ICCJ. Decizia nr. 292/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 292/2008
Dosar nr. 297/2/2007
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României la 22 decembrie 2005, reclamanta SC V.P. SRL Bucureşti cheamă în judecată pe pârâta SC M.R.C. SRL Bucureşti, în ale cărei drepturi şi obligaţii s-a substituit SC T.P.D. SRL şi respectiv SC M.P. P.D. SRL Bucureşti solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută totală a contractului de locaţiune nr. 778 din 16 iulie 1997, iar, în subsidiar să se dispună rezilierea contractului menţionat pentru neexecutarea de către pârâtă a obligaţiilor esenţiale, să se dispună revizuirea în totalitate a conţinutului aceluiaşi contract şi a actelor adiţionale la acesta (în număr de patru) în sensul obligării pârâtei la renegocierea clauzelor contractuale, cu referire specială la clauzele referitoare la cuantumul şi stabilirea chiriei, inclusiv cu privire la posibilitatea de deducere a acesteia, modalităţile de reziliere, sublocaţiunea, respectiv cesiunea totală sau parţială, precum şi cu privire la condiţiile de amenajare a staţiei de distribuţie de carburanţi din localitatea Borş, judeţul Bihor, explicitarea clauzei privitoare la chiria variabilă prin stabilirea unor modalităţi de control al vânzărilor, în funcţie de care să se poată determina cuantumul acestora, stabilirea diferenţelor de chirie variabilă pe ultimii trei ani în funcţie de cuantumul vânzărilor efective în staţia de vânzare de carburanţi Borş şi obligarea pârâtei la plata acestora, obligarea pârâtei la prezentarea unor extrase de pe evidenţele contabile întocmite cu privire la vânzările staţiei de benzină din localitatea Borş în perioada iunie 2002, data acţiunii arbitrale, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa arbitrală nr. 220 din 27 octombrie 2006, Tribunalul arbitral admite în parte acţiunea reclamantei, şi, în consecinţă, dispune rezilierea contractului de locaţiune nr. 778/1997 astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale nr. 1-4, respinge capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a menţionatului contract şi a celorlalte capete de cerere formulate în subsidiar, cu 1.500 lei cheltuieli de arbitrale corespunzătoare pretenţiilor admise în sarcina pârâtei.
Împotriva sentinţei arbitrale de mai sus pârâta formulează acţiune în anulare invocând ineficacitatea clauzei compromisorii care nu poate produce efecte faţă de reclamantă, care nu a fost parte la contractual de locaţiune în litigiu, aceasta fiind şi echivocă prin formulare, contrar prevederilor art. 3431 şi 3433 C. proc. civ., motiv prevăzut de art. 364 lit. b) C. proc. civ., încălcarea unor dispoziţiile imperative ale legii, respectiv a prevederilor art. 258 C. proc. civ., existând o diferenţă între dispozitiv, în care pârâtă este SC T.P.D. SRL (adăugându-se ulterior pronunţării menţiunea „M.P.), persoană juridică inexistentă la momentul pronunţării hotărârii, şi hotărârea arbitrală care vizează în dispozitiv pe pârâta SC M.P. P.D. SRL (fostă SC M.R.C. SRL, SC T.P.D. SRL), motiv prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.; pârâta petentă formulează şi critici referitoare la încălcarea de către tribunalul arbitral a principiului disponibilităţii, contradictorialităţii şi a dreptului său la apărare admiţând acţiunea reclamantei pentru cauze juridice ce nu au fost invocate prin cererea introductivă, tribunalul examinând încălcarea obligaţiei locatarului de a se comporta ca un proprietar cu bunul închiriat şi schimbarea formei lucrului închiriat, cauze ce nu au fost formulate de reclamantă în capătul de cerere vizând rezilierea contractului de locaţiune în litigiu, contract care nu are caracter intuitu personae şi ale cărui modificări prin actele adiţionale au fost greşit interpretate de instanţa de arbitraj.
