ICCJ. Decizia nr. 281/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 281/2008
Dosar nr. 839/33/2007
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1726 din 13 martie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj a fost admisă excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată din oficiu, cu privire la pretenţiile reclamantei SC N. SRL Cluj Napoca privind acordarea dobânzilor aferente sumei de 316.176.351 ROL (plată nedatorată) pentru perioada 17 martie 2005 - 11 noiembrie 2005 de către pârâta SC E.B. SA, în prezent B.L.R. Bucureşti, respingând cererea reclamantei cu acest obiect, pe această perioadă, urmare admiterii excepţiei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă şi excepţia invocată de pârâtă privind prescripţia dreptului la acţiune privind acordarea dobânzilor pentru aceeaşi sumă pe perioada 9 octombrie 1996 – 17 martie 2005, acţiunea reclamantei pentru această perioadă fiind respinsă cu motivarea că dreptul la acţiune a fost stins prin prescripţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere litigiul desfăşurat între aceleaşi părţi ce a format obiectul dosarului nr. 60/2004 al aceleeaşi instanţe, ataşat cauzei de faţă, soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 102 din 17 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, apreciindu-se, pe acest aspect, că prescripţia a început să curgă după 30 de zile de la 14 iunie 2001, deci începând cu 14 iulie 2001, data finalizării procedurii de reorganizare judiciară a antecesoarei pârâtei, B.D.F. SA.
Apelul declarat de reclamanta SC N. SRL împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 146 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Instanţa de apel a apreciat că cele două excepţii soluţionate de instanţa de fond au fost corect soluţionate întrucât în acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 60/2004 (247/2004) al Tribunalului Cluj aceeaşi reclamantă a solicitat restituirea plăţii nedatorate reactualizată cu rata inflaţiei şi a pretins şi daunele interese pentru intervalul scurs de la data pronunţării sentinţei şi până la achitarea debitului.
Prin Decizia nr. 102 din 17 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială (prin Decizia 4853 din 19 octombrie 2005), s-au acordat daunele interese pentru perioada 17 martie 2005 până la momentul plăţii (care a avut loc la 11 noiembrie 2005) aşa încât pentru această perioadă operează autoritatea lucrului judecat în temeiul dispoziţiilor art. 1201 C. proc. civ.
Cât priveşte excepţia prescripţiei extinctive, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 prescripţia a început să curgă din momentul în care reclamanta a cunoscut paguba şi pe cel răspunzător de producerea ei.
În considerarea acestor dispoziţii legale instanţa de apel nu a primit apărarea apelantei în sensul că pronunţarea deciziei nr. 102 din 17 martie 2005 ar marca începutul cursului prescripţiei, deoarece numai în acel moment ea a cunoscut prejudiciul creat şi cine se face vinovat de producerea lui, ci a apreciat că data de la care a început să curgă dreptul la acţiune al reclamantei este momentul obiectiv al datei la care aceasta trebuia să cunoască prejudiciul creat de faptul plăţii nedatorate, de lipsa sumei de bani pe care a plătit-o fără să o datoreze, adică cel mai târziu la 14 iunie 2001, dată la care s-a finalizat procedura de reorganizare judiciară.
Cum reclamanta nu a solicitat în cadrul acţiunii ce a format obiectul dosarului nr. 60/2004 (nr. 247/2004) repararea prejudiciului şi pentru perioada anterioară pronunţării sentinţei, s-a apreciat că instanţa de fond corect a reţinut că pentru perioada 9 octombrie 1996 – 17 martie 2005 acţiunea reclamantei pentru plata daunelor interese este prescrisă.
În consecinţă, nu a fost primită nici apărarea apelantei în sensul că pentru datoria accesorie nu a curs prescripţia cel puţin pentru 3 ani anteriori promovării acţiunii de faţă, apreciind că pentru plata datoriei principale şi pentru accesoriul ei se naşte un singur drept la acţiune.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă a înţeles să critice Decizia numai sub aspectul soluţionării excepţiei privind prescripţia dreptului său la acţiune.
În acest sens recurenta apreciază că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 şi art. 17 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că greşit s-a apreciat că prescripţia dreptului său la acţiune a început să curgă din 14 iunie 2001, iar cursul prescripţiei nu a fost întrerupt prin hotărârea dată în acţiunea în repetiţiune.
Ori, dispoziţiile art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 prevăd că prin introducerea unei cereri de chemare în judecată se întrerupe cursul prescripţiei.
