ICCJ. Decizia nr. 2612/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2612/2008
Dosar nr. 2804/2/2007
Şedinţa publică din 26 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea arbitrală înregistrată la data de 5 aprilie 2006, reclamanta SC I.T.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M.P.C. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 57.562,72 ron, din care 42.062,77 ron preţ şi 15.500 ron, avans nerestituit, suma de 13.207 ron, dobânzi calculate până la 31 martie 2006, precum şi dobânda calculată în continuare până la plata efectivă a preţului.
Pârâta SC M.P.C. SRL a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat compensarea sumelor reciproc datorate şi obligarea reclamantei - pârâte la plata sumei de 402.074.745 lei vechi, rest de plată, în urma compensării, la sămânţa de porumb livrată către reclamantă.
Prin cererea înregistrată la 25 octombrie 2006, SC M.P.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I.T.C. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 97.924.408 lei vechi, cu titlu de preţ pentru sămânţa de muştar, 3.672 ron, dobânzi calculate până la 31 august 2005, plus dobânda calculată în continuare.
Cele două cereri au fost conexate prin Încheierea pronunţată la data de 23 ianuarie 2007.
Prin sentinţa arbitrală nr. 25 din 22 februarie 2007, Camera de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R. a admis acţiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei SC M.P.C. SRL şi a respins-o faţă de pârâtul M.G.
A admis cererea reconvenţională formulată de SC M.P.C. SRL.
A obligat SC M.P.C. SRL la plata către SC I.T.C. SRL a sumei de 70.769,77 ron, din care 57.562,77 ron, preţ şi 13.207 ron, dobânzi calculate până la 31 martie 2006 şi 8.961,56 ron, cheltuieli arbitrale.
A obligat SC I.T.C. SRL să plătească SC M.P.C. SRL suma de 96.884,98 ron, din care 83.428,54 ron şi 9.792,4 ron cât şi 3.672 ron dobânzi calculate până la 31 august 2005 şi 12.040,60 ron, cheltuieli de arbitraj.
A compensat datoriile reciproce până la concurenţa celei mai mici.
A obligat SC I.T.C. SRL să plătească SC M.P.C. SRL suma de 26.115,20 ron, cu dobândă legală începând de la data pronunţării sentinţei şi până la achitarea integrală.
Împotriva acestei sentinţe a formulat acţiune în anulare SC I.T.C. SRL, solicitând respingerea cererii reconvenţionale şi admiterea cererii formulate şi faţă de pârâtul M.G. întemeiată pe dispoziţiile art. 364 lit. f) şi i) C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 201 din 9 octombrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată, acţiunea în anulare formulată de SC I.T.C. SRL Bucureşti în contradictoriu cu intimaţii SC M.P.C. SRL şi M.G.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea reţine că prin sentinţa arbitrală atacată, Tribunalul Arbitral a soluţionat şi cererea conexă formulată de SC M.P.C. SRL împotriva SC I.T.C. SRL, înregistrată la 23 octombrie 2006, ce a făcut obiectul dosarului nr. 319/2006, prin care reclamanta a solicitat dobânzi calculate până la 31 august 2005, plus dobânzile calculate în continuare până la plata efectivă a preţului, respectiv suma de 3.672 ron, dobânzi calculate asupra sumei de 9.792,44 ron, preţ şi că ambele părţi au depus completări la concluziile scrise, dar fără ca prin aceasta să modifice obiectul dedus judecăţii.
În ceea ce priveşte dispoziţiile imperative încălcate de Tribunalul Arbitral, respectiv modul în care art. 5 şi art. 6 din contract au fost interpretate şi aplicate, Curtea reţine pe de o parte că acestea nu sunt norme de drept imperative, ci dispozitive, rezultate din convenţia părţilor, iar pe de altă parte, sub pretextul încălcării dispoziţiilor imperative ale legii, se invocă probleme privind fondul cauzei, analizate de Tribunalul Arbitral, reclamanta reluând apărările şi susţinerile făcute la arbitraj.
În ceea ce priveşte motivele referitoare la buletinele de analiză, în raport de prevederile art. 4.3 din contract, potrivit cărora, multiplicantul are obligaţia să organizeze cu multiplicatorul ridicarea probelor de seminţe pentru controlul calităţii şi obţinerea certificatelor oficiale de calitate a seminţelor, ISTA, OECD şi fitosanitare, după caz, precum şi faptul că în fapt, buletinele de analiză au fost eliberate de o staţiune de cercetare din Olanda, contrar prevederilor contractuale, în mod corect, acestea din urmă nu au fost luate în considerare de Tribunalul Arbitral.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC I.T.C. SRL Bucureşti invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii primei instanţe şi pe fond admiterea acţiunii în anulare.
