ICCJ. Decizia nr. 3169/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3169/2008
Dosar nr. 520/84/2007
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 decembrie 2006 reclamanta SC T. SRL Aghireş a solicitat Judecătoriei Zalău ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pe pârâtele SC E. SRL Salonta şi SC C.S. SRL Salonta să-i plătească suma de 1.832.600.000 lei reprezentând contravaloare servicii prestate din care 1.204.280.000 lei în sarcina SC E. SRL Salonta şi 628.320.000 lei datorate de SC C.S. SRL Salonta, cu cheltuieli de judecată.
A motivat acţiunea în sensul că a emis facturile fiscale pentru plata serviciilor prestate către SC E. SRL Salonta în valoare de 1.204.280.000 lei şi către SC C.S. SRL Salonta în valoare de 628.320.000 lei, niciuna dintre aceste facturi nefiind achitată.
A menţionat că a încheiat cu pârâta S SC C.S. SRL Salonta contractul de subantrepriză din data de 21 septembrie 2004, prin care antreprenorul SC C.S. SRL Salonta s-a obligat să achite valoarea lucrărilor stabilite şi a precizat că temeiul de drept al cererii este art. 728 C. proc. civ.
În conformitate dispoziţiilor art. 158 şi art. 159 C. proc. civ. raportat la art. 2 pct. 1 C. proc. civ., Judecătoria Zalău a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalul Sălaj, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 600 din 23 februarie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 1085 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Sălaj, secţia comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâta SC E. SRL Salonta la plata sumei de 475.999.500 rol reprezentând contravaloarea facturilor neachitate şi cheltuieli de judecată în sumă de 8.139,16 ron; a respins ca nefondată acţiunea reclamantei faţă de pârâta SC C.S. SRL Salonta.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că între pârâta SC C.S. SRL Salonta în calitate de antreprenor şi reclamanta SC T. SRL Zalău în calitate de subantreprenor a fost încheiat un contract de subantrepriză prin care subantreprenorul s-a obligat să execute un şanţ deschis cu o lăţime de 0,3 m şi o adâncime de 1 m şi astupat, conform proiectului de execuţie, parte integrantă din contract şi că în temeiul acestui contract nu a fost emisă nicio factură fiscală, astfel că acţiunea este nefondată faţă de această pârâtă.
A mai reţinut instanţa că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. şi că doar 3 facturi fiscale au fost emise către SC E. SRL Salonta, acestea având o valoare de 575.960.000 lei din care se scade valoarea ordinului de plată din 2005 în valoare de 500 rol emis de către SC E. SRL şi valoarea a două facturi, în sumă de 49.980.000 lei şi 49.980.000 lei care au fost achitate, suma datorată reclamantei de către pârâta SC E. SRL Salonta fiind 475.999.500 rol.
Factura a fost emisă către SC E.T. SRL Salonta care nu este parte în proces.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către reclamanta SC T. SRL Zalău şi pârâtele SC C.S. SRL Salonta şi SC E.T. SRL Salonta.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelurile declarate de reclamanta SC T. SRL Zalău şi de către pârâta SC E.T. SRL Salonta, schimbând sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a obligat-o pe pârâta SC C.S. SRL Salonta la plata sumei de 111.148 ron cu titlu de contravaloare prestaţii realizate în baza convenţiei din 21 septembrie 2004, precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere începând cu data de 20 decembrie 2006 şi până plata efectivă a sumei; a respins acţiunea faţă de SC E.T. SRL Salonta; a obligat-o pe pârâta SC C.S. SRL Salonta să plătească cheltuieli de judecată societăţii comerciale SC E. SRL Salonta în sumă de 6.000 lei şi societăţii comerciale SC T. SRL Zalău în sumă de 6.305,99 lei.
