ICCJ. Decizia nr. 265/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 265/2008
Dosar nr. 3056/104/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 718 din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă excepţia tardivităţii reclamării viciilor ascunse, invocată de pârâta SC I. SA Iaşi, a fost admisă acţiunea reclamantei SC U.E. SRL Slatina formulată împotriva acestei pârâte, care a fost obligată la plata sumei de 133.600 RON cu titlu de daune interese pentru viciile ascunse ale mărfii livrate, respectiv a utilajului, moară de grâu cu transport pneumatic MG 35 P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere clauzele contractului de vânzare cumpărare nr. 72/2003 – Cap. III şi Cap. V, dispoziţiile art. 1352 C. civ., art. 1336 C. civ. şi art. 1355 C. civ.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost constatat nul prin Decizia nr. 96 din 16 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, numărul acestei decizii fiind corectat din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., prin încheierea dată în camera de consiliu la 5 septembrie 2007 a aceleaşi instanţe.
Instanţa de apel a reţinut că pârâta a depus cererea de declarare şi motivare a apelului, iniţial intitulat recurs, la 28 decembrie 2006, la Curtea de Apel Craiova, dovada constituind-o atât ştampila de primire a cererii, aparţinând acestei instanţe, cât şi rezoluţia preşedintelui Secţiei comerciale a acestei instanţe prin care s-a dispus trimiterea cererii la Tribunalul Olt pentru a fi înregistrată şi înaintată cu dosarul.
În considerarea dispoziţiilor art. 288 alin. (2) C. proc. civ., ce sancţionează nu nulitate nedepunerea apelului la tribunalul ce a pronunţat hotărârea care se atacă, Curtea de Apel Craiova a constatat nul apelul declarat de pârâtă.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta apreciază că în mod nelegal instanţa de apel a sancţionat cererea sa cu nulitate, deoarece la primul termen de judecată instanţa s-a considerat legal investită şi a verificat toate aspectele procedurale, respectiv sesizarea în termen, calificarea corectă a căii de atac, timbrajul, aşa încât măsura luată ulterior este în contradicţie cu cele constatate în urma verificărilor.
De asemenea, recurenta critică Decizia din apel pentru greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 288 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că nedepunerea cererii de apel la tribunal a fost acoperită prin trimiterea dispusă de instanţa de apel şi prin retrimiterea dosarului de către tribunal aceleeaşi instanţe.
Cu majoritate în deliberare, recursul este apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente.
Din actele dosarului de apel rezultă că, la 22 decembrie 2006, SC I. SA a înaintat Curţii de Apel Craiova recursul declarat împotriva sentinţei nr. 718 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Olt, cererea fiind înregistrată la această instanţă la 28 decembrie 2006, dată la care, conform rezoluţiei, s-a dispus trimiterea cererii la Tribunalul Olt pentru a se înainta cu dosarul şi a fi înregistrată.
Conform plicului de la fila X cererea s-a trimis Tribunalului Olt care a restituit-o cu dosarul la 23 februarie 2002 curţii de apel, împreună cu cererea de suspendare a executării înregistrată la tribunal la 6 februarie 2007.
La primul termen de judecată, 12 martie 2007, instanţa a calificat calea de atac drept apel şi a acordat un termen pentru a fi compus legal completul de judecată şi pentru a fi citate părţile lipsă cu noua calitate.
La termenul din 2 aprilie 2007 apărarea intimatei reclamante a invocat excepţia nulităţii prevăzute de art. 288 alin. (2) C. proc. civ., instanţa acordând termen pentru a da posibilitate apelantei să-şi formuleze apărarea, iar la 16 aprilie 2007 a admis excepţia, constatând nul apelul.
Deşi recurenta a înţeles să-şi întemeieze criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., curtea apreciază, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că cele invocate privesc greşita aplicare şi interpretare a legii, încadrându-se în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ceea ce critică recurenta nu este contradictorialitatea motivării şi neargumentarea soluţiei, ci contradictorialitatea, în opinia recurentei, a măsurilor procedurale luate de instanţă, ceea ce vizează, în final, aplicarea corectă a legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 288 alin. (2) C. proc. civ., apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.
Nulitatea stipulată în acest text este o nulitate absolută, vătămarea fiind prezumată conform dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. teza finală, ea neputând fi acoperită, cum greşit susţine recurenta.
Fiind de ordine publică această excepţie putea fi invocată oricând, aşa încât este fără relevanţă susţinerea recurentei în legătură cu măsurile luate de instanţă la primul termen de judecată, termen la care, de altfel, nu rezultă că instanţa s-ar fi pronunţat în legătură cu legalitatea sesizării.
În consecinţă, criticile recurentei sunt apreciate, ca nefondate, motiv pentru care recursul său, în majoritate de voturi, va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 96 din 16 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 263/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 266/2008. Comercial → |
|---|
