ICCJ. Decizia nr. 372/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 372/2008
Dosar nr. 5568/1/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Suceava, la 14 decembrie 2006 sub nr. 4212, reclamantul S.U.T. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC O.R. SA, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea parţială a declaraţiei dată pârâtei de către reclamant la 6 septembrie 2005, înscrisul fiind lovit de nulitate relativă, întrucât consimţământul acestuia a fost viciat prin dol.
Judecătoria Suceava, prin sentinţa nr. 4124 din 5 decembrie 2005, a respins acţiunea, ca nefondată.
Tribunalul Suceava, prin Decizia nr. 8 din 10 mai 2006, a respins apelul declarat de reclamant ca nefondat.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 528 din 12 octombrie 2006, a admis recursul reclamantului, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava, ca instanţă de fond, apreciind natura comercială a obiectului pricinii, neevaluabil în bani, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Suceava, în rejudecarea cauzei pe fond, a respins acţiunea, ca nefondată, prin sentinţa nr. 4212 din 14 decembrie 2006.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 33 din 12 martie 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva menţionatei sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă existenţa dolului.
Împotriva evocatei decizii a declarat recurs reclamantul S.U.T.
Recurentul nu a încadrat argumentaţia recursului formulat în nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform cerinţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neprecizând nici relevanţa afirmaţiilor vizând fondul cauzei faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
În esenţă, recurentul a arătat că a dovedit dolul prin prezumţie, conform art. 1169 C. civ.
Recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit principiului consacrat de art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Dolul este un viciu de consimţământ concretizat în inducerea în eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic. Aşadar, dolul este o eroare provocată, nu spontană, ca în cazul erorii propriu – zise. În atare situaţie, mijloacele viclene întrebuinţate de către una din părţi sunt determinante pentru încheierea actului juridic.
Proba dolului incumbă celui care a invocat existenţa lui.
Cum dolul este un fapt juridic, poate fi probat prin orice mijloc de dovadă, cu excepţia prezumţiei, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1203 teza ultimă C. civ.
În adevăr, dolul constituie cauză de nulitate a convenţiei, însă, cum acesta nu se prezumă, trebuie dovedit de către persoana împotriva căreia a fost exercitat prin celelalte mijloace de probă.
Referindu-ne la prezumţie, aceasta constituie o consecinţă logică pe care legea sau judecătorul o trage dintr-un fapt cunoscut cu privire la un fapt necunoscut, astfel cum este definită de art. 1199 C. civ.
Aşa fiind, susţinerea recurentului din motivarea recursului, potrivit căreia dolul pârâtei a fost dovedit de reclamant prin prezumţie, se constată a fi nefondată pentru considerentele arătate, ce preced, iar examinarea soluţiei pronunţate de instanţa de apel atestă legalitatea acesteia în raport cu principiul statuat de art. 1169 C. civ., reţinut în mod corect de Curtea de Apel Suceava.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.U.T., împotriva deciziei nr. 33 din 12 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 371/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 375/2008. Comercial → |
|---|