A reţinut instanţa de apel că în baza contractului de subantrepriză s-au emis facturile din 27 aprilie 2004 în valoare de 142.800.000 lei şi din 10 iulie 2006 în valoare de 62.832 lei, sume datorate reclamantei de către pârâta SC C.S. SRL Salonta astfel că în mod greşit s-a respins acţiunea faţă de această pârâtă. De asemenea s-a reţinut că facturile în valoare de 111.148 ron dovedesc că această sumă era datorată de către SC C.S. SRL Salonta reclamantei care şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, alături de penalităţile de întârziere aferente sumei datorate.
Analizând motivele de apel invocate de SC E.T. SRL Salonta instanţa le-a respins pe motiv că în cauză a fost citată SC E. SRL Salonta despre care însăşi apelanta susţine că este una şi aceeaşi societate cu SC E.T. SRL Salonta, că procedura prealabilă a fost îndeplinită fiind întrunite cerinţele art. 720 alin. (5) C. proc. civ. şi că neexistând raport contractual direct între reclamantă şi această pârâtă acţiunea urmează a se respinge în totalitate faţă de aceasta.
Decizia civilă nr. 24 din 8 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost recurată de către pârâta SC C.S. SRL Salonta, care în temeiul art. 312 pct. 2, 3 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii pronunţate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
În primul motiv a solicitat admiterea excepţiei lipsei procedurii prealabile a concilierii directe invocată şi la fond şi în apel şi ca urmare respingerea acţiunii introductive ca prematur introdusă, susţinând că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 720 C. proc. civ. iar instanţa de apel în mod greşit a avut în vedere un înscris care nu a fost pus în discuţia părţilor, fiind astfel încălcat şi principiul contradictorialităţii.
Prin cel de-al doilea motiv a invocat plus petita şi extra petita susţinând că prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC E.T. SRL Salonta la plata sumei de 1.204.280.000 lei reprezentând contravaloare servicii prestate şi obligarea SC C.S. SRL Salonta la plata sumei de 628.320.000 lei cu titlu de servicii prestat şi că până la închiderea dezbaterilor asupra fondului nu s-a formulat nicio cerere de majorare a pretenţiilor reclamantei şi nici cerere pentru plata penalităţilor de întârziere, iar conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi. De asemenea a invocat dispoziţiile art. 129 alin. ultim C. proc. civ. potrivit căruia în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii astfel încât instanţa nu poate depăşi limitele investirii sale.
Cel de-al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut obligând-o să plătească sume care au fost achitate, referindu-se la facturile emise.
A solicitat admiterea recursului şi pentru motivul potrivit căruia instanţa de apel a interpretat greşit clauzele contractului de subantrepriză deoarece potrivit art. 4 alin. (3), plata integrală a preţului lucrării se face doar după încheierea proceselor - verbale de recepţie preliminară cât şi finală a lucrărilor, care nu au fost probate.
Prin cel de-al şaselea motiv prin care pârâta a atacat Decizia instanţei de apel, se are în vedere faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor susţinând în acest sens că deşi a invocat în apărare excepţia de neexecutare corespunzătoare a contractului solicitând proba cu expertiza tehnică de specialitate, instanţa a respins cererea fără să motiveze inutilitatea acesteia.
Ultimul motiv de recurs declarat pârâta SC C.S. SRL Salonta se referă la nelegalitatea deciziei sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor art. 274 C. proc. civ. pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată atât faţă de reclamantă cât şi faţă de pârâta SC E. SRL Salonta.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Primul motiv invocat de recurentă urmează a fi analizat atât din perspectiva pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. precum şi din cea a pct. 8 al aceluiaşi articol, recurenta criticând hotărârea atât sub aspectul aplicării textului art. 720 C. proc. civ. cât şi a nerespectării principiului contradictorialităţii determinată de faptul că instanţa de apel a avut în vedere la pronunţarea deciziei un înscris care nu a fost pus în discuţia părţilor.
