ICCJ. Decizia nr. 273/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 273/2008
Dosar nr. 16/62/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1953/ C din 22 noiembrie 2006 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor R.A. şi R.E. prin care solicitase evacuarea pârâtei SC M.P. SRL din spaţiul situat în Braşov, şi să se constate că pârâta a procedat la modificarea magaziei fără acordul reclamanţilor şi fără documente legale, prin includerea respectivei magazii într-un contract de asociere în participaţiune, transformând această magazie într-un bar.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea aceloraşi reclamanţi formulată şi împotriva pârâtului R.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că evacuarea solicitată este lipsită de obiect deoarece respectiva magazie, a cărei folosinţă fusese cedată gratuit de către reclamanţi pârâtei, în temeiul declaraţiei autentificată sub nr. 2327 din 7 mai 2004 de B.N.P. I.F., nu mai există, a fost demolată de aceasta iar pe amplasamentul ei şi al unui chioşc de aluminiu de 24 mp. ce fusese cumpărat de pârâtă tot de la reclamanţi la 7 mai 2004, pârâta a edificat un bar.
Întrucât magazia nu mai există în materialitatea ei cererea de evacuare a fost respinsă, instanţa reţinând că în cazul în care pârâta a încălcat dispoziţiile art. 1564 C. civ., reclamanţii pot cere daune interese şi nicidecum solicita, în temeiul art. 111 C. proc. civ., constatarea unei stări de fapt legate de pretinse modificări ale spaţiului cedat în folosinţă, cu atât mai mult cu cât reclamanţii nu au probat că respectiva modificare s-a făcut fără acordul lor.
Apelurile declarate de reclamanţi şi de pârâta SC M.P. SRL împotriva acestei sentinţe au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 72/ A din 17 mai 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de apel nu a primit excepţiile reclamanţilor privind tardivitatea motivării apelului pârâtei, reţinând că motivele de apel ale acesteia s-au depus la 22 februarie 2007, primul termen la care părţile au fost legal citate şi nici excepţia lipsei de interes a acesteia, apreciind că legea nu interzice expres exercitarea apelului împotriva considerentelor unei hotărâri judecătoreşti, pârâta având interesul reţinerii unei situaţii corespunzătoare adevărului în ceea ce priveşte amplasarea exactă a magaziei în discuţie.
Întrucât ambele apeluri aveau drept critică amplasarea magaziei, instanţa de apel, având în vedere menţiunile din declaraţia nr. 2327 din 7 mai 2004, din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2328 din 7 mai 2004 şi cele din contractul de asociere în participaţiune încheiat de societatea pârâtă cu SC E. SRL, acte ce nu au fost desfiinţate sau anulate şi în care este descrisă amplasarea magaziei în litigiu, a reţinut că respectiva magazie de 8,70 mp. era situată lângă chioşcul din aluminiu de 24 mp. şi nicidecum între clădirea în care locuiesc reclamanţii şi cea în care locuieşte pârâtul R.A., cum neîntemeiat au susţinut reclamanţii.
Întrucât magazia respectivă nu mai există ea fiind transformată într-un bar, rezultat şi din chioşcul de aluminiu, conform specificaţiilor din contractul de asociere semnat de pârâtă, s-a apreciat că în mod corect cererea de evacuare din magazie a fost respinsă, ca lipsită de obiect.
Petitul doi din acţiunea reclamanţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., s-a apreciat că în mod corect a fost respins el fiind inadmisibil, câtă vreme reclamanţii puteau cere realizarea dreptului şi nu constatarea unei stări de fapt.
Nemulţumite de această decizie ambele părţi au declarat recursuri solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În recursul lor reclamanţii critică Decizia din apel pentru că ea se sprijină pe motive străine de natura pricinii şi cuprinde motive contradictorii, art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, deşi se reţine că această magazie era situată lângă chioşcul de aluminiu reţine eronat că ea nu mai există, deşi pârâtul R.A. recunoscuse transformarea ei la momentul când a fost sancţionat contravenţional. Transformarea şi modificarea nu echivalează cu inexistenţa construcţiei.
De asemenea, pe petitul doi al acţiunii lor instanţa a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., ei neputând face dovada unui fapt negativ, respectiv a lipsei acordului lor la transformarea bunului dat în comodat.
În acest sens recurenţii apreciază că instanţa de apel a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi art. 1169 C. civ., sens în care invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin recursul său pârâta SC M.P. SRL, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., critică Decizia pentru interpretarea greşită a contractului de vânzare cumpărare nr. 2328 din 7 mai 2004 şi cel de asociere în participaţiune nr. 2327 din 7 mai 2004 încheiat de ea cu SC E. SRL.
Deşi soluţia este corectă şi dezlegarea pricinii este legală, recurenta pârâtă critică considerentele în temeiul cărora s-a făcut dezlegarea, respectiv reţinerea că actualul bar („F.") ar fi amplasat pe locul fostei magazii, concluzii posibile şi datorită aprecierilor eronate ale expertului.
În realitate magazia respectivă a fost transformată chiar de reclamanţi într-o nouă unitate locativă, noul bar având o cu totul altă amplasare decât vechea magazie.
