mai mult decât li s-a cuvenit, întrucât în varianta de la pag. 291 s-a scăzut şi contravaloarea investiţiilor efectuate" denotă că instanţa nu a făcut nici un moment distincţie între noţiunile dividende şi profit, cheltuielile cu investiţiile nu pot fi asimilate cu obligaţiile fiscale.
Urmare a efectuării raportului de expertiză, pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003, întrucât nu au fost calculate şi încasate dividende, calculul efectuat de experţi a fost realizat prin raportare la profitul net, deşi în cuprinsul contractului de asociere în participaţiune se prevede că intimaţii reclamanţi vor primi o cotă-parte din dividende, prin raportul de expertiză se validează plata unei cote-părţi din profit, rezultat pe care instanţa îl însuşeşte fără rezerve.
Astfel, critica pârâtei formulată în acest sens este neîntemeiată, în cauză fiind vorba de un contract de asociere în participaţiune şi nu de un litigiu ce vizează drepturi între asociaţi şi societate, conform dispoziţiilor Legii nr. 31/1990.
Aşa fiind, recursurile se vor admite şi potrivit art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., se va dispune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va stabili corect starea de fapt cu privire la data scadenţei debitului care corespunde cu sfârşitul fiecărui an fiscal, va administra proba cu expertiză contabilă pentru a se verifica modul în care părţile au îndeplinit condiţiile de plată datorate în temeiul contractului de asociere în participaţiune, precum şi imposibilitatea cumulului dobânzii cu alte daune interese.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii B.C., T.D.G. şi de pârâta SC T.S. SRL CONSTANŢA împotriva deciziei nr. 121/ COM din 23 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 260/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 371/2008. Comercial → |
|---|
