ICCJ. Decizia nr. 266/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 266/2008
Dosar nr. 2033/90/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 ianuarie 2006, reclamanta SC O.S. SRL Râmnicu Vâlcea cheamă în judecată pe pârâta SC V. SRL Râmnicu Vâlcea solicitând instanţei să constate dreptul de proprietate asupra imobilului, spaţiu comercial situat în Râmnicu Vâlcea, şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Prin sentinţa civilă nr. 870 din 20 februarie 2006, Judecătoria Rm. Vâlcea declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia comercială, făcând aplicare dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ., raportate la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
La 2 iunie 2006, SC B.R.D. SA prin Agenţia Govora formulează cerere de intervenţie în interes propriu, admisă în principiu, prin care solicita instanţei, în principal, să constate inopozabilitatea actelor încheiate între pârâtă şi reclamantă faţă de creditoarea ipotecară intervenientă, iar, în subsidiar, să constate conservarea dreptului de ipotecă asupra imobilului în litigiu, în cazul admiterii acţiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 547 din 6 octombrie 2006, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, respinge cererea reclamantei şi admite cererea de intervenţie a intervenientei reţinând că, pe lângă faptul indicării greşite a temeiului juridic al acţiunii, precizat ca fiind art. 111 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu s-a făcut dovada că pârâta nu este de acord cu încheierea actului de vânzare cumpărare în faţa notarului, notificările trimise acesteia nefiind însoţite de procesele verbale prin care să se consemneze că, la datele menţionate în notificări, pârâta nu s-ar fi prezentat la sediul notarului indicat, precum şi că pârâta prin întâmpinare şi-a exprimat indirect acordul cu privire la încheierea menţionatului act de vânzare cumpărare în forma cerută de lege, împrejurare raportat la care acţiunea reclamantei apare şi ca lipsită de interes; mai reţine instanţa că intervenienta, având constituită în favoarea sa o ipotecă asupra spaţiului în litigiu, prezintă interes în obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să-i fie opozabilă.
Prin sentinţa nr. 846 din 8 decembrie 2006, Tribunalul Vâlcea, comercial şi contencios administrativ fiscal, admite cererea de completare a sentinţei de mai sus formulată de intervenientă şi constată inopozabil antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 11055 din 18 decembrie 2003, încheiat între reclamantă şi pârâtă, faţă de intervenientă, aceasta având încheiat din 13 mai 2003 contractul de ipotecă în formă autentică nr. 1839 cu privire la imobilul în litigiu, contract în care pârâta a fost de acord cu notarea interdicţiei de vânzare şi grevare de sarcini, prevederea fiind cuprinsă şi în actul adiţional nr. 1199 din 31 mai 2004 care completează contractul de ipotecă.
În cuprinsul sentinţei completatoare se consemnează că pârâta SC V. SRL este societate în faliment fiind reprezentată prin lichidator SC E. SRL Râmnicu Vâlcea.
Prin Decizia nr. 44/ A/C din 30 martie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, respinge, ca nefondate, apelurile reclamantei şi intervenientei împotriva sentinţei nr. 547 din 6 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
Reţine instanţa de apel, pentru a decide astfel, că, faţă de calificarea acţiunii sale de către reclamanta apelantă, la solicitarea expresă a instanţei de fond, ca fiind acţiune în constatare şi nu acţiune în realizare, calificare raportat la care instanţa de fond a şi respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995 (atunci în vigoare), deşi pârâta se afla în procedura insolvenţei, tribunalul a decis just că pretenţia reclamantului este inadmisibilă în temeiul art. 111 C. proc. civ., judecătorul neputând schimba, peste voinţa reclamantului, temeiul juridic al acţiunii; mai reţine instanţa de apel că pretenţia apelantei interveniente referitoare la constatarea şi a inopozabilităţii facturii fiscale nu poate fi admisă, întrucât factura nu constituie decât un instrument prin care se constată plata făcută de reclamantă, şi nu actul juridic însuşi.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta declară recurs, solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, desfiinţarea deciziei recurate şi a sentinţei şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie, cu cheltuieli de judecată în fond şi în apel. În susţinerea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1068 C. civ. şi a art. 2 alin. (2) din antecontractul de vânzare-cumpărare în cauză, care trimite expres la dispoziţiile art. 1073, 1077 C. civ., instanţa făcând deci o confuzie şi între acţiunea în realizare şi acţiunea în constituirea de drepturi, precum şi pentru calificarea greşită a celui de al doilea capăt de cerere referitor la pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare, instanţa neexercitându-şi nici rolul activ în sensul de a încadra corect situaţia de drept în norma juridică pertinentă, în condiţiile referirii exprese în clauza contractuală evocată la dispoziţiile art. 1073 – art. 1077 C. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intervenienta intimată solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că recurenta face o dublă confuzie între clauza penală şi acţiunea în constatare, cât şi între acţiunea întemeiată pe art. 1073 – art. 1077 C. civ., ca acţiune în realizare şi acţiunea în recuperarea creanţei prin înscrierea sa la masa credală a debitoarei aflată în faliment.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, deşi reclamanta recurentă prin acţiunea introductivă a formulat două capete de cerere, respectiv constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare, instanţa de apel, deşi reţine că reclamanta apelantă are interes în promovarea acţiunii, deci privind critica formulată în apel, că pârâta intimată nu s-a prezentat la notar pentru încheierea actului, precum şi că acţiunea introductivă are două capete de cerere, se limitează la a-l cerceta numai pe primul, întemeiat pe art. 111 C. proc. civ., respingându-l, ca inadmisibil, ignorând că cel de al doilea capăt de cerere nu reprezintă o cerere în constatare şi neexercitându-şi rolul activ pentru a califica exact acţiunea, cu atât mai mult cu cât clauzele antecontractului în cauză fac referire la dispoziţiile art. 1073 – art. 1077 C. civ. Mai mult, deşi în cursul soluţionării litigiului la instanţa de fond pârâta a arătat că se găseşte din 24 februarie 2006 în procedura reglementată, atunci, de Legea nr. 64/1995, iar intervenienta a solicitat suspendarea judecăţii cauzei conform dispoziţiilor menţionatei legi, instanţa de fond a respins cererea, iar instanţa de control judiciar nu a cenzurat soluţia, deşi dispoziţiile legi invocate, ca şi ale Legii nr. 85/2006 (art. 36) intrată în vigoare înainte de pronunţarea sentinţei, sunt imperative.
Astfel fiind, constatându-se că Decizia recurată a fost dată cu greşita aplicare a legii, că instanţa de apel a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, considerând, ca şi instanţa de fond, că pretenţia reclamantului este inadmisibilă, recursul urmează a fi admis şi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Decizia recurată urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Cu prilejul rejudecării apelului instanţa va examina dacă şi în ce măsură dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., sunt incidente şi pentru cel de al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă, precum şi dacă în cauză nu ar fi incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC O.S. SRL Rm. Vâlcea împotriva deciziei nr. 44 din 30 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 265/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 267/2008. Comercial → |
|---|