Conform art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea poate fi casată dacă instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Art. 105 alin. (2) reprezintă dreptul comun în materia nulităţilor de procedură, acesta putând fi invocat pentru nesocotirea principiului contradictorialităţii, dacă încălcarea dispoziţiei legale a fost invocată în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă, iar aceasta a respins-o sau a lăsat-o nesoluţionată.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că nerespectarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. a constituit unul dintre motivele apelului declarat de către pârâta SC E.T. SRL, motiv care a fost pus în discuţia părţilor aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data de 25 ianuarie 2008, toate părţile punând concluzii pe acest motiv, instanţa de apel interpretând corect notificarea din 1 septembrie 2006, în sensul că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Pe de altă parte, încălcarea dispoziţiilor art. 720 C. proc. civ. raportate la înscrisurile respective nu a fost invocată în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea atacată astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 105 alin. (2) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
De reţinut este faptul că în prezentul recurs, recurenta nu a prezentat motivele pentru care înscrisul la care a făcut referire ar fi determinat instanţa să pronunţe o altă soluţie, aşa încât nici sub acest aspect primul motiv nu poate fi admis.
Motivele 2 şi 3 invocate de recurentă sunt încadrate de către instanţă în dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea poate fi modificată numai pentru motive de nelegalitate, dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ce nu s-a cerut.
Hotărârea atacată nu este susceptibilă de modificare în temeiul de drept arătat întrucât se constată că urmare a verificării susţinerilor recurentei, instanţa de apel a judecat în limitele investirii sale şi conform cererii deduse judecăţii, reclamanta precizându-şi conform legii pretenţiile din acţiunea introductivă, fiind îndreptăţită în baza principiului disponibilităţii să stabilească cadrul procesual, astfel că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. şi nici art. 129 alin. ultim C. proc. civ.
Chiar recurenta s-a apărat în instanţa de fond asupra plăţii penalităţilor în sensul că nu poate fi justificată această cerere din moment ce nu se justifică nici pretenţia la plata facturilor.
De asemenea se constată că instanţa de apel corect a obligat-o pe recurentă la plata facturilor, care au fost emise în baza situaţiilor de lucrări însuşite de către recurentă, aceasta din urmă nefacând dovada achitării facturilor mai sus menţionate.
Susţinerea sa cum că ştampila a fost aplicată anterior executării lucrărilor nu a fost probată şi nu poate fi reţinută de instanţă, după cum nu poate fi admisă nici justificarea recurentei referitoare la calitatea necorespunzătoare a lucrărilor de vreme ce acestea au fost recepţionate şi achitate de beneficiar antreprenorului.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prevede că modificarea hotărârii se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi a fost invocat de recurentă în argumentarea nelegalităţii deciziei atacate determinată de nemotivarea hotărârii sub aspectul respingerii cererii privind admiterea probei cu expertiza tehnică de specialitate, deşi a invocat excepţia de neexecutare.
De remarcat este faptul că în capitolul VII din contract părţile au prevăzut clauza potrivit căreia subantreprenorul răspunde şi garantează calitatea lucrărilor executate, obligându-se să remedieze toate defectele apărute ca urmare a executării necorespunzătoare, iar în capitolul VIII antreprenorul a prevăzut dreptul şi obligaţia sa în a asista şi a verifica modul de executare al lucrărilor ce fac obiectul contractului, pe tot timpul execuţiei.
În condiţiile în care lucrarea a fost recepţionată de beneficiar, se constată că recurenta îşi invocă propria culpă în executarea contractului, invocând calitatea necorespunzătoare a lucrărilor, întrucât avea obligaţia de a asista şi verifica modul de executare a lucrărilor.
Din verificarea probatoriului rezultă că antreprenorul – recurent - pârât în cauză -, nu a invocat excepţia de neexecutare a contractului în timpul derulării acestuia, determinată de calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate de subantreprenor.
Excepţia de neexecutare a contractului a fost invocată de recurentă în faţa instanţelor de judecată în susţinerea calităţii necorespunzătoare a lucrărilor şi învederând în acelaşi timp că fără temei i-a fost respinsă proba cu expertiza tehnică de specialitate prin care ar fi dovedit neexecutarea contractului.