De asemenea, recurenta pârâtă critică respingerea de către instanţa de apel a unei cercetări la faţa locului şi a unei noi expertize, singurele probe ce ar fi putut clarifica starea de fapt.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Analizând recursul reclamanţilor curtea apreciază criticile, ca nefondate, deoarece motivarea instanţei de apel este coerentă şi completă, ea fiind în concordanţă cu probele dosarului.
Recurenţii reclamanţi susţin neîntemeiat că instanţa de apel a reţinut inexistenţa construcţiei câtă vreme în considerentele deciziei instanţa reţine că magazia a fost transformată în bar. Atunci când menţionează că „magazia nu există" instanţa are în vedere construcţia iniţială dată în folosinţă gratuită de către reclamanţi, continuându-se argumentare cu privire la transformarea respectivei magazii într-un bar, bar ce a rezultat şi din chioşcul din aluminiu, alipit acestei magazii.
Că respectivul bar a rezultat din „magazia în suprafaţă de 8,70 mp., îmbunătăţită, deţinută în baza declaraţiei autentificate sub nr. 2327 din 7 mai 2004 şi a chioşcului din aluminiu în suprafaţă de 24 mp., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2328 din 7 mai 2004" rezultă din însăşi descrierea spaţiului comercial făcută de pârâtă în contractul de asociere în participaţiune cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
Ori, în acţiunea lor, reclamanţii au motivat evacuarea din magazia pe care ei i-au dat-o pârâtei în folosinţă gratuită, bun care într-adevăr, în materialitatea sa nu mai există, el fiind transformat şi având acum o altă configuraţie, înglobează şi un alt spaţiu al pârâtei, şi o altă destinaţie.
De asemenea, curtea apreciază, ca nefondată, şi cea de-a doua critică privind aplicarea şi interpretarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ. şi art. 1169 C. civ., deoarece instanţa de apel, având în vedere formularea petitului doi din acţiune, a apreciat corect ca fiind inadmisibilă o asemenea cerere.
Potrivit dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să solicite constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, cererea sa neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Ori, în speţă, reclamanţii au solicitat prin petitul doi al acţiunii, să se constate o stare de fapt, respectiv, că transformarea magaziei s-a făcut fără acordul lor şi fără documente şi autorizaţii legale, cerere inadmisibilă câtă vreme ei au deschisă, aşa cum reţine şi instanţa de fond, acţiunea în daune interese în temeiul art. 1564 C. civ.
Cât priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 1169 C. civ., de către instanţe, ce au reţinut neprobarea de către reclamanţi că respectiva transformare s-a făcut fără acordul lor, nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs deoarece recurenţii susţin neîntemeiat că, în acest caz, ei ar fi trebuit să dovedească un fapt negativ. Ei aveau posibilitatea dovedirii că s-au opus acestei transformări (eventual printr-o somaţie pentru încetarea lucrărilor) lucru pe care nu l-au făcut, cu atât mai mult cu cât ei locuiesc la aceeaşi adresă iar transformările au necesitat lucrări în timp, pe care ei nu le-au stopat.
Promovarea prezentei acţiuni în evacuare nu probează opunerea lor la transformarea construcţiei, aşa cum susţin recurenţii, ea fiind făcută după finalizarea construcţiilor.
În consecinţă, criticile recurenţilor reclamanţi sunt apreciate, ca nefondate, recursul urmând a fi respins.
Cât priveşte recursul pârâtei, curtea, având în vedere criticile invocate şi argumentarea lor, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., apreciază că acestea se pot încadra doar în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat doar în ceea ce priveşte interpretarea actelor deduse judecăţii, restul criticilor vizând interpretarea probelor şi netemeinicia aprecierii lor, critici ce nu mai pot fi invocate în recurs după modificarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., aduse prin Legea nr. 219/2005, ele încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în prezent abrogate, şi nu în cele prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cum apreciază recurenta.
Curtea apreciază că instanţa de apel a interpretat corect cele două contracte, respectiv cel de vânzare-cumpărare nr. 2328 din 7 mai 2004 şi cel de asociere în participaţiune nr. 2327 din 7 mai 2004 privitoare la imobilul ce s-a înstrăinat şi cel care a fost adus la asociere.
Câtă vreme însăşi recurenta de faţă descrie bunul imobil adus ca aport la asociere, respectiv din ce este el compus şi cum a fost obţinut, a se vedea în acest sens şi cele reţinute în recursul reclamanţilor, nu poate susţine în prezent că instanţa de apel nu a reţinut corect din ce se constituie în prezent actualul bar sau că el ar fi în prezent amplasat într-un alt loc decât cel al vechii magazii şi chioşc metalic, instanţele având în vedere atât contractele, expertizele cât şi cele constatate la faţa locului cu ocazia cercetării locale.
În consecinţă şi recursul pârâtei este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins.
Întrucât fiecare dintre recurente a solicitat cheltuieli de judecată şi este la rândul său căzută în pretenţii în recursul părţii adverse, curtea apreciază că nu se impune obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, fiecare parte urmând a-şi suporta propriile cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii R.A. şi R.E. şi de pârâta SC M.P. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 72/ A din 17 mai 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 272/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 277/2008. Comercial → |
|---|
