ICCJ. Decizia nr. 2611/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2611/2008
Dosar nr. 344/2/2007
Şedinţa publică din 26 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC C. SA Dolj a formulat contestaţie la executare împotriva formelor de executare silită pornite de intimata A.V.A.S. Bucureşti, solicitând anularea acestora.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin adresa din 27 decembrie 2006 a fost somată de către A.V.A.S. să achite solduri ale unor creanţe care nu corespund realităţii, nefiind certe, lichide şi exigibile. Prin întâmpinare, pârâta A.V.A.S. Bucureşti a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că prin sentinţa comercială nr. 308 din 21 decembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins contestaţia la executare formulată împotriva aceloraşi titluri executorii. În cauză intimata C.A.S. Dolj a formulat cerere de chemare în garanţie prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Prin sentinţa comercială nr. 127 din 14 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către intimată şi a admis contestaţia la executare formulată de contestatoare, a anulat formele de executare silită pornite de A.V.A.S. şi a respins cererea de chemare în garanţie.
Instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat având în vedere că din cuprinsul sentinţei nr. 34 din 22 martie 2004 a rezultat că acţiunea soluţionată prin această sentinţă a vizat un alt obiect, respectiv radierea unor ipoteci. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond a analizat certitudinea creanţelor solicitate, reţinând că sumele nu sunt datorate de către reclamantă.
Cererea privind chemarea în garanţie a fost respinsă cu motivarea că plata debitului propriu zis şi anularea prin sentinţa menţionată a majorărilor şi penalităţilor a intervenit ulterior încheierii protocolului din 17 noiembrie 2003.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurată iar pe fond respingerea contestaţiei la titlu formulată de reclamantă.
Prin criticile formulate, pârâta a susţinut următoarele:
- instanţa de fond, în mod greşit a schimbat natura contestaţiei, calificând-o ca o contestaţie la executare. În realitate, reclamanta a contestat titlurile executorii reprezentate de contractul de cesiune de creanţă încheiat cu B.A SA, protocolul din 2003 şi biletele la ordin în valoare de 407.900 lei emise de reclamantă precum şi formele de executare silită începute prin adresa din 27 decembrie 2006 emisă de A.V.A.S. Bucureşti. Deci, în cauză, există acte de executare silită întreprinse de A.V.A.S. împotriva executării iniţiate de către reclamantă.
- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, cu toate că din cuprinsul sentinţei comerciale nr. 34 din 22 martie 2004 rezultă că părţile au avut în vedere achitarea creanţei preluată prin contractul de cesiune de creanţă din 12 decembrie 1999 de la B.A. SA. În consecinţă solicită constatarea existenţei autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul 1 din contestaţia la titlu formulată.
- în ceea ce priveşte respingerea cererii privind chemarea în garanţie a intimatei C.A.S. Dolj, motivarea instanţei este greşită deoarece creanţa cesionată a fost diminuată cu sume anterioare efectuării cesiunii de creanţă, în acest caz fiind aplicabile dispoziţiile art. 3 din OUG nr. 95/2003 şi ale art. 2.6 din protocolul din 17 noiembrie 2003.
- referitor la capătul 3 al contestaţiei la executare, în mod nelegal a fost înlăturată apărarea A.V.A.S. Bucureşti, în sensul prescrierii dreptului de a executa silit cele 4 bilete la ordin emise de reclamantă, întrucât creanţa nu a fost recuperată în cadrul procedurii de reorganizare a reclamantei iar executarea acesteia fiind efectuată în interiorul termenului special de prescripţie de 7 ani.
Faţă de cererea de recurs au formulat întâmpinare reclamanta şi chemata în garanţie, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Reclamanta SC C. SA Dolj a susţinut că a formulat contestaţie la executare împotriva titlurilor executorii comunicate de către A.V.A.S. Bucureşti în vederea recuperării unor creanţe care nu îndeplinesc condiţiile de legalitate, nefiind certe, lichide şi exigibile; condiţiile autorităţii de lucru judecat nu sunt îndeplinite; în mod corect a reţinut instanţa că suma de 617.724,67 dolari S.U.A. în realitate nu este datorată, precum şi creanţa în sumă de 69.454,79 dolari S.U.A.; cu privire la suma de 259.709,66 dolari S.U.A. instanţa de fond a reţinut corect prescripţia executării silite.
