ICCJ. Decizia nr. 31/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 31/2008
Dosar nr. 5028/99/2005
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată,
Prin Decizia nr. 48 din 23.aprilie 2007 a Curţii de Apel Iaşi s-a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 4532/E din 4 octombrie 2006 a Tribunalului.
Pârâta a declarat recurs şi a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. în principal, in temeiul art. 312 alin. (1) ipoteza 1 si alin (3) admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei pronunţate de Curtea de Apel laşi in sensul admiterii apelului si, pe cale de consecinţă modificarea în parte a sentinţei pronunţate de Tribunalul laşi după cum urmează : „refacerea erorii privind penalităţile datorate de recurentă către SC A. SA Iasi aferente debitului de 109.923,6 ron în sensul că acestea - aşa cum rezultă din raportul de expertiză sunt de 48.468,87 si nu de 119.696,6 ron / 109.923,6 după aplicarea Legii nr. 469/2002 (care sunt aferente debitului pe care recurenta îl are de recuperat), obligarea SC A. SA la plata sumei de 211.219,07 ron reprezentând contravaloare factură din 7 martie 2005 si a dobânzii legale aferente acesteia de 66.132,69 ron. Rectificarea sumei datorate cu titlu de dobândă de către SC A. SA către recurentă aferente debitului de 45.411,69 compus din facturile din 15 iulie 2003 si 30 august 2004 în sensul că acestea sunt de 20.406,7 in loc de 20.139,6 aşa cum rezultă din raportul de expertiză şi în subsidiar, în cazul în care se va aprecia că instanţa nu a intrat in cercetarea totală a fondului întrucât nu s-a pronunţat decât în parte asupra cererii reconvenţionale, in temeiul art. 312 alin. (1) ipoteza 1 si alin. (3) ipoteza 3 a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr. 48 din 23 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel laşi si a sentinţei nr. 4532/E din 4 octombrie 2006 a Tribunalului laşi si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul laşi având in vedere ca instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale.
Recurenta a fost nemulţumită de faptul că instanţa a inversat dobânzile după cum urmează.
Penalităţile datorate de recurenta către SC A. SA Iasi aferente debitului de 109.923,6 ron aşa cum rezultă din raportul de expertiză sunt de 48.468,87 si nu de 119.696,6 ron cum în mod greşit a dispus instanţa. Iar aceste aspecte rezultă clar din raportul de expertiză, din tabelele cuprinse in acesta în care sunt calculate aceste dobânzi pentru fiecare factură. Mai mult chiar din concluziile scrise depuse de intimata SC A. SA la fond rezultă un calcul al penalităţilor mult mai mic decât chiar cel făcut prin expertiza de 48.468,87.
Recurenta a mai susţinut că hotărârea instanţei de fond mai cuprinde o eroare in ceea ce priveşte dobânzile aferente debitului de 45.411,69 compus din facturile din 15 iulie 2003 si 30 august 2004 în sensul că acestea sunt de 20.406,7 in loc de 20.139,6 aşa cum rezultă din raportul de expertiză.
Recurenta a mai fost nemulţumită şi de faptul că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că nu poate avea în vedere contravaloarea facturii din 7 martie 2005 in sumă de 211.219,07 ron si a dobânzii legale aferente acesteia de 66.132,69 ron întrucât nu s-au respectat dispoziţiile art. 132 C. proc. civ.
Recurenta a mai susţinut că, în speţă, sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 - respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii.
Recurenta a invocat separat şi un motiv de recurs de ordine publică, respectiv art. 304 pct. 5 cu referire la faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra precizării cererii reconvenţionale formulată la data de 31 august 2006.
Înalta Curte, analizând cu prioritate acest din urmă motiv de recurs şi găsindu-l întemeiat, faţă de împrejurarea că el atrage casarea cu trimitere, şi pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie împotriva unei soluţii ce urmează a se va pronunţa de către instanţă în raport de toate cererile formulate de către părţi în prezenta cauză, celelalte critici aduse hotărârilor atacate se vor analiza în fond, după casare, de către Tribunalul Iaşi.
