ICCJ. Decizia nr. 295/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 295/2008
Dosar nr. 7695/1/2007
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 897 din 5 mai 2006 a Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, dată în fond după casarea dispusă prin Decizia comercială nr. 869 din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, a fost respinsă acţiunea reclamantei U.V. prin care revendicase 85 mp. teren, identificaţi sub nr. p.f. 255/17 din CF 2253 a comunei Moldoviţa, de la pârâta SC M. SA Suceava, cu obligarea acesteia să-şi ridice construcţiile edificate pe acest teren.
S-a reţinut în argumentarea acestei soluţii că reclamanta este intabulată ca proprietar al acestei suprafeţe în temeiul sentinţei civile nr. 1889 din 10 decembrie 1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, dar în acelaşi timp, această suprafaţă de teren figurează şi în titlul de proprietate al pârâtei cu nr. M 07 nr. 0432 din 18 ianuarie 1995, expertul desemnat în cauză stabilind că cele două titluri de proprietate se suprapun pe o suprafaţă de 80 mp. şi nu 85 mp.
Comparând cele două titluri instanţa a apreciat că cel al reclamantei este ulterior celui al pârâtei, iar la data la care reclamanta a obţinut titlul aceasta ştia de emiterea titlului pârâtei, dobândit de la Statul Român.
Întrucât pe parcursul procesului pârâta a înstrăinat imobilul său către SC R. SRL din Câmpulung Moldovenesc (act de vânzare cumpărare nr. 4079 din 6 decembrie 2002), iar aceasta este înregistrată ca proprietară în C.F., instanţa de fond a respins acţiunea în revendicare ca neîntemeiată, reţinând în dispozitivul acestei sentinţe şi calitatea de chemată în garanţie a SC R. SRL.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 75 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizie casată prin Decizia nr. 942 din 1 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanţa de recurs a reţinut irevocabil că titlul de proprietate al reclamantei nu îl reprezintă sentinţa civilă nr. 1889/1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cum greşit au reţinut instanţele, deoarece această sentinţă stabileşte doar calitatea de moştenitoare a reclamantei pentru autoarea sa D.M., ce fusese împroprietărită în baza legii pentru înfăptuirea reformei agrare din 1945, cu suprafaţa de 550 mp. în comuna Moldoviţa, suprafaţă identificată ca parcelă cadastrală cu nr. 255/17 în C.F. nr. 2253.
Comparând titlurile de proprietate ale părţilor asupra suprafeţei revendicate instanţa de recurs reţine că este preferabil cel al reclamantei, deoarece el este datat din 1945 (cu nr. 88846) şi provine de la adevăratul proprietar, respectiv, autoarea reclamantei, D.M.
Întrucât instanţele s-au pronunţat în contradictoriu şi cu chemata în garanţie SC R. SRL, instanţa de recurs a apreciat că instanţele n-au stabilit corect calitatea acesteia, în dosar neexistând nici o cerere de chemare în garanţie, lărgirea cadrului procesual fiind dispusă, în temeiul art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., la termenul din 23 februarie 2006 (dosar nr. 338/2004 al Tribunalului Suceava).
În consecinţă, s-a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru clarificarea calităţii procesuale a SC R. SRL, în considerarea dispoziţiilor art. 57 C. proc. civ. şi să se stabilească cu certitudine dacă suprafaţa revendicată de reclamantă este deţinută în prezent de SC R. SRL şi dacă aceasta a dobândit şi construcţiile a căror ridicare a solicitat-o reclamanta.
Rejudecând cauza după casarea dispusă, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 64 din 14 iunie 2007, a admis apelul reclamantei şi a schimbat sentinţa de fond în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 80 mp. ce face parte integrantă din parcela nr. 255/17 din C.F. nr. 2253 comuna Moldoviţa şi să-şi ridice construcţiile aflate pe acest teren.
Totodată, pârâta a fost obligată şi la 2.075,3 lei cheltuieli de judecată pentru toate instanţele, către reclamantă.
S-a reţinut în argumentarea acestei soluţii, având în vedere motivele casării reţinute de instanţa de recurs, că SC R. SRL a dobândit de la SC M. SA prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4097 din 6 decembrie 2002 imobilul situat în comuna Moldoviţa, constând în 419 mp. teren construibil, împreună cu o secţie de panificaţie, identică cu parcela topo nr. 735 înscrisă în CF nr. 2005 a comunei Moldoviţa, dobândită de SC M. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 0432 din 18 ianuarie 1995 eliberat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Suprafeţele parcelelor nr. 735 de 419 mp. teren şi nr. 255/17 de 550 mp. se suprapun pe o suprafaţă de 80 mp.
În prezent terenul este deţinut de SC R. SRL, societate faţă de care nu s-a formulat nici o cerere de chemare în judecată, aşa încât nu are calitatea de chemată în garanţie.
Instanţa de apel a decis însă menţinerea acestei societăţi în calitate de parte în proces pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce se va pronunţa.
Pe fond, având în vedere compararea titlurilor făcută şi de instanţa de recurs şi rezultatele expertizelor efectuate în cauză, declaraţiile martorilor şi cercetarea locală, a reţinut că pârâta a ocupat 80 mp. din terenul reclamantei, aşa încât a fost obligată să-i lase în deplină proprietate şi folosinţă respectiva suprafaţă, titlul reclamantei fiind preferabil celui al pârâtei.