Prin sentinţa comercială nr. 122 din 11 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale formulată de petenta pârâtă, ca nefondată, reţinând în acest sens că nu există un motiv de anulare a clauzei arbitrale valabile şi neechivoce prin raportare la prevederile art. 7.3 din contractul în litigiu, contract ce trebuie respectat de reclamantă, ca succesor al locatorului SC E.G. SRL şi de pârâta petentă, ca succesor cu titlu universal al locatarei SC S.R. SRL (devenită ulterior SC M.R.C. SRL), petentă care şi ea şi-a schimbat denumirea din SC T.P.D. SRL în SC M.P. P.D. SRL, pârâta petentă participând, de altfel, la procesul arbitral, desemnând arbitrii, formulând apărări şi administrând probe fără a obiecta cu privire la competenţa tribunalului arbitral; mai reţine instanţa că din analiza hotărârii arbitrale atacate nu rezultă încălcarea principiilor ce garantează dreptul la un proces echitabil, tribunalul arbitral soluţionând cauza cu respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare în limitele impuse prin cererea introductivă şi prin apărările formulate de către pârâta petentă, nedepăşind cadrul impus de părţi, precum şi că singurul mijloc procedural prin care părţile pot obţine desfiinţarea hotărârii arbitrale, inclusiv pentru motivele prevăzute de art. 358 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, este acţiunea în anulare conform art. 364 C. proc. civ.; reţine, de asemenea, instanţa că hotărârea arbitrală nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziţiile imperative ale legii, considerentele şi temeiurile pe care se sprijină soluţia neintrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 364 alin. (1) lit. i), precum şi că modificarea minutei prin adăugarea iniţialelor „M.P." ulterior întocmirii reprezintă o îndreptare a unei erori materiale şi nu un motiv de nelegalitate a hotărârii.
Împotriva sentinţei de mai sus petenta pârâtă declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi, în principal, casarea sentinţei recurate, trimiterea cauzei la prima instanţă în scopul administrării de probe pentru soluţionarea în fond a cauzei, iar, în subsidiar, modificarea sentinţei recurate în sensul anulării sentinţei arbitrale atacate, în baza art. 312 raportat la art. 366 C. proc. civ.
În susţinerea recursului său recurenta critică instanţa pentru a nu fi motivat în nici un fel respingerea motivului de anulare invocat în baza art. 364 lit. i) C. proc. civ., raportat la art. 358 C. proc. civ., cu referire la soluţionarea litigiului de către tribunalul arbitral cu luarea în considerare a unor cauze invocate de reclamantă numai în cursul dezbaterilor şi nu şi prin cererea introductivă, precum şi pentru interpretarea greşită a actului dedus judecăţii respingând eronat criticile petentei formulate în temeiul motivului prevăzut de art. 364 lit. b) cu privire la caracterul deficitar al clauzei compromisorii; recurenta reproşează instanţei şi încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ., raportat la art. 973 C. civ., instanţa ignorând astfel că este inoperantă şi nu produce efecte între părţile actului juridic dedus judecăţii clauza compromisorie, care, fiind o convenţie de sine stătătoare, nu angajează părţile în litigiul de faţă care nu au semnat-o ele fiind doar succesoare în drepturi ai locatorului respectiv locatarului iniţiali, părţi în contractul de locaţiune, precum şi a dispoziţiei art. 281 alin. (3) C. proc. civ., instanţa calificând greşit drept îndreptare de eroare materială adăugarea literelor M.P. pe minuta întocmită de arbitri, ca şi a dispoziţiilor art. 364 lit. i) prin ignorarea aplicării greşite de către tribunalul arbitral a prevederilor art. 969 C. civ., art. 1418-1440 C. civ. şi ale art. 1020 – art. 1021 C. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că instanţa de judecată investită cu soluţionarea acţiunii în anulare neavând competenţa să soluţioneze fondul pricinii şi, implicit, nici să stabilească situaţia de fapt, a verificat motivele acţiunii în anulare invocate în limita dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ., motivând soluţia adoptată, interpretând corect actul dedus judecăţii şi făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale pertinente.
Recursul nu este fondat.
Astfel, cum corect a stabilit instanţa de judecată, acţiunea în anulare nu reprezintă o cale devolutivă de atac a sentinţei arbitrale, nu presupune rejudecarea fondului, ci analiza prealabilă a temeiniciei motivelor de anulare invocate în limita dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ., raportat la care instanţa, pronunţându-se asupra legalităţii hotărârii arbitrale şi anulând-o, poate analiza litigiul în fond, în temeiul art. 366 C. proc. civ.
Cum instanţa de judecată a menţinut hotărârea arbitrală atacată ca fiind legală, criticile recurentei vizând necenzurarea soluţiei date de tribunalul arbitral pe fondul cauzei, respectiv greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1418 – art. 1440 C. civ., ale art. 1020 – art. 1021 C. civ., urmează a nu fi examinate.
