ICCJ. Decizia nr. 2771/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2771/2008
Dosar nr. 15681/3/2006
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3029 din 5 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. – A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Salariaţilor C.P.L. Tg. Jiu, cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor de 266.716 Ron şi 18.889,45 Euro reprezentând penalităţi pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin clauzele 8 noiembrie 7 şi 8.13.1 din contractul de vânzare-cumpărare pe acţiuni nr. 15 din 28 iunie 2002.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că între părţi s-a încheiat la data de 28 iunie 20002 contractul de vânzare-cumpărare a 684.835 acţiuni reprezentând 17.120.875 mii lei din capitalul social al SC R. SA Tg. Jiu. Reclamanta a susţinut că pârâta datorează penalităţi în cuantum de 266.716 Ron deoarece pârâta a transmis documentele privind atestarea realizării obligaţiilor asumate conform clauzelor prevăzute la art. 8. – art. 11.3 şi 8 noiembrie 6 cu o întârziere de 26 zile. Tribunalul a constatat că pârâta şi-a îndeplinit cu întârziere obligaţia stipulată la art. 8 noiembrie 7 din contract, însă clauza penală nu poate fi pretinsă în această situaţie de către reclamantă, dat fiind că aceasta s-a stipulat numai pentru neîndeplinirea în tot sau în parte a obligaţiilor, situaţie în care ea nu poate fi cumulată cu executarea în natură, creditoarea putând pretinde numai acordarea clauzei penale pentru neexecutare, nu şi pentru întârziere în executare.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata sumei de 18.889,45 Euro, de fapt DOLARI S.U.A., cu titlu de penalităţi în condiţiile art. 8.17 din contract, care dispune că în cazul neefectuării investiţiilor garantate în cuantumul şi la termenele prevăzute în anexa 6, să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 20 % din suma rămasă neinvestită la sfârşitul fiecărui termen cumulat, tribunalul a constatat că cererea este neîntemeiată. S-a observat din probele dosarului că obligaţia de a realiza o investiţie de mediu în sumă totală de 70.000 Euro cu scadenţa la 9 aprilie 2003 a fost respectată, fapt ce reiese din raportul auditorului financiar al societăţii, din raportul comisiei de cenzori şi din adresa nr. 2299 din 22 mai 2003 a I.P.M. Gorj.
Tribunalul Bucureşti a mai reţinut din înscrisurile de la dosar că investiţia efectuată de către pârâtă până la data de 1 iulie 2003 cu scadenţa la 8 iulie 2003 este în sumă de 181.391,19 DOLARI S.U.A. faţă de 170.000 DOLARI S.U.A., sumă la care s-a angajat prin contract, iar cea realizată până la data de 16 iunie 2004 cu scadenţa la 8 iulie 2004 este în sumă de 285.123,74 DOLARI S.U.A., faţă de 260.000 DOLARI S.U.A. S-a mai constatat că din înscrisurile care reprezintă atestări ale angajamentului investiţional al pârâtei pentru anul I nu rezultă că în suma de 181.391,19 DOLARI S.U.A. ar fi inclusă şi suma de 70.000 Euro, echivalentul a 71.176,65 DOLARI S.U.A., sumă despre care reclamanta susţine că ar trebui scăzută din suma ce reprezintă valoarea investiţiilor pentru anul I.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A.V.A.S. care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Apelanta A.V.A.S. consideră criticabilă sentinţa atacată, deoarece instanţa de fond a interpretat eronat clauza de la art. 8 noiembrie 7 şi 8 noiembrie 9 din contract, deoarece executarea cu întârziere de 26 de zile a obligaţiei de a transmite documentele de atestare a realizării investiţiilor corespunde sintagmei „neîndeplinirea în tot sau în parte a prevederilor clauzelor”.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata sumei de 18.889,45 DOLARI S.U.A. cu titlu de penalităţi în condiţiile clauzei 8.17 din contract, apelanta susţine că în mod greşit instanţa de fond a considerat că obligaţia este îndeplinită.
Se arată, în continuare, că pârâta a virat o singură sumă de 181.391,19 DOLARI S.U.A. pentru anul I, investiţional deşi, cumpărătorul trebuia să efectueze investiţia de mediu în sumă de 70.000 Euro şi investiţie/aport de capital în sumă de 170.000 DOLARI S.U.A., aceste două categorii de investiţii fiind prevăzute în mod distinct în contract. Se concluzionează de către apelanta A.V.A.S. că pentru anul I, investiţia-aport de capital realizată de cumpărător până la scadenţa din 8 iulie 2003 este 110.214,52 DOLARI S.U.A. faţă de un angajament de 170.000 DOLARI S.U.A. şi ca urmare, pârâta datorează penalităţi în cuantum de 11.957,1 DOLARI S.U.A., calculate conform clauzei 8.17. De asemenea, pentru nerealizarea cumulat în cuantumul asumat până la scadenţa din 8 iulie 2004 a investiţiilor aferente anilor I şi II, cumpărătorul datorează penalităţi în cuantum de 6.932,35 DOLARI S.U.A.
