ICCJ. Decizia nr. 2953/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2953/2008
Dosar nr. 5818/1285/2007
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 27 noiembrie 2007 reclamanta B.E.M., cu domiciliul procesual ales în Cluj-Napoca, a chemat-o în judecată pe pârâta SC T.D.R. SA Cluj Napoca, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună numirea unui expert contabil care să fie însărcinat să întocmească un raport cu privire la operaţiunea de vânzare ce a făcut obiectul contractului de parcelare şi vânzare-cumpărare încheiat între pârâtă şi SC H.R. SRL, autentificat cu nr. 84 din 18 ianuarie 2005 de B.N.P. L.M., a modului în care a fost folosită suma obţinută din această vânzare, precum şi a modului în care s-a repartizat profitul societăţii în perioada 2004 – 2007, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de acţionar al societăţii pârâte, deţinând o cotă de 15,98 % din numărul total de acţiuni. Deşi cota de participare a reclamantei este relativ însemnată, în ultima perioadă aceasta nu mai are aproape nici un fel de informaţii cu privire la gestiunea societăţii pârâte. Mai mult, reclamanta arată că nu a primit dividende din cea ce ar fi trebuit să reprezinte profitul societăţii. În acest context, reclamanta înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, scopul acţiunii fiind acela de a obţine informaţii reale, atestate în contabilitatea societăţii, despre modul în care s-au gestionat afacerile societăţii în ultima perioadă de timp, pentru ca astfel să-şi poată face o idee despre dividendele la care era îndreptăţită.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei, aceasta având caracter contencios.
Prin sentinţa comercială nr. 200/C/2008 din data de 28 ianuarie 2008 pronunţată, în dosarul nr. 5818/1/285/2007, de Tribunalul Comercial Cluj a respins excepţia inadmisibilităţii introducerii acţiunii ca neîntemeiată şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta B.E.M. împotriva pârâtei SC T.D.R. SA ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, a avut în vedere faptul că acţiunea are un caracter contencios, întemeiat pe dispoziţiile art. 135 din Legea nr. 31/1990, iar pe fondul cauzei, de asemenea, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate de reclamantă nu sunt în măsură să determine instanţa să numească un expert care să analizeze o operaţiune de vânzare-cumpărare să arate cum a fost folosită suma de bani obţinută din acea tranzacţie şi cum s-a repartizat profitul societăţii pârâte pentru o perioadă de 3 ani, respectiv 2004 – 2007.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta B.E.M. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta arată că în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, era îndreptăţită la a solicita desemnarea unui expert pentru a verifica anumite operaţiuni din gestiunea societăţii întrucât deţine 10 % din capitalul social, instanţa de fond făcând o interpretare greşită a acestor dispoziţii.
În aceste condiţii, reclamanta apreciază că instanţa era obligată să dispună numirea unui expert contabil care să întocmească un raport cu privire la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 84 din 18 ianuarie 2005 de B.N.P. L.M., încheiat între pârâta SC T.D.R. SA Cluj Napoca şi SC H.R. SRL, a modului în care a fost folosită suma obţinută din această vânzare, precum şi a modului în care s-a repartizat profitul SC T.D.R. SA, în perioada 2004 – 2007, în privinţa tuturor acestor solicitări instanţa de fond făcând o interpretare greşită a dispoziţiilor legale.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC T.D.R. SA a solicitat respingerea apelului reclamantei, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii în totalitate a sentinţei atacate.
Prin decizia nr. 123 din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta B.E.M. împotriva sentinţei comerciale nr. 200 din 28 ianuarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 5818/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o schimbă în sensul că admite cererea de chemare în judecată şi dispune numirea de către instanţă a unui expert contabil care să întocmească un raport cu privire la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 84/18 ianuarie 2005 de B.N.P. L.M., încheiat între pârâta SC T.D.R. SA şi SC H.R. SRL, a modului în care a fost folosită suma obţinută din această vânzare, precum şi a modului în care s-a repartizat profitul SC T.D.R. SA în perioada 2004 – 2007.
A obligat pârâta să achite reclamantei 27.655,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că reclamanta deţine cel puţin 10 % din capitalul social al societăţii necontestat de pârâtă şi că, potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 are dreptul de a solicita instanţei desemnarea unui expert pentru care să întocmească un raport cu privire la anumite operaţiuni din gestiunea societăţii evidenţiate în contabilitate.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta SC T.D.R. SA Cluj Napoca, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând, în esenţă, că, motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură a determina instanţa de judecată la numirea unui expert, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a făcut dovada că deţine cel puţin 10 % din capitalul social, iar pe de altă parte, societatea pârâtă i-a respectat dreptul la informare cu privire la operaţiunile gestionar, contabile ale societăţii.
Recurenta-pârâtă critică hotărârea şi sub aspectul că pentru o simplă cerere făcută în baza unui articol din Legea nr. 31/1990 i s-au acordat apelantei-reclamante suma de 27.655,6 lei onorariu de avocat cheltuieli de judecată.
În consecinţă, recurenta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
De asemenea, solicită instanţei să facă aplicarea prevăzută de art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâta SC T.D.R. SA Cluj Napoca.
Criticile formulate de pârâta-recurentă că în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada că deţine cel puţin 10 % din capitalul social şi că existau şi alte mijloace de informare cu privire la activitatea desfăşurată de către persoana juridică la care are calitatea de acţionar, de care putea beneficia, nu sunt întemeiate întrucât, aşa cum în mod judicios a reţinut instanţa de apel s-a dovedit de reclamantă că deţine cel puţin 10 % din capitalul social, aspect care nu a fost contestat de pârâtă, astfel că, critica recurentei-pârâte sub acest aspect este nefondată.
Dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicat, privind dreptul de informare al acţionarilor care deţin cel puţin 10 % din capitalul social asupra unor operaţiuni din gestiunea societăţii, îşi găsesc pe deplin aplicarea în cauza de faţă, sub acest aspect hotărârea nefiind susceptibilă de critici.
Critica recurentei-pârâte cu privire la cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate reclamantei vizează aspecte de netemeinicie ce nu se încadrează în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a fi examinată pe calea recursului.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat recursul pârâtei SC T.D.R. SA Cluj Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T.D.R. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 123 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2941/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 3019/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
