ICCJ. Decizia nr. 272/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 272/2008
Dosar nr. 258/36/2007
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6463 din 10 octombrie 2006 pronunţată în dosar nr. 2939/2006 al Tribunalului Constanţa, secţia comercială, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC E.S. SA, sucursala de Î.S.E.E. Dobrogea împotriva pârâţilor M. Constanţa şi C.L. Constanţa cu consecinţa obligării acestora să semneze procesele verbale de vecinătate cu privire la suprafeţele identificate în petitele acţiunii sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii de 100 lei (RON) zi către reclamantă începând cu data pronunţării hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei, cu 39 lei (RON) cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 15/1990 iar pentru a obţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate trebuie să urmeze procedura prevăzută de HG nr. 834/1991 şi Criteriile nr. 2665/1992, astfel încât refuzul pârâţilor de a semna procesele verbale de vecinătate, ca şi operaţiune prealabilă emiterii certificatului, este nejustificat, mai ales că au fost notificate în acest sens, motiv pentru care acţiunea fiind întemeiată a fost admisă ca atare.
Apelul declarat de pârâţi împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 80 din 29 martie 2007 pronunţată în dosar nr. 258/36/2007 al Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de control judiciar, în argumentarea soluţiei pronunţate, a reţinut că pârâţii nu au dovedit în condiţiile art. 1169 C. civ., că refuzul lor de a semna procesele verbale de vecinătate este determinat de existenţa unor litigii cu privire la aceste terenuri, cu atât mai mult cu cât la dosar au fost depuse hotărâri irevocabile prin care acestea au fost soluţionate.
De asemenea, critica referitoare la greşita obligare la plata daunelor cominatorii în condiţiile în care temeiul de drept invocat de reclamantă, art. 1073 – art. 1079 C. civ., a fost înlăturată, ca nefondată, cu motivarea că tribunalul, în baza rolului activ a completat acest temei cu dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ. Apoi, constatând că pârâţii refuză în mod nejustificat să semneze procesele verbale de vecinătate a făcut aplicarea acestui text legal care reprezintă o modalitate indirectă de a asigura executarea în natură a obligaţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii M. Constanţa şi C.L. Constanţa criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că, contrar celor reţinute de instanţa de apel, situaţia juridică a terenurilor nu este clarificată, existând încă un litigiu pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la unul dintre acestea.
Al doilea motiv vizează greşita aplicare a prevederilor art. 5803 C. proc. civ., temei de drept ce nu a fost indicat de reclamantă şi pe care eronat l-au aplicat instanţele în condiţiile în care pe de o parte nu s-a dovedit în ce ar consta prejudiciile suferite de reclamantă prin nesemnarea proceselor verbale, iar pe de altă parte refuzul este justificat de situaţia juridică incertă a terenurilor.
Analizând recursul declarat, cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prin prisma excepţiei necompetenţei materiale a instanţelor comerciale, Curtea constată, în temeiul art. 1 şi 5 din HG nr. 834/1991 raportat la prevederile art. 158 alin. (1), art. 159 alin. (3) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., că litigiul are natura unui contencios administrativ, motiv pentru care excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale este întemeiat.
Concluzia se desprinde din prevederile art. 5 alin. (1) din HG nr. 834/1991 conform cărora certificatul de atestare a dreptului de proprietate, pentru terenurile avute în vedere de art. 1 din acelaşi act normativ, se vor elibera de organele care potrivit legii îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, precum şi de autorităţile administrative publice judeţene.
Prin urmare, organelor administraţiei publice judeţene, le revine prin lege obligaţia eliberării acestor certificate ceea ce evidenţiază caracterul administrativ al procedurii, fiind lipsită de relevanţă sub aspectul calificării naturii litigiului calitatea de comerciant a reclamantei, care de altfel nu determină în mod automat caracterul comercial al cauzei.
Din această perspectivă rezultă că şi obligaţia întocmirii procesului verbal de vecinătate prevăzută de Criteriile nr. 2665/1 C/311 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor pentru care urmează să se elibereze certificat de atestare a dreptului de proprietate, ca măsură prealabilă emiterii acestui act are caracter administrativ având scopul doar de a detalia modalitatea practică de realizare a acestei operaţiuni.
În concluzie, reţinând că instanţele comerciale au pronunţat hotărârea cu încălcarea art. 304 pct. 3 C. proc. civ., soluţia ce se impune este aceea de admitere a excepţiei necompetenţei materiale, admiterea recursului reclamantei, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre soluţionare în primă instanţă tribunalului ca instanţă de contencios administrativ.
Faţă de această soluţie, analizarea criticilor de fond este inutilă şi lipsită de interes juridic însă vor fi avute în vedere ca şi apărări cu prilejul rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale.
Admite recursul pârâţilor M. Constanţa şi C.L. Constanţa.
Casează Decizia nr. 80/ COM din 29 martie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, şi sentinţa civilă nr. 6463 din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 270/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 273/2008. Comercial → |
|---|