Prin întâmpinare, intimata Asociaţia Salariaţilor C.P.L. Tg. Jiu a solicitat respingerea apelului, ca nefundat, cu motivarea că, atât obligaţia de a investi suma de 70.000 Euro pentru programul de mediu a fost realizată, cât şi investiţiile-aport de capital pentru anii I şi II, cuantumul acestora depăşind chiar angajamentele asumate.
Prin decizia comercială nr. 552 pronunţată la data de 15 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis în parte cererea şi a obligat pârâta Asociaţia Salariaţilor C.P.L. Tg. Jiu la plata sumei de 11.704,8 DOLARI S.U.A. cu titlu de penalităţi contractuale pentru realizarea cu întârziere a investiţiei de capital corespunzătoare anului investiţional I.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că instanţa de fond a apreciat greşit înscrisurile doveditoare, în sensul că pentru anul investiţional au fost prevăzute în contract două categorii de investiţii şi anume investiţii pentru realizarea obligaţiilor de mediu şi investiţie/aport de capital iar intimata-pârâtă a realizat în parte obligaţia de a investi aport de capital, rămânând neinvestită o diferenţă de 59.701 DOLARI S.U.A. şi cum potrivit clauzei 8.17 din contract, cumpărătorul se obligă să plătească vânzătorului o penalitate egală cu 20 % din suma rămasă neinvestită la sfârşitul fiecărui termen şi cumulat, a fost obligată intimata-pârâtă la plata penalităţilor contractuale.
Împotriva hotărârii pronunţate în apel reclamanta şi pârâta au declarat recurs.
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti prin motivele de nelegalitate invocate prin recurs a menţionat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 969, 970 C. civ. şi a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare, pentru următoarele considerente.
Recurenta arată că din eroare instanţa de apel a reţinut că intimata datorează suma de 11.704,18 DOLARI S.U.A. cu titlu de penalităţi contractuale pentru realizarea cu întârziere a investiţiei de capital corespunzătoare anului I investiţional, în fapt fiind vorba de suma de 11.957,1 DOLARI S.U.A.
Cu privire la primul capăt de cerere al acţiunii respins de instanţa de fond, soluţie menţinută de către instanţa de apel, recurenta arată că având în vedere dispoziţiile art. 969 şi 970 C. civ. şi clauza 8 noiembrie 9 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 15/2002, în mod greşit s-a reţinut că pârâta şi-a executat obligaţia de transmitere a documentelor care atestă realizarea investiţiilor cu o întârziere de 26 de zile.
Recurenta în contextul acestei critici menţionează că executarea obligaţiei de transmitere a documentelor care atestă realizarea investiţiilor cu o întârziere de 26 de zile se încadrează în prevederile clauzei 8 noiembrie 9 în cadrul sintagmei „neîndeplinirea în tot sau în parte a prevederilor clauzelor din prezentul capital”, astfel încât penalităţile sunt datorate.
Reclamanta printr-un alt motiv de recurs a arătat că în mod greşit instanţa de apel a considerat că pretenţiile A.V.A.S. de obligare a intimatei-pârâtă la plata penalităţilor de întârziere aferente anului II investiţional sunt nefondate.
Astfel, arată recurenta, volumul angajat cumulat anul I şi anul II este de 430.000 DOLARI S.U.A. iar cel realizat este de 395.338,26 DOLARI S.U.A., ca urmare pentru nerealizarea cumulat în cuantumul asumat până la scadenţă 8 iulie 2004 a investiţiilor aferente anilor I şi II investiţionale (clauza 8.17) cumpărătorul datorează penalităţi în cuantum de 6.932,35 DOLARI S.U.A. (34.661,74 DOLARI S.U.A. x 20 %) calculate conform clauzei 8.17.
Pentru considerentele arătate recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 266.716 lei, a sumei de 6.932,35 DOLARI S.U.A. reprezentând penalităţi pentru nerespectarea clauzelor 8 noiembrie 7, 8.13.1 şi a sumei de 253 DOLARI S.U.A. reprezentând diferenţa dintre suma datorată de intimată pentru anul investiţional I şi aceea acordată de către instanţa de apel.