Cu privire la acest din urmă motiv se reţin următoarele:
Prin precizarea cererii reconvenţionale formulată la data de 31 august 2006 din dosarul instanţei de fond recurenta - apelantă, si-a majorat pretenţiile cu sume rezultate din facturi emise in baza unui contract de prestări servicii încheiat între părţile litigante (din 12 octombrie 2004). La termenul în care a fost depusă precizarea reconvenţionalei, intimata - reclamantă nu a făcut niciun fel de opoziţie la primirea acestei cereri, cum de altfel nici instanţa nu a invocat tardivitatea modificării cererii. Mai mult decât atât, urmare a majorării pretenţiilor, instanţa a pus în vedere pârâtei să timbreze pentru diferenţa de valoare (încheierea de şedinţa din data de 30 august 2006).
Cu toate acestea, in ambele hotărâri pronunţate în cauză, instantele înţeleg să respingă pretenţiile recurentei in sumă de 211.219,0748 lei provenite din factura din 7 martie 2005 emisă in baza contractului mai sus menţionat, si care reprezintă tocmai majorarea câtimii obiectului cererii, cu motivarea că aceasta precizare a reconvenţionalei ar fi tardiv introdusă, peste termenul prevăzut de art. 132 C.proc.civ.
Conform art. 132 - art. 134 C. proc. civ., cererea de modificare a acţiunii nu poate fi primită fără acordul celeilalte părţi, decât până la prima zi de infăţişare.
În cazul dedus judecaţii, precizarea reconvenţionalei s-a făcut cu acordul reclamantei - intimate, fapt confirmat de menţiunile încheierii de şedinţă.
Faptul respingerii pretenţiilor menţionate, ca fiind tardiv formulate, reprezintă evident o depăşire a limitelor rolului activ al judecătorului in procesul civil.
În exerciţiul rolului sau activ, judecătorul trebuie doar sa atragă părţilor atenţia în legătură cu drepturile si obligaţiile lor, nu să se substituie acestora în exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligaţiilor procedurale, pentru că astfel se încalcă principiul disponibilităţii părţilor in proces.
Dacă judecătorul nu respectă obligaţia impusă prin art. 129 C. proc. civ., hotărârea este susceptibilă de casare în recurs, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Aşadar, în mod eronat, cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia "cu privire la situaţia de fapt si motivarea în drept pe care părţile le invoca in susţinerea pretenţiilor si apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare", precum si cu înfrângerea principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii partilor în procesul civil, instanţele de fond şi apel, cu nesocotirea prevederilor art. 132 – art. 134 C. proc. civ., făcând abstracţie de acordul intimatei reclamante la majorarea pretenţiilor recurentei (prin precizarea reconvenţionalei) şi omiţând să pună in discuţia părţilor problema tardivităţii precizării cererii reconvenţionale, în mod greşit resping pretenţiile referitoare la obligarea reclamantei - intimate la plata sumei de 211.219,0748 lei, provenită din factura din 7 martie 2005 emisă în baza contractului de prestări servicii.
Normele de procedură mai sus arătate sunt norme imperative instituite de legiuitor pentru reglementarea modului de organizare a procesului civil, aşa încât, încălcarea acestora, conduce la nulitatea absolută a actelor de procedură astfel îndeplinite, respectiv, a hotărârii recurate, în cazul dedus judecăţii.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru încălcarea formelor de procedură, prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi faţă de depoziţiile art. 312 alin. (1) ipoteza 1 si alin. (3) ipoteza 3 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea deciziei nr. 48 din 23.aprilie 2007 a Curţii de Apel Iaşi şi a sentinţei nr. 4532/E din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Iaşi şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL.
Casează Decizia nr. 48 din 23.aprilie 2007 a Curţii de Apel Iaşi şi sentinţa nr. 4532/E din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Iaşi şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 298/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3169/2008. Comercial → |
|---|