În dezvoltarea în fapt a recursului reclamanta a susţinut în esenţă că acţiunea în anulare a fost motivată şi prin aceea că hotărârea arbitrală încalcă bunele reguli în materie comercială, precum şi dispoziţii imperative ale legii. În acest sens instanţa de apel trebuia să admită acţiunea în anulare întrucât SC I.T.C. SRL a făcut dovada că seminţele nu îndeplineau condiţiile de calitate pentru a fi folosite ca sămânţă, iar marfa respectivă şi nici factura nu au fost însoţite de certificate de calitate. Prin contractul din 19 aprilie 2003 s-a convenit că sămânţa nu putea fi preluată dacă nu îndeplinea condiţiile de calitate stabilite în art. 5, art. 6 şi dacă nu era însoţită de acte care să ateste calitatea. Prevederile art. 5 şi art. 6 din contractul încheiat de părţi au caracter de dispoziţii imperative şi cum sămânţa nu îndeplinea condiţiile de calitate convenite, Tribunalul Arbitral nu putea să oblige să plătească o astfel de marfă. S-a mai arătat că motivarea hotărârii arbitrale este contrară dispoziţiilor art. 4.3 din contractul din 2003 şi că în situaţia în care s-ar considera că suma de 9.792,50 lei cu titlu de preţ nu a fost compensată trebuia să se constate că Tribunalul a acordat dobânzi raportat la suma de 26.115,20 lei, o sumă mai mare decât cea de 9.792,50 lei; că s-a respins greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lui M.G.; că sentinţa nu a fost motivată în drept şi nu s-a indicat nici termenul în care se poate exercita această cale de atac.
Intimata SC M.P.C. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Recurenta a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., însă dezvoltarea în fapt nu permite încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate invocate pentru a face posibil controlul judiciar.
Nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Instanţa a dat o corectă interpretare dispoziţiilor art. 4.3 din contractul din 2004 încheiat de părţi şi s-a referit în motivare la probele dosarului, făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenţei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecăţii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Lipsa din hotărâre a termenului în care se poate exercita calea de atac nu atrage nulitatea hotărârii, deoarece calea de atac şi termenul în care se poate exercita sunt date de lege şi nu de instanţă, iar omisiunea lor, nu lipsesc partea de dreptul de a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege. Recurentei nu i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii în condiţiile în care aceasta a introdus recursul în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, instanţa procedând la analizarea acţiunii în anulare dedusă judecăţii raportat la motivele invocate de reclamanta SC I.T.C. SRL întemeiate pe dispoziţiile art. 364 alin. (1) lit. f) şi i) C. proc. civ., a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente.
În mod întemeiat instanţa, a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 364 lit. f) C. proc. civ., întrucât Tribunalul s-a pronunţat în limitele cererii conexe cu care a fost învestită, astfel cum a fost determinată de SC M.P.C. SRL.
Recurenta şi-a întemeiat acţiunea în anulare şi pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Prin reiterarea situaţiei de fapt în dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., recurenta - reclamantă nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia hotărârii arbitrale întrucât nu pot face obiectul acţiunii în anulare.
Se constată că în perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale 364 lit. i) ultima teză invocată de recurentă nu se includ criticile cu privire la stabilirea situaţiei de fapt pe larg evocată de recurentă, sau cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii independent de situaţia de fapt stabilită.
În cauza de faţă nu se constată încălcarea unei dispoziţii imperative a legii în sensul celor mai sus arătate.
Nerespectarea dispoziţiilor convenţionale – contractul din 19 aprilie 2003 – nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Relaţiile contractuale dintre părţi fiind guvernate de principiul libertăţii de voinţă vizează raporturi de drept privat, raporturi juridice în curs şi de la care părţile pot deroga.
Deci, nerespectarea şi interpretarea greşită a prevederilor contractuale coroborat cu dispoziţiile legale incidente în materie nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispoziţiilor imperative ale legii.
Criticile aduse pe fondul hotărârii arbitrale nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea acţiunii în anulare, încât restul motivelor de recurs invocate sub acest aspect nu pot fi primite şi se vor respinge.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.G. se reţine că în mod corect şi legal instanţa a reţinut că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză în raport de faptul că acesta a semnat contractul numai în calitatea sa de reprezentant legal al societăţii nu şi de garant fidejusor.
Fidejusiunea nu ia naştere decât prin convenţia încheiată între fidejusor şi creditor, prin care primul îşi asumă faţă de cel de al doilea obligaţia de garanţie, iar în speţă lipseşte un asemenea acord de voinţă, conform dispoziţiilor art. 1652 C. civ.
În consecinţă, pentru motivele arătate Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I.T.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 201 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2611/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2614/2008. Comercial → |
|---|