Prin recursul declarat, pârâta Asociaţia Salariaţilor C.P.L. Tg. Jiu a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul înlăturării obligaţiei sale la plata penalităţilor în sumă de 11.704,18 DOLARI S.U.A. stabilite de instanţa de apel ca fiind datorate pentru anul investiţional I şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Astfel, pârâta menţionează că a solicitat pe cale de excepţie respingerea capătului de cerere privea obligarea sa la plata sumei de 18.899 DOLARI S.U.A., deoarece în conformitate cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor cauza sau obiectul cererii”. Reclamanta a solicitat iniţial obligarea sa la plata sumei de 18.889,45 Euro, cu titlu de penalităţi pentru neefectuarea unor investiţii de 94.447,22 DOLARI S.U.A. şi cu toate că reclamanta nu şi-a mai precizat cererea, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei, încălcând dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Pârâta printr-un alt motiv de nelegalitate a arătat că deşi a prezentat un înscris care stabilea explicit că investiţiile de mediu sunt cuprinse în investiţiile menţionate în anexa 5 la contract, instanţa de apel nu le-a analizat, astfel că rezultă aprecierea greşită a înscrisurilor doveditoare existente la dosar.
În drept pârâta a motivat recursul în temeiul pct. 8 şi 9 al art. 304 C. proc. civ.
La termenul de judecată a recursului de la 8 octombrie 2088, recurenta-pârâtă a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului reclamantei.
Înalta Curte, analizând excepţia invocată, şi având în vedere că decizia atacată a fost comunicată reclamantei la data de 21 decembrie 2007, iar recursul a fost declarat la data de 7 ianuarie 2008, rezultă că recursul reclamantei a fost declarat în termen, situaţie în care respinge excepţia tardivităţii invocată de pârâtă şi va analiza recursurile sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate de părţi.
Recursul declarat de reclamantă nu este fond şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente.
Din analiza actelor şi înscrisurilor dosarului rezultă că obligaţiile asumate de către pârâtă prin clauza 8 noiembrie 3 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 15 din 28 iunie 2002 care prevede „cumpărătorul se obligă să asigure realizarea tuturor obligaţiilor de mediu şi a prevederilor programelor de conformare stabilite de I.P.M. Gorj, inclusiv prin avizele de mediu pentru privatizare prevăzute în anexa nr. 5 la prezentul contract, şi prin clauza 8 noiembrie 6 „cumpărătorul se obligă să efectueze în societate într-o perioadă de 9 luni, o investiţie din surse proprii pentru realizarea obligaţiilor de mediu şi a măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, în sumă totală de 70.000 Euro, au fost îndeplinite, dar transmiterea documentelor privind atestarea realizării acestor obligaţii s-a făcut cu o întârziere de 26 de zile”.
Analizând clauza penală prevăzută la art. 8 noiembrie 9 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 15/2002, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost corect interpretată şi implicit aplicată de instanţa de apel şi de fond., care au reţinut că această clauză a fost prevăzută numai pentru neîndeplinirea în tot sau în parte a obligaţiilor contractuale şi că recurenta reclamantă nu a emis nici o notificare de constatare a neîndeplinirii acestora.
Motivul de recurs privind penalităţile datorate de pârâtă pentru nerealizarea investiţiei/aport de capital pentru anul I investiţional, instanţa îl apreciază ca fiind nefondat, din actele şi înscrisurile dosarului rezultă că pârâta-cumpărător a respectat întocmai obligaţiile asumate prin contract.
Referitor la recursul declarat de pârâta Asociaţia Salariaţilor C.P.L. Tg. Jiu, Înalta Curte constată că motivul invocat circumscris pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este întemeiat întrucât din actele şi înscrisurile dosarului rezultă că pârâta a realizat investiţia de capital corespunzătoare anului I investiţional, în termen.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamantă şi va admite recursul pârâtei, va modifica decizia atacată, prin respingea apelului formulat de reclamantă împotriva sentinţei, pe care o va menţine.
Conform art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei-reclamante la 1000 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului A.V.A.S. Bucureşti invocată de recurenta-pârâtă Asociaţia Salariaţilor C.P.L. Tg. Jiu.
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 552 din 15 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta Asociaţia Salariaţilor C.P.L. Tg. Jiu împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 3029 din 6 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a comercială, pe care o menţine.
Obligă recurenta-reclamantă la 1.000 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă Asociaţia Salariaţilor C.P.L. Tg. Jiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2766/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2777/2008. Comercial. Anulare incident plată.... → |
|---|