De reţinut este faptul că excepţia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului, în cazul în care se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii. Prin invocarea acestei excepţii, partea care o invocă obţine, fără intervenţia instanţei de judecată o suspendare a executării propriilor obligaţii, până în momentul când cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţiile ce-i revin. Invocarea excepţiei are loc direct între părţi fără a fi necesară intervenţia instanţei de judecată.
Or, în cauză pârâta nu a făcut dovada invocării excepţiei de neexecutare a contractului privind calitatea lucrărilor, direct între părţi, prin care să fi fost suspendată plata până la momentul corectării deficienţelor de către subantreprenor în conformitate cu proiectul de execuţie, nefacând dovada calităţii necorespunzătoare a lucrărilor, astfel că sub acest aspect recursul urmează a se respinge.
Se constată de asemenea că în şedinţa de judecată din data de 25 ianuarie 2008 instanţa de apel a revenit corect asupra probaţiunii încuviinţată prin încheierea din 14 decembrie 2008, referitoare la expertiza tehnică de specialitate, determinată de precizarea recurentei intimată în sensul că nu se cunosc defecţiunile lucrărilor şi că lucrările în litigiu au fost efectuate fără a fi încheiate contracte sau alte acte în acest sens, aspecte care urmau să fie probate prin expertiză, acestea neputând constitui obiective pentru efectuarea unui raport de expertiză de specialitate.
De precizat că orice expertiză se încuviinţează în baza unor obiective pe care partea care o propune le formulează. Este motivul pentru care prin încheierile din 14 decembrie 2008 şi 11 ianuarie 2008, instanţa de apel a pus în vedere părţilor să-şi precizeze obiectivele pe care să le aibă în vedere expertiza de specialitate, precizări care nu au fost făcute în scris de către intimate, ceea ce a determinat instanţa de judecată să procedeze la revenirea asupra probaţiunii în condiţiile arătate mai sus.
În acest context nu se poate afirma că hotărârea nu a fost motivată, de vreme ce instanţa a reţinut împrejurările de fapt şi normele incidente aplicabile în speţă, confirmând astfel soluţia exprimată prin dispozitiv.
Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. reglementează modificarea deciziei în recurs în situaţia când instanţa, interpretând actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura, ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora.
Acestui articol îi subsumează instanţa motivul invocat de recurentă privind interpretarea greşită a clauzelor contractului de subantrepriză, respectiv art. 6 potrivit căruia recepţia lucrărilor se face atât pe faze de executare, încheindu-se procese - verbale de recepţie preliminară, finală şi definitivă în baza cărora subantreprenorul are dreptul la plata integrală a lucrării, conform art. 4 alin. (3).
Raportând art. 6 din contractul de antrepriză la art. 4 se constată că potrivit art. 4 alin. (2), la fiecare 15 zile se întocmesc situaţii de lucrări însoţite de facturile aferente, plata urmând a se face conform art. 4 alin. (3), în termen de 30 de zile de la data facturării.
Aşa cum rezultă din lucrările dosarului şi cum corect a constatat instanţa de apel, situaţiile de lucrări au fost însuşite de către recurentă, iar reclamanta corect a emis facturile şi a cerut plata acestora la termenele prevăzute de art. 4 alin. (2) şi (3) din contract, aşa încât motivul invocat nu poate fi reţinut, urmând a fi respins.
În ceea ce priveşte ultimul motiv de recurs Curtea constată că acesta este nemotivat urmând a fi respins ca atare.
Având în vedere că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată şi luând în considerare cererea formulată de intimata - reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată conform notei de cheltuieli aflată la dosarul de recurs, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanţa umiează a obliga pe recurentă să-i plătească intimatei - reclamante cheltuielile de judecată în cuantum de 12.078 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL Salonta, împotriva deciziei civile nr. 24 din 8 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta - pârâtă SC C.S. SRL Salonta la plata sumei de 12.078 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă SC T. SRL Zalău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 31/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3779/2008. Comercial → |
|---|
