ICCJ. Decizia nr. 2636/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2636/2008
Dosar nr. 2738/3/2007
Şedinţa publică din 30 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 25 ianuarie 2007, reclamantul M.A.P.D.R. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 223.920 dolari S.U.A. reprezentând 1/2 din daune pe care a plătit-o creditorului SC Y.D.T. AS Turcia, pe baza sentinţei civile nr. 10758 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, prin care s-a recunoscut şi încuviinţat executarea în România a hotărârii arbitrale din 15 mai 1998 (D8721/JK) a Tribunalului Arbitral al Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris.
Prin sentinţa comercială nr. 5803 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 223.920 dolari S.U.A., respingând cererea de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 458 din 18 octombrie 2007, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa de mai sus şi a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, obligând-o la cheltuieli de judecată în sumă de 4.481,01 lei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamantul a declarat recurs potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată, întrucât hotărârea arbitrală de la Paris se bucură de autoritate de lucru judecat, prin care părţile au fost obligate în solidar faţă de firma din Turcia pentru neîndeplinirea obligaţiilor din contractul de barter.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care reclamantul le face prin recursul de faţă în raport de actele aflate la dosarul cauzei, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a se putea dispune modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii, aşa cum greşit se solicită.
În speţă, reclamantul a formulat o acţiune în regres, în baza hotărârii Arbitrajului Internaţional de la Paris, prin care a fost obligat în solidar cu pârâta la plata unor daune din neexecutarea unui contract în barter cu o firmă din Turcia (pentru livrare 2.040 tăuraşi vii – contra 5.000 tone zahăr alb rafinat).
În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat invocată de recurent, aceasta nu poate fi primită, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1201 C. civ. privind aceeaşi cauză, între aceleaşi părţi şi având aceeaşi calitate.
În litigiul arbitral a fost prezentă şi firma turcă, pentru o cauză privind neîndeplinirea obligaţiilor contractului de barter de către partea română (reprezentată de reclamantă şi pârâtă).
Obligarea solidară a reclamantei şi pârâtei, prin hotărârea arbitrală internaţională, a dezlegat numai culpa contractuală a părţii române şi nu a statuat asupra cui revine efectiv răspunderea pentru neexecutare.
De altfel, este de reţinut că obligarea solidară reprezintă o garanţie pentru creditor care se poate îndestula în acest fel de la oricare dintre debitori.
Pe de altă parte, procedând la examinarea modului cum s-au derulat raporturile comerciale, dintre părţile aflate în litigiul de faţă, rezultă fără putinţă de tăgadă, că atât potrivit prevederilor contractului cât şi notei din 22 iunie 1992 semnată de părţi, reclamantul avea obligaţia de livrare a tăuraşilor vii către firma turcă, iar pârâta era comisionarul furnizorului pentru un comision de 2% din valoarea livrării de barter.
Astfel că, reclamanta având răspunderea integrală a livrărilor de tăuraşi, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o în raport cu firma turcă, nu este în drept să formuleze o acţiune în regres împotriva pârâtei comisionare, aşa cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea ce se atacă.
Având în vedere cele de mai sus, recursul reclamantului se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.A.P.D.R. împotriva deciziei nr. 458 din 18 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2632/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2640/2008. Comercial → |
|---|
