ICCJ. Decizia nr. 2614/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2614/2008
Dosar nr. 4250/3/2007
Şedinţa publică din 26 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 martie 2005 reclamanta SC S.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC C.T. SRL la restituirea bunurilor deţinute în baza contractului de comodat încheiat între părţi, la plata penalităţilor de întârziere de 0,4% pe zi, iar în subsidiar contravaloarea bunurilor predate, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria sector 4 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 807 din 7 februarie 2006 a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pe pârâtă să restituie bunurile mobile prevăzute la poziţiile 1, 3, 5, 6, 7 şi 8 din procesul - verbal de recepţie din 1 decembrie 2000, anexat la contractul de comodat din 1 decembrie 2000 sau contravaloarea lor de 9.800 dolari S.U.A., în echivalent lei la data plăţii; pârâta a fost obligată şi la penalităţi de 0,4% pe zi de întârziere cu începere de la 29 ianuarie 2005 calculată la suma de 9.800 dolari S.U.A.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 44/A din 4 septembrie 2006 a admis apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond pe care a anulat-o şi a reţinut cauza spre soluţionare în fond cu motivarea că obiectul litigiului (obligaţia de a face) este neevaluabil în bani şi în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa în primă instanţă aparţine Tribunalului.
În rejudecare, prin sentinţa comercială nr. 6340 din 9 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi s-a respins acţiunea reclamantei ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că reclamanta a depus notificarea din 24 martie 2004 la executorul judecătoresc, dar nu a făcut dovada comunicării acesteia către pârâtă.
Nu s-a dovedit că părţile au prelungit prin acord tacit contractul de comodat încheiat la data de 1 decembrie 2001 pe o durată de 1 an aşa cum au prevăzut la clauza stipulată la art. 8 pct. 6 din convenţia lor.
Deci termenul de prescripţie de 3 ani care a început să curgă de la 1 decembrie 2001 era împlinit la data formulării acţiunii, respectiv 15 martie 2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 550 din 14 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut în considerentele deciziei, că reclamanta a făcut dovada comunicării notificării către intimată prin intermediul executorului judecătoresc.
Referitor la prelungirea tacită a contractului de comodat aceasta a operat până când reclamanta şi-a manifestat expres voinţa de încetare a raporturilor contractuale prin expedierea notificării către intimată.
Instanţa a concluzionat că termenul de prescripţie a început să curgă la un interval de 7 zile de la data primirii de către intimată a notificării de restituire a bunurilor transmise în folosinţă gratuită, deci acţiunea nu este prescrisă.
Împotriva acestei decizii pârâta SC T. SRL Bucureşti a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurată în sensul respingerii apelului reclamantei.
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile referitoare la prelungirea tacită a contractului de locaţiune şi la contractul de comodat.
Că textul prevăzut la art. 1437 C. civ. se referă expres numai la prelungirea tacită a contractului de locaţiune şi deci acesta nu poate fi extins şi în cazul contractului de comodat.
Critica nu este întemeiată.
Prin contractul de comodat din 1 decembrie 2000 încheiat între părţi, recurenta - pârâtă a primit în calitate de comodatar de la intimata - reclamantă în calitate de comodant spre folosinţă temporară bunurile menţionate în anexa la contract.
La art. 8 pct. 6 din contract s-a prevăzut că termenul de valabilitate al contractului este de 1 an, cu posibilitatea prelungirii lui pe perioadă de 1 an cu acordul tacit al părţilor.
În raport de această clauză stipulată de comun acord de părţi în contract, corect instanţa de apel a reţinut că acesta a fost tacit prelungit până în momentul în care intimata a notificat-o pe recurentă în mod expres că solicită restituirea bunurilor date în folosinţă şi deci că înţelege să înceteze raporturile contractuale ce s-au născut în baza acestui contract.
Recurenta a invocat că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că dovada de comunicare a convocării la conciliere prealabilă din 2005 ar constitui dovada de comunicare a notificării de restituire din 2004 şi că a asimilat convocarea la conciliere cu solicitarea de restituire a bunurilor.
S-a invocat că instanţa de apel a considerat în mod greşit că această convocare întrerupe prescripţia dreptului la acţiune, întrucât a fost expediată după expirarea termenului de prescripţie.
Nici aceste critici nu sunt întemeiate.
Recurenta - reclamantă a făcut dovada că a expediat intimatei-pârâte notificare prin intermediul executorului judecătoresc, şi s-a menţionat numărul dosarului de executare 31/2005.
Faptul că în cuprinsul acestei comunicări s-a menţionat că intimata este convocată la conciliere directă nu înlătură caracterul acesteia de „notificare" cât timp, pe de o parte în dovada de primire a acesteia s-a încercuit rubrica „notificare", iar pe de altă parte în cuprinsul convocării s-a menţionat obligaţia, intimatei de restituire a bunurilor obiect al contractului de comodat conform art. 3 pct. 6 din cuprinsul acestuia.
Această notificare a fost primită de persoanele însărcinate cu primirea corespondenţei desemnate de intimată conform dispoziţiilor art. 92 alin. (3) şi (6) aşa cum rezultă din menţiunile făcute de executorul judecătoresc.
Afirmaţia recurentei că notificarea a fost expediată după expirarea termenului de prescripţie de 3 ani nu este fondată.
Astfel, contractul de comodat încheiat între părţi la 1 decembrie 2001 a fost prelungit în mod tacit conform clauzei stipulate de părţi la art. 8 pct. 6 din convenţia părţilor până când intimata - reclamantă a notificat-o pe recurenta - pârâtă că solicită restituirea bunurilor obiect al contractului (ianuarie 2005).
Acesta este momentul de la care a început să curgă termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 şi în raport de data formulării acţiunii 15 martie 2005, aceasta nu este prescrisă.
În ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a invocat că Decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii întrucât a considerat că „tăcerea" are valenţă contractuală făcând inutilă analiza expedierii notificării de restituire a bunurilor.
Critica formulată nu are temei, cât timp din considerentele deciziei rezultă că instanţa de apel a motivat argumentele avute în vedere atunci când a examinat notificarea expediată recurentei prin intermediul executorului judecătoresc care se referea şi la restituirea bunurilor obiectul contractului de comodat.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul pârâtei.
Conform art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T. SRL Bucureşti (fostă SC SC C.T. SRL), împotriva deciziei comerciale nr. 550 din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta SC T. SRL Bucureşti la plata sumei 1.000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC S.C. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 26 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2612/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2632/2008. Comercial → |
|---|