Aceasta, în speţă, coincide cu momentul introducerii acţiunii ce a format obiectul dosarului nr. 60/2004 (nr. 247/2004) soluţionat prin Decizia nr. 102 din 17 martie 2005, respectiv 14 iunie 2001, iar noua prescripţie începe să curgă începând cu data soluţionării litigiului, 17 martie 2005.
Începând cu această dată curge o nouă prescripţie conform art. 17 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, acţiunea formulată la 3 mai 2006 nu este prescrisă.
În subsidiar, apreciază că prescripţia urmează a fi apreciată în raport de 3 ani anteriori promovării acţiunii de faţă, respectiv 3 mai 2006.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis.
Prin acţiunea de faţă, introdusă la 3 mai 2006, reclamanta a solicitat daune interese, aferente sumei de 316.176.351 ROL pe perioada 9 octombrie 1996 - 17 martie 2005, conform precizării acţiunii prin încheierea aflată la fila 49 dosar fond, instanţele respingând acţiunea pe autoritatea lucrului judecat pentru perioada 17 martie – 11 noiembrie 2005 şi ca prescrisă pentru perioada 9 octombrie 1996 – 17 martie 2005.
Întrucât recursul vizează nelegalitatea deciziei din apel doar sub aspectul soluţionării excepţiei prescripţiei, curtea, în limitele sesizării, se va pronunţa numai pe aspectul criticat.
De precizat că deşi recurenta a făcut referire la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) C. proc. civ., curtea apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză deoarece argumentările criticilor şi soluţia recurată nu au vizat şi competenţa instanţei, la care fac referire dispoziţiile art. 17 C. proc. civ.
Cât priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor privind prescripţia extinctivă curtea apreciază criticile ca întemeiate, instanţa de apel cât şi cea de fond făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor privind întreruperea cursului prescripţiei, reglementate în art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, din actele dosarului rezultă, cum corect au reţinut şi instanţele, că dreptul reclamantei la acţiune s-a născut la 14 iunie 2001, dată la care s-a finalizat procesul de reorganizare judiciară a B.D.F. SA, antecesoarea pârâtei, acesta fiind momentul obiectiv în care reclamanta a cunoscut prejudiciul suferit şi cine se face vinovat de producerea lui.
Începând cu această dată, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958, a început să curgă cursul prescripţiei dreptului la acţiune reglementat în art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Cursul acestei prescripţii a fost întrerupt prin promovarea de către reclamantă la 5 ianuarie 2004 a acţiunii în repetiţiune ce a format obiectul dosarului nr. 60/2004 (nr. 247/2004) al Tribunalului Cluj, soluţionat prin admiterea acţiunii prin Decizia nr. 102 din 17 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin acea acţiune reclamanta a solicitat atât restituirea plăţii nedatorate reactualizate cât şi daune interese începând cu data pronunţării şi până la achitarea debitului, Decizia nr. 102/2005 fiind în sensul celor solicitate.
Potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 cursul prescripţiei extinctive este întrerupt prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cu condiţia, conform alin. (2) al aceluiaşi text, ca acţiunea să fie admisă.
Efectul acestei întreruperi este, potrivit art. 17 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, ştergerea prescripţiei începute şi curgerea unei noi prescripţii.
În speţă, prin acţiunea promovată la 5 ianuarie 2004 şi admisă la 17 martie 2005 (dosar 60/2004), cursul prescripţiei acţiunii de faţă a reclamantei a fost întrerupt, aşa încât instanţele greşit au respins ca prescrise în totalitate pretenţiile reclamantei pe perioada 9 octombrie 1996 – 17 martie 2005, acţiunea de faţă fiind promovată la 3 iunie 2006.
„Noua prescripţie" ce începe să curgă în temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 este tot cea reglementată în art. 3 din acelaşi act normativ, adică 3 ani.
În consecinţă, dreptul la acţiune al reclamantei greşit s-a apreciat a fi prescris pentru perioada 3 mai 2003 – 17 martie 2005, motiv pentru care curtea va admite recursul reclamantei în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica Decizia din apel în sensul admiterii apelului aceleeaşi părţi, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei de fond şi trimiterii cauzei spre rejudecarea acţiunii pentru perioada mai sus menţionată, pentru care excepţia prescripţiei urmează a fi respinsă.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei de fond urmează a fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC N. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 146 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei SC N. SRL Cluj-Napoca.
Schimbă în parte sentinţa civilă nr. 1726/ C din 13 martie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj în sensul că respinge excepţia prescripţiei pentru perioada 3 mai 2003 – 17 martie 2005 şi trimite cauza spre rejudecare la fond cu privire la aceiaşi perioadă.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 278/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 284/2008. Comercial → |
|---|
