ICCJ. Decizia nr. 278/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 278/2008
Dosar nr. 38130/3/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 noiembrie 2005 şi precizată la 17 ianuarie 2006, reclamanta A.V.A.S. cheamă în judecată pe pârâta SC C.D.C. SRL Tulcea solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 3.749.480.000 lei reprezentând penalităţi calculate conform art. 8.9 alin. (8) din contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. TL 18 din 18 aprilie 2000 până la data de 20 octombrie 2004 urmare a nerealizării investiţiei de mediu asumate prin clauza 8.9.7 şi a sumei de 784.229.175 lei reprezentând penalităţi calculate conform art. 8 octombrie 3 alin. final din contract, urmare nerealizării integrale a investiţiei pentru dezvoltare asumate prin clauza 8 octombrie 1.
La 16 ianuarie 2006 pârâta formulează cerere reconvenţională solicitând instanţei să oblige pe reclamantă la revocarea reînscrierii ca acţionar al SC S. SA, societate privatizată prin contractul în litigiu arătând că prin actul adiţional din 14 decembrie 2000 art. 8.10 a fost modificat înlăturându-se astfel garanţiile iniţial constituie asupra acţiunilor precum şi că a realizat obligaţiile investiţionale, chiar dacă realizarea a fost făcută cu întârziere.
Prin sentinţa comercială nr. 8013 din 6 octombrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind cererea reconvenţională invocată de reclamanta pârâtă, admite în parte acţiunea principală şi obligă pârâta să achite reclamantei suma de 78.678.000 lei ROL reprezentând penalităţi pentru efectuarea cu întârziere a obligaţiei de realizare a investiţiilor de mediu şi respinge cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanţa reţine, pe de o parte, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 deoarece obiectul cererii reconvenţionale nu îl constituie o operaţiune sau un act prevăzut de OUG nr. 88/1997, ci el priveşte executarea contractului de vânzare cumpărare acţiuni, pentru care se aplică termenul general de prescripţie, iar, pe de altă parte, că, din totalul investiţiilor de mediu asumate prin art. 8.9 alin. (7) din contract de 1.543 milioane lei, nu s-au realizat investiţii în valoare de 18.000.000 lei (ROL) pentru care, conform clauzei penale contractuale, pârâta datorează penalităţi de 0,3 %/zi, precum şi că prin actul adiţional din 14 octombrie 2000, pârâta şi-a asumat în exclusivitate obligaţia de a realiza investiţii, aport în natură sau în numerar, în valoare de 12.793 milioane lei, înlăturându-se însă prevederile art. 8 octombrie 2 şi 8 octombrie 3 din contract şi păstrându-se la art. 8.10 doar aliniatul stabilit prin art. 11 din actul adiţional menţionat, părţile renunţând deci la obligativitatea confirmării investiţiilor aport la capital de către vânzător (art. 8 octombrie 2) şi la clauza penală inserată în art. 8 octombrie 3 alin. final, astfel că, în absenţa unei clauze penale, pârâta nu datorează penalităţi pentru investiţiile aport la capital nerealizate în totalul asumat prin actul adiţional. Cu privire la cererea reconvenţională, reţine instanţa că nu poate fi obligată reclamanta pârâtă la a face ceva în absenţa unor clauze contractuale sau a unor prevederi legale în acest sens, pârâta reclamantă nesolicitând recunoaşterea calităţii sale de acţionar ca urmare a nelegalităţii înscrierii reclamantei pârâte ca acţionar prin executarea gajului asupra acţiunilor.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond este respins, ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 251 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care reţine, în acest sens, că prin actul adiţional la contractul în litigiu a fost exclusă clauza penală prin modificarea în totalitate a art. 8.10 din contract, că neîndeplinirea de către intimată a obligaţiei prevăzute la art. 8.9.9 de a transmite anual apelantei vânzătoare un raport vizat de cenzorii societăţii care să ateste valoarea investiţiilor de mediu nu echivalează cu neefectuarea acestor investiţii, transmiterea actului având numai rolul de informare a vânzătorului, care, de altfel, are, potrivit art. 8.9.10 din contract, „deplinul acces la documentele şi bunurile imobile ale societăţii comerciale, ulterior semnării contractului, pe toată perioada derulării clauzelor contractuale referitoare la problemele de mediu", că a fost înlăturată din contract clauza penală cu privire la neefectuarea la termen a investiţiilor de capital, că nerecunoaşterea de către apelantă a investiţiei de capital pe motiv că documentele de atestare a investiţiei nu i-au fost prezentate nu echivalează cu neefectuarea menţionatei investiţii.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta declară recurs, solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii sale şi obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 5.341.866.000 ROL reprezentând penalităţi calculate până la 29 septembrie 2005 urmare a nerealizării investiţiei de mediu asumate şi sumei de 784.229.175 lei ROL reprezentând penalităţi calculate conform art. 8 octombrie 3 alin. ultim urmare a nerealizării integrale a investiţiei pentru dezvoltare asumate.