Critica întemeiată pe greşita aplicare de către instanţa judecătorească a art. 364 lit. b) C. proc. civ., este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă. Corect a analizat şi respins motivat instanţa de judecată motivul acţiunii în anulare referitor la ineficienţa clauzei compromisorie, constatându-se, în acest sens, că în art. 7.3 din contractul de închiriere în litigiu se prevede fără echivoc că litigiile apărute între părţi vor fi de competenţa Curţii de Arbitraj din Bucureşti, aceasta nereprezentând în nici un fel o clauză compromisorie alternativă, că menţionatul contract, în totalitate, angajează părţile în litigiu, succesoare în drepturi ale locatorului şi locatarului iniţiali, aşa cum confirmă şi petenta pârâtă atât prin adresa cu nr. 490 din 1 noiembrie 2005 trimisă reclamantei, ca şi prin întâmpinarea formulată în cauza arbitrală, că potrivit art. 3431 alin. (2) C. proc. civ., numai validitatea clauzei compromisorii este independentă de validitatea contractului în care a fost înscrisă, că însăşi petenta pârâtă, prin conduita sa procesuală în cauza arbitrală a recunoscut valabilitatea şi eficienţa clauzei de arbitraj necontestând-o până la primul termen de înfăţişare [(art. 3581,2 alin. (1) C. proc. civ.)], formulând întâmpinare, desemnându-şi arbitru propunând şi administrând probe, participând la dezbaterişi formulând concluzii scrise.
Şi motivul invocat în acţiunea în anulare încadrat de petentă în prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ., este corect examinat şi respins de instanţa judecătorească care a stabilit, prin raportare şi la dispoziţiile art. 969 C. civ., dar şi ale art. 358 C. proc. civ., că hotărârea arbitrală atacată nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziţii imperative ale legii. Se constată, în acest sens, că în cursul procedurii arbitrale, aşa cum a reţinut expres şi instanţa judecătorească, s-a asigurat părţilor egalitatea de tratament, respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, acestea având acces la înscrisurile litigiului şi la încheierile de şedinţă, fiind reprezentate prin avocaţi aleşi la toate termenele date în dosar, administrând probe şi formulând concluzii orale şi scrise, precum şi că reclamanta a susţinut şi oral la termenul de dezbatere în fond din 19 octombrie 2006 concluziile scrise depuse şi prin care aceasta a detaliat doar apărările invocate prin acţiune, nemodificând-o prin referirea la obligaţiile legale ale locatarului în orice contract de închiriere conform dispoziţiilor Codului Civil, iar pârâta petentă necombătând menţionatele susţineri nici în cadrul dezbaterilor orale şi nici ulterior, prin concluziile scrise depuse la 8 noiembrie 2006, aceasta neindicând, de altfel, expres alte norme de ordine publică încălcate prin hotărârea arbitrală atacată decât dispoziţiile art. 358 C. proc. civ., constatate a fi fost respectate.
În fine, corect a respins instanţa judecătorească şi critica petentei referitoare la modificarea minutei prin adăugarea iniţialelor „M.P." ulterior întocmirii ei, pe care o apreciază, ca o simplă corectare de eroare materială, aspect în legătură cu care se constată că hotărârea arbitrală este corect pronunţată în contradictoriu cu pârâta (recurentă) SC M.P. P.D. SRL (fostă SC M.R.C. SRL, SC T.P.D. SRL), iar petenta pârâtă nu a probat că în termen de 10 zile de la primirea hotărârii arbitrale, a formulat cerere de îndreptare a greşelii materiale evidente din textul sentinţei, conform art. 64 alin. (1) şi (2) din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R., incidente în cauză, astfel că nu poate invoca în acţiunea în anulare propria culpă, cu atât mai mult cu cât eroarea vizată nu schimbă soluţia pronunţată de arbitri.
Astfel fiind, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, dată cu corecta aplicare a legii şi cuprinzând motivarea adecvată a respingerii tuturor motivelor invocate de petentă în acţiunea în anulare a hotărârii tribunalului arbitral, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta pârâtă urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta petentă pârâtă urmează a fi obligată la plata către intimata reclamantă a sumei de 4.403 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.P. P.D. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 122 din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta pârâtă la plata a 4.403 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC V.P. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 288/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 293/2008. Comercial → |
|---|
