ICCJ. Decizia nr. 284/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 284/2008
Dosar nr. 8725/120/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 43 din 18 februarie 2007 pronunţată în dosar nr. 8725/120/2006 al Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta R.A.G.C. împotriva pârâtei T.N.A., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, în rejudecare, a reţinut în esenţă că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 227,84 lei cu titlu de preţ şi majorări de întârziere reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare a apei potabile este neîntemeiată, deoarece pârâta are doar calitatea de sechestru judiciar, iar din declaraţiile martorilor audiaţi în altă cauză a reieşit că aceasta nu a locuit în imobilul pentru care reclamanta susţine că a prestat aceste servicii. De asemenea, copia buletinului de identitate, atesta faptul că pârâta are domiciliul la o altă adresă.
În aceste condiţii, arată tribunalul, faptul că reclamanta s-a mulţumit să trimită lunar facturi cu consumul de apă potabilă în sistem pauşal, fără citirea contorului şi fără facturarea serviciului de canalizare şi evacuarea apelor menajere, servicii obligatorii în situaţia în care imobilul ar fi fost locuit evidenţiază caracterul nefondat al pretenţiilor reclamantei.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin Decizia nr. 145 din 6 iulie 2007 pronunţată în dosar nr. 8725/120/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de control judiciar, în argumentarea soluţiei pronunţate pe lângă considerentele avute în vedere de tribunal a arătat în plus că este lipsită de relevanţă împrejurarea că între părţi există un contract deoarece acest fapt nu dovedeşte şi executarea obligaţiilor asumate în temeiul acelui contract.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.A.G.C. Târgovişte criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivate din aplicarea greşită a prevederilor art. 10 din contract.
În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că potrivit articolului anterior menţionat, în ipoteza refuzului de a i se permite accesul în imobil în vederea citirii apometrului, procedura de urmat este aceea a facturării în luna respectivă a unei cantităţi egale cu consumul lunii anterioare, situaţia din speţă.
În consecinţă, arată recurenta, în condiţiile existenţei unui contract, sunt lipsite de relevanţă probele testimoniale extrajudiciare sau nefacturarea serviciilor de canalizare, mai ales că în zonă nu există reţea de canalizare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 969 C. civ. şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.
Între părţi s-a încheiat contractul de furnizare a apei potabile şi evacuarea apelor menajere nr. 13677 din 16 mai 2003 pentru imobilul situat administrativ Priseaca, pentru care pârâta avea calitatea de sechestru judiciar numit prin încheierea pronunţată în dosarul nr. 6390/1993 al Judecătoriei Târgovişte.
Din această perspectivă, raportat la existenţa unui contract încheiat între părţi coroborat cu faptul că pârâta în calitate de sechestru judiciar se ocupă conform art. 600 alin. (3) C. proc. civ., de actele de conservare şi administrare ale imobilului, este total lipsită de relevanţă împrejurarea că pârâta are un alt domiciliu iar declaraţiile martorilor audiaţi în altă cauză au aceeaşi valoare.
În consecinţă, pornind de la aceste premise, pentru clarificarea stării de fapt respectiv a executării sau nu a contractului se impunea administrarea unor probe inclusiv a unei expertize de specialitate pentru verificarea susţinerilor şi apărărilor formulate de părţi.
Aşa fiind, constatând că în speţă sunt incidente şi prevederile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului reclamantei, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta R.A.G.C. Târgovişte împotriva deciziei nr. 145 din 6 iulie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 281/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 287/2008. Comercial → |
|---|