În susţinerea recursului său, reluând aserţiunile din apel recurenta reproşează instanţelor greşita aplicare a legii şi a contractului dintre părţi, acestea făcând o greşită aplicare a art. 970 alin. (2) C. civ. şi art. 977 C. civ. şi ignorând că potrivit actului adiţional din 14 decembrie 2000 se preiau toate obligaţiile contractuale de către cedent şi cesionar, părţile având intenţia clară de a modifica numai prevederile punctului 1 al art. 8.10 şi nu întregul articol 8.10; recurenta critică instanţele şi pentru ignorarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi ale art. 12 din OG nr. 25/2002 referitoare la obligativitatea prezentării certificatelor emise de cenzorii societăţii, confirmate de autoritatea de mediu competentă privind respectarea obligaţiilor investiţionale de protecţia mediului, precum şi ale art. 16 alin. (2) referitoare la obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi şi majorări pentru neîndeplinirea obligaţiei contractuale referitoare la investiţiile de orice fel sau la vărsarea capitalului de lucru, reproşând totodată instanţelor o eronată apreciere a probelor administrate în cauză.
Examinând criticile formulate de recurentă din perspectiva numai a celor vizând nelegalitatea deciziei recurate, aşa cum dispun prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., se constată că acestea nu sunt fondate şi urmează a fi respinse.
În mod corect a reţinut instanţa de apel, confirmând soluţia instanţei de fond, că prin actul adiţional din 14 decembrie 2002 la contractul în litigiu s-au modificat nu numai părţile contractului (art. I) cum susţine eronat recurenta, ci şi în totalitate art. 8.10 din contract (art. II) căruia i s-a dat o nouă redactare, eliminându-se sub-punctele 8 octombrie 1, 8 octombrie 2 şi 8 octombrie 3 referitoare între altele la obligaţia de garantare a realizării investiţiilor prin aport de capital şi la plata unei penalităţi egală cu 15 % din suma rămasă neinvestită la sfârşitul perioadei; este ceea ce rezultă din referirea la art. II al actului adiţional expres la art. 8.10 din contract, raportat la art. III din acelaşi act adiţional care prevede că „celelalte clauze ale contractului care nu fac obiectul prezentului Act Adiţional rămân nemodificate", prevederi faţă de care nu se poate reproşa instanţei de apel greşita aplicare a art. 970 alin. (2) C. civ., a art. 977 C. civ. şi a art. 982 C. civ., ea dând eficienţă tocmai prevederilor contractului dintre părţi, recurenta neputând invoca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 25/2002 de la care a derogat ea însăşi prin semnarea Actului adiţional în discuţie.
Corect a reţinut instanţa de apel în acord cu instanţa de fond, că nedepunerea anuală la recurentă a raportului vizat de cenzorii societăţii care să ateste valoarea investiţiilor de protecţia mediului însoţit de raportul Inspectoratului de Protecţia Mediului Tulcea nu echivalează cu neefectuarea investiţiei de mediu iar nedepunerea documentelor atestând efectuarea investiţiilor de capital constatate prin hotărârea A.G.E.A. nr. 6 din 24 noiembrie 2004 pe baza raportului comisiei de cenzori şi menţionate la O.R.C. Tulcea în baza încheierii judecătorului delegat nr. 2622 din 23 noiembrie 2005 nu echivalează cu nerealizarea respectivelor investiţii, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 8.9.10 din contract recurenta vânzătoare are deplin acces la documentele în cauză pe toată perioada derulării contractului.
Astfel fiind, hotărârea recurată fiind legală şi temeinică, făcându-se aplicare dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 251 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 277/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 281/2008. Comercial → |
|---|
