ICCJ. Decizia nr. 3030/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3030/2008
Dosar nr. 231/84/2007
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la dat de 3 august 2006 sub nr. 26/337/2006, reclamanta SC C.J.M.R. SRL ZALĂU a chemat în judecată pe pârâta SC I.I. SRL ZALĂU pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei a acorda reclamantei servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtei situat în Zalău, Bulevardul Mihai Viteazu, Judeţul Sălaj în vederea instalării unui cablu pentru alimentarea reclamantei cu energie electrică, respectiv să-şi dea acordul solicitat de SC E. SA ZALĂU pentru instalarea acestui cablu.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de închiriere pentru spaţii şi birouri în imobilul din litigiu prin care pârâta s-a obligat să asigure instalarea reţelei de electricitate până la intrarea în clădirea închiriată.
Reţeaua de electricitate se află pe terenul proprietatea pârâtei, iar clădirea închiriată de la pârâtă şi în care îşi desfăşoară activitatea de producţie reclamanta se află înconjurată de teren aflat în proprietatea pârâtei.
Prin întâmpinare pârâta SC I.I. SRL ZALĂU a solicitat respingerea acţiunii arătând că fără acordul pârâtei s-a racordat ilegal la sistemul SC R., punct de lucru Zalău, executând lucrări de racordare şi pozare fără acordul proprietarului imobilului.
Prin cerere reconvenţională pârâta a solicitat obligarea reclamantei să o despăgubească cu o sumă de bani egală cu valoarea de piaţă a suprafeţei de teren afectată cu servitutea de teren.
Prin precizarea la acţiune reclamanta a solicitat ulterior a se considera obiectul ca fiind obligaţie de a face prin care a solicitat ca pârâta să fie obligată să-şi dea acordul privind instalarea unui cablu de alimentare independent cu energia electrică de la furnizorul SC E. SA şi obligarea pârâtei la rebranşarea liniei de alimentare a reclamantei cu energie electrică.
Judecătoria Zalău, prin sentinţa civilă nr. 378 din 6 februarie 2007, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă, sub nr. 231/84/2007.
Tribunalul Sălaj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 694 din 5 aprilie 2007, a admis acţiunea precizată a reclamantei SC C.J.M.R. SRL ZALĂU şi a obligat pârâta SC I.I. ZALĂU la rebranşarea liniei de alimentare a reclamantei cu energie electrică.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a reţinut, în esenţă, că între reclamantă, în calitate de chiriaş, şi pârâtă, în calitate de proprietar, s-a încheiat contractul de închiriere din data de 26 februarie 2004 pe o perioadă de 10 ani (art. 5 din contract), asupra imobilului înscris în CF 9049 Zalău, nr. topo. 1789/a/1/b/a, 1789/a/1/b/2 şi 1789/a/1/b/3/2/2.
Prin art. 3 lit. c) din acest contract pârâta proprietară s-a obligat printre altele, să asigure instalarea reţelei de electricitate, de apă şi canalizare până la intrarea în clădirea închiriată.
Pârâta nu a negat prin întâmpinare că nu a respectat această obligaţie, arătând că i-a propus reclamantei să cedeze din contul ei de energie electrică, dacă plăteşte postul T..
Această apărare nu a fost admisă de prima instanţă care a considerat că atât timp cât obligaţia contractuală prevăzută de art. 3 lit. c) nu condiţionează în vreun fel reclamanta de plata vreunei sume suplimentare pentru a-i asigura energia electrică de către pârâtă.
Fiind obligaţie contractuală asumată, iar în conformitate cu prevederile art. 969 C. civ. şi art. 1021 din acelaşi cod, pârâta trebuie să-şi îndeplinească obligaţia asumată şi să rebranşeze linia de alimentare a reclamantei cu energie electrică.
Pe baza acestor considerente, cererea reconvenţională a pârâtei privind despăgubirile pentru terenul afectat de servitute de trecere a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC I.I. SRL ZALĂU a declarat apel, solicitând admiterea lui, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 1 octombrie 2007, Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor recalificarea căii de atac, în raport cu prevederile art. 282 şi art. 7208 C. proc. civ., în sensul că faţă de obiectul şi natura cauzei, calea de atac ce poate fi exercitată împotriva acestei hotărâri este apelul, aşa încât s-a procedat la transpunerea cauzei în completul legal constituit pentru soluţionarea apelurilor, luând în considerare repartizarea aleatorie a dosarelor şi dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Regulamentul de organizare a instanţelor.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 220 din 15 octombrie 2007, a admis apelul declarat de pârâta SC I.I. SRL ZALĂU şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 694 din 5 aprilie 2007 în sensul că a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta SC C.J.M. SRL ZALĂU în contradictoriu cu pârâta SC I.I. SRL ZALĂU şi a obligat intimata să achite apelantei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că soluţia primei instanţe este greşită faţă de următoarele argumente.
Este neîndoielnic faptul că în rezolvarea litigiului între părţi, care se situează în categoria obligaţiilor de a face, întemeiat pe răspunderea contractuală, pornind de la interpretarea dispoziţiilor art. 969 şi 1021 C. civ., prima instanţă a interpretat dispoziţiile art. 3 lit. c) din contractul părţilor ca fiind izvorul obligaţiei de rebranşare a reclamantei la linia proprie de alimentare cu energie electrică a pârâtei.