Chemata în garanţie C.A.S. Dolj prin întâmpinare a arătat că cererea de chemare în garanţie este pe de o parte, inadmisibilă iar pe de altă parte netemeinică, soluţia instanţei de fond fiind legală.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
În prealabil, Înalta Curte urmează a analiza prezentul recurs, în raport de criticile invocate prin cererea de recurs, precum şi având în considerare dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte critica recurentei privind încălcarea principiului disponibilităţii, având în vedere schimbarea naturii cererii formulată, Înalta Curte înlătură susţinerile recurentei în sensul că în cauză nu există acte de executare silită întreprinse de A.V.A.S. Bucureşti, având în vedere următoarele. Prin adresa din 27 decembrie 2006, A.V.A.S. Bucureşti în temeiul OUG nr. 51/1998, comunică SC C. SA Dolj titlurile executorii, cu menţiunea că neachitarea de bunăvoie a creanţelor în termen de 5 zile lucrătoare dă dreptul să procedeze la executarea silită fără nicio altă somaţie. În condiţiile OUG nr. 51/1998, adresa sus menţionată reprezintă începerea executării silite de către A.V.A.S. Bucureşti. Întrucât titlurile executorii comunicate nu provin de la organele de jurisdicţie, debitoarea SC C. SA Dolj a invocat, pe calea contestaţiei la executare, apărări de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţelor. În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a reţinut, în considerente, că reclamanta a formulat contestaţie la executare, propriu zisă, prin care a solicitat anularea formelor de executare silită, formulându-se şi apărări de fond cu privire la cuantumul creanţelor.
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, respinsă de către instanţa de fond prin considerentele sentinţei, având în vedere neîntrunirea condiţiilor prevăzute de art. 1201 C. civ., Înalta Curte apreciază legalitatea soluţionării acestei excepţii. Prin cererea de chemare în judecată formulată de către SC C. SA Dolj, care a format obiectul dosarului nr. 38957/2/2005, s-a solicitat anularea formelor de executare silită dispuse de A.V.A.S. prin adresa din 5 decembrie 2005. De asemenea, prin sentinţa comercială nr. 34 din 22 martie 2004 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2867 din 22 septembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta SC C. SA Dolj având ca obiect radierea ipotecilor care au format contractul de garanţie imobiliară din 13 septembrie 1997. Prin urmare, nu există identitatea de obiect dintre prezenta pricină şi procesele în care s-au pronunţat hotărârile sus menţionate. Deşi cele două hotărâri judecătoreşti precitate, se referă la contractul de cesiune de creanţă din 14 decembrie 1999, nu se poate stabili cu certitudine identitatea de obiect dintre cele două cauze, deoarece nu se poate identifica soldul creanţelor consolidate potrivit art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998. În ceea ce priveşte recunoaşterea parţială a datoriei, ceea ce echivalează cu modificarea titlului executoriu, această cerere nu poate fi formulată în cadrul contestaţiei la executare de faţă.
Criticile recurentei privind respingerea cererii de chemare în garanţie nu pot fi reţinute, având în vedere faptul că la data încheierii protocolului din 17 noiembrie 2003 încheiat între C.N.A.S., C.A.S. şi A.V.A.B., titlul de creanţă al recurentei nu era anulat pe calea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Sentinţa nr. 209 din 29 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, urmare căreia au fost corectate evidenţele contabile ale casei de asigurări de sănătate este ulterioară protocolului sus evocat, obligaţia de garantare prevăzută de art. 3 din OUG nr. 95/2003 nu îşi produce efectele astfel încât cererea de chemare în garanţie în mod legal a fost respinsă.
Cu referire la creanţa în sumă de 259.709,66 dolari S.U.A., faţă de care instanţa a constatat intervenţia prescripţiei executării silite, în raport de termenul de prescripţie aplicabil de 3 ani, Înalta Curte constată legalitatea soluţiei în ceea ce priveşte aplicabilitatea termenului general de 3 ani şi nu a celui special de 7 ani. Având în vedere data scadenţei biletelor la ordin, respectiv anul 1996 şi modificarea OUG nr. 51/1998 intervenită în anul 2004, prin care a fost prevăzut termenul de prescripţie special de 7 ani, rezultă că acesta nu poate fi aplicat cauzei de faţă. În ceea ce priveşte temeinicia şi legalitatea creanţei, instanţa de fond în mod corect a reţinut că suma fiind preluată prin cesiunea de creanţă intervenită în anul 1999, deci în timpul parcurgerii procedurii insolvenţei, deschisă în anul 1998, în raport de prevederile legii insolvenţei, închiderea procedurii a avut drept efect descărcarea de obligaţiile de plată anterioare deschiderii procedurii, având acest regim juridic şi creanţa A.V.A.S. născută în timpul procedurii.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 127 din 14 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2608/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2612/2008. Comercial → |
|---|
