ICCJ. Decizia nr. 304/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 304/2008
Dosar nr. 1216/1/2007
Şedinţa publică din 1 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3741 din 16 aprilie 2003, reclamanta D.S. Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC T.A. SRL Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 1313 din 21 aprilie 1999, încheiat între pârâtă şi fosta Societate Naţională C.R. Bucureşti. În subsidiar, a solicitat şi constatarea nulităţii absolute a contractului arătat mai sus.
Prin sentinţa nr. 2093 din 6 noiembrie 2003, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite acţiunea formulată de reclamanta D.S. şi constată nul absolut contractul de asociere în participaţiune nr. 1313 încheiat la data de 21 aprilie 1999 între Societatea Naţională C.R. SA Bucureşti şi SC T.A. SRL Bucureşti.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 106.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin contractul de asociere în participaţiune nr. 1313 din 21 aprilie 1999, încheiat între societatea Naţională C.R. SA Bucureşti şi Societatea pârâtă SC T.A. SRL Bucureşti, prima obligându-se să pună la dispoziţia celei de-a doua întreaga secţie B. din cadrul H. Rădăuţi cu întregul teren aferent şi producţia acestuia, secţia de potcovărie şi celelalte secţii şi utilaje necesare bunei desfăşurări a activităţii.
Pârâta s-a obligat să preia în administrare şi să folosească toate aceste bunuri cu forţa de muncă calificată existentă, necesară pentru creşterea şi îngrijirea cabalinelor.
În conformitate cu art. 12 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestuia, bunurile din domeniul public, pot fi date după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităţilor administraţiei publice centrale ş locale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local. Darea în administrare se realizează după caz, prin HG sau a consiliului judeţean, respectiv a C.G.M. Bucureşti sau a Consiliului Local. Titularul dreptului de administrare, poate să posede sau să folosească bunuri şi să dispună de acesta în condiţiile prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu îşi exercită drepturile şi nu îşi execută obligaţiile născute din actul de transmitere.
Prin Decizia comercială nr. 50 din 28 aprilie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul comercial, ca nefondat, promovat de apelanta-pârâtă SC T.A. SRL Bucureşti, reţinând ca fiind aplicabile situaţiei de fapt dispoziţiile OUG nr. 139/2002 şi Legea nr. 313/1998.
Art. 12 din Legea nr. 313/1998 prevede expres şi imperativ că bunurile imobile şi cabalinele nu pot fi date spre administrare unei societăţi private, ele constituind bunuri publice ale statului.
Prin recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC T.A. SRL Baloteşti a susţinut că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În încheierea din 22 martie 2005, instanţa a respins excepţia cu următoarea precizare „cu recurs odată cu fondul", încălcând grav prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 unde se precizează: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Instanţa încalcă prevederile legale în motivarea hotărârii, referitor la conţinutul art. 12 din Legea nr. 313/1998. La data încheierii, contractul în cauză îndeplinea toate condiţiile de validitate ale unui act juridic, condiţii prevăzute de art. 948 C. civ.
Instanţa nesocoteşte, de asemenea, prevederile HG nr. 996/1999 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale C.R. SA, unde în anexa nr. 2, pct. C, la nr. curent 7 se precizează „Secţia B." ca fiind parte din proprietatea privată a statului, iar la punctul D al aceleiaşi anexe se arată că toate grajdurile, manejurile şi hopodromurile fac parte din proprietatea privată a statului.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente, constată că situaţia expusă nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta-apelantă a solicitat admiterea excepţiei şi constatarea ca neconstituţională a prevederilor art. 2 şi 8 din OG nr. 139/2002, ca fiind contrară art. 44 alin. (2) şi (3) şi art. 45 din Constituţia României.
Prin încheierea din 22 martie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins excepţia, ca inadmisibilă, iar recursul formulat împotriva acestei încheieri a fost respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibil.
În conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 139/2002, Societatea Naţională C.R. SA Bucureşti a fost desfiinţată şi întregul patrimoniu al acesteia a fost preluat de către R.N.P.
Prin contractul de asociere în participaţiune în cauză, Societatea Naţională C.R. SA Bucureşti a predat spre administrare pârâtei suprafaţa de 128 ha teren agricol şi neagricol şi un număr de cabaline, bunuri care în conformitate cu anexele 4 şi respectiv 1 la OUG nr. 139/2002, se aflau la data încheierii contractului, 21 aprilie 1999, în proprietatea publică a statului.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 213/1998 nu pot fi date în administrarea unei societăţi comerciale private, bunuri ce fac parte din domeniul public al statului. Prin aceasta, încheierea contractului în cauză s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor arătate fiind astfel, lovit de nulitate absolută cauza constând în încălcarea dispoziţiilor imperative cuprinse în textul menţionat. Societatea Naţională C.R. SA Bucureşti nu putea preda spre administrare, prin contract către pârâtă decât bunuri care făceau parte din domeniul privat al statului.
Instanţa de apel a avut în vedere susţinerile reiterate referitoare la acest unic motiv de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC T.A. SRL Baloteşti împotriva deciziei nr. 50 din 28 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.A. SRL Baloteşti împotriva deciziei nr. 50 din 28 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 302/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 306/2008. Comercial → |
|---|