Întrucât pe respectiva suprafaţă se află şi construcţii pârâta a fost obligată să le ridice.
Nemulţumită de această decizie pârâta SC M. SA a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor recurenta apreciază că acţiunea reclamantei greşit a fost admisă deoarece ea a dobândit terenul în litigiu prin privatizare, act valabil în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001, situaţie în care reclamanta ar fi avut dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 27 din acelaşi act normativ.
De asemenea, ea a dobândit cu bună credinţă terenul în litigiu de la Statul Român, ce era întabulat în C.F. în această calitate, edificând o secţie de panificaţie pe care a şi întabulat-o.
Pe terenul respectiv este amplasată şi o fântână, edificată de ea, care alimentează secţia de producţie cu apă, fiind singura sursă de apă omisă a fi menţionată în rapoartele de expertiză, aşa încât instanţa de apel a dispus ridicarea ei cu încălcarea art. 579 C. civ., coroborat cu art. 580 C. civ.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Prin notele scrise depuse la dosar de către intimata reclamantă pentru termenul de astăzi se solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în nici unul dintre motivele de recurs reglementate în art. 304 C. proc. civ. Consideră că recurenta nu mai poate invoca imposibilitatea continuării producţiei în absenţa sursei de apă, deoarece terenul şi construcţia au fost înstrăinate către SC R. SRL.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Chiar dacă recurenta şi-a întemeiat în drept recursul pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., iar intimata a contestat încadrarea, curtea apreciază, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că respectivele critici pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., criticile invocate privind greşita aplicare a unor dispoziţii legale.
Din actele dosarului rezultă că acţiunea reclamantei, promovată la 29 octombrie 1999, a parcurs mai multe cicluri procesuale, patru, fiecare parcurgând fond şi căi de atac, cauza fiind trimisă spre rejudecare fie pentru încălcarea normelor de competenţă materială, fie pentru suplimentarea probatoriului, fie pentru clarificarea cadrului procesual şi stabilirea calităţii părţilor.
Deşi iniţial reclamanta a revendicat terenul şi a solicitat demolarea construcţiilor de către pârâta SC M. SA, la 23 februarie 2006 instanţa a introdus în cauză în calitate de chemată în garanţie şi SC R. SRL, actualul proprietar al terenului şi construcţiilor în litigiu, această societate devenind proprietar începând cu 6 decembrie 2002, fapt necontestat de reclamantă, după cum rezultă şi din notele scrise depuse în recurs.
Ori, tocmai având în vedere această situaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 942 din 1 martie 2007, a dispus casarea şi trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Instanţa de apel, deşi reţine că împotriva acestei societăţi, SC R. SRL, nu s-a formulat nici o cerere de chemare în garanţie sau în judecată, o menţine ca parte în proces pentru opozabilitate, pronunţându-se însă în dispozitiv numai în legătură cu pârâta SC M. SA, nici una dintre părţi neînţelegând să acţioneze în judecată şi SC R. SRL.
Este incontestabil că atât reclamanta cât şi SC M. SA au fost înscrise în C.F. a comunei Moldoviţa ca proprietare a unor loturi învecinate, loturi ce se suprapun cu 80 mp. teren.
De asemenea, a intrat în puterea lucrului judecat, conform deciziei nr. 942 din 1 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preferinţa titlului reclamantei asupra respectivului teren în comparaţie cu cel al pârâtei.
Este irelevantă critica recurentei pe aspectul că ea a dobândit de la Statul Român terenul în litigiu urmare privatizării, câtă vreme, prin Decizia de casare a primei instanţe de recurs, s-a reţinut valabilitatea titlurilor de proprietate ale ambelor părţi, numai astfel putându-se face compararea lor.
Ceea ce însă instanţa de apel a decis cu încălcarea legii este soluţionarea acţiunii în revendicare, formulată de reclamantă, în raport de pârâta SC M. SA, societate care, începând cu 2002, nu mai este proprietara bunurilor, acestea fiind proprietatea SC R. SRL, împotriva căreia nu s-a formulat nici o cerere de chemare în judecată şi faţă de care instanţa a lărgit cadrul procesual la 23 februarie 2006 cu încălcarea principiului disponibilităţii, citând din oficiu această societate, care însă nu a dobândit calitatea de parte.
Din acest considerent instanţa de apel nici nu o menţionează în dispozitivul deciziei recurate.
În consecinţă, acţiunea reclamantei formulată împotriva SC M. SA având ca obiect revendicarea unei suprafeţe de teren şi obligarea de a-şi ridica cele edificate pe acest teren greşit a fost admisă de instanţa de apel, rezultând fără dubii că această pârâtă încă din 2002 nu mai este proprietara şi deţinătoarea respectivelor bunuri.
În considerarea celor analizate, Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale admiţând acţiunea în revendicare faţă de SC M. SA, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia din apel în sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA Suceava împotriva deciziei nr. 64 din 14 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul reclamantei U.V. împotriva sentinţei nr. 897 din 5 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 293/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 302/2008. Comercial → |
|---|