Examinând textul art. 3 lit. c) din contractul părţilor care arată că „proprietarul se obligă să asigure instalarea reţelei de electricitate, de apă şi canalizare până la intrarea în clădirea închiriată” rezultă că voinţa părţilor cu privire la această clauză este clar exprimată şi nu conduce la alte obligaţii cum ar fi acea de alimentare a reclamantei cu energie electrică.
Cât timp alimentarea cu energie electrică de către pârâtă s-a făcut voluntar, cu încasarea contravalorii acesteia de la reclamantă, nu au existat neînţelegeri între părţi, însă în condiţiile în care au apărut disfuncţionalităţi în relaţiile acestora, energia electrică are un cadru propriu de reglementare prin lege, respectiv Legea nr. 318/2003, la data încheierii contractului dintre părţi, în prezent abrogată prin art. 90 din noua Lege a energiei electrice nr. 13/2007.
Potrivit acestor reglementări, furnizarea de energie electrică pentru chiriaşi se poate face de către o societate pe baza avizului tehnic de racordare, iar chiriaşul, la rândul său, trebuie să depună cerere pentru obţinerea avizului tehnic de racordare, specificând că doreşte să fie consumator.
Din actele noi depuse la dosar, din punct de vedere al societăţii furnizoare de energie electrică, a rezultat că la acel moment reclamanta nu avea calitatea de subconsumator legal şi prin urmare pârâta nu poate fi obligată să-i furnizeze acesteia energie electrică, aşa după cum a pretins aceasta.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal motivat şi timbrat reclamanta SC C.J.M. SRL ZALĂU criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că decizia civilă nr. 220 din 15 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii deoarece instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 3 lit. c) din contractul de închiriere încheiat între recurentă şi intimata-pârâtă în sensul că potrivit acestui articol intimata-pârâtă nu ar avea obligaţia de a asigura alimentarea recurentei cu energie electrică.
A precizat că alimentarea acesteia cu energie electrică s-a făcut de intimata-pârâtă în mod voluntar, recurenta plătindu-i acesteia în fiecare lună timp de aproape 3 ani facturile emise pentru furnizarea energiei electrice, facturi în care intimata-pârâtă a invocat tocmai prevederile art. 3 lit. c) din contractul de închiriere.
Interpretarea instanţei de apel este totalmente greşită întrucât în decizia civilă atacată cu recurs, instanţa de apel a apreciat în mod greşit faptul că atât timp cât alimentarea cu energie electrică de către pârâtă s-a făcut voluntar şi nu au existat neînţelegeri între părţi, nu au fost încălcate prevederile Legii electricităţii nr. 318/2003 actuala lege a energiei electrice nr. 13/2007, dar imediat după apariţia aşa ziselor disfuncţionalităţi în relaţiile dintre părţile contractului de închiriere, în realitate de la data solicitării nejustificate din partea pârâtei de a se dubla chiria au fost încălcate prevederile acestei legi.
Instanţa de apel nu a luat în considerare susţinerile reclamantei SC C.J.M. SRL ZALĂU referitoare la prevederile art. 43 alin(2) din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice potrivit cărora „consumatorul persoană juridică ce deţine o reţea electrică de distribuire proprie prin care se alimentează cel puţin 2 subconsumatori, este obligat să asigure accesul reglementat şi la reţea, însă întreruperea energiei electrice se poate face numai în condiţiile strict prevăzute de lege şi, numai de către operatorul de distribuţie potrivit art. 44 din Legea menţionată mai sus”.
Recurenta-reclamantă SC C.J.M. SRL ZALĂU, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea în întregime a hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă, rejudecând cauza în fond, admiterea acţiunii, obligarea intimatei-pârâte SC I.I. SRL ZALĂU la rebranşarea liniei de alimentare cu energie electrică a SC C.J.M. SRL ZALĂU, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod greşit a apreciat actul dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
Între reclamantă în calitate de chiriaş şi pârâtă în calitate de proprietar s-a încheiat contractul de închiriere în data de 26 februarie 2004 pe o perioadă de 10 ani (art. 5 din contract) asupra imobilului înscris în Cartea Funciară 9049 Zalău.
Prin art. 3 lit. c) din contractul de închiriere proprietara pârâtă s-a obligat printre altele să asigure instalarea reţelei de electricitate, de apă şi canalizare până la intrarea în clădirea închiriată.
Pârâta nu a negat că nu a respectat această obligaţie dar a anunţat că i-a propus reclamantei să cedeze din cota ei de energie electrică, dacă plăteşte postul T.
Obligaţia contractuală prevăzută de art. 3 lit. c) din contract nu condiţionează reclamanta în vreun fel de plată, obligaţia de asigurare a instalării reţelei de electricitate de către pârâtă.
Fiind o obligaţie contractuală asumată iar conform art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, pârâta trebuia să-şi îndeplinească obligaţia asumată prin contractul de închiriere.
Instanţa de apel a apreciat în mod eronat faptul că atât timp cât alimentarea cu energie electrică de către pârâtă s-a făcut voluntar şi nu au existat înţelegeri între părţi, nu au fost încălcate prevederile Legii electricităţii nr. 318/2003 (actuala Lege a energiei electrice nr. 13/2007), dar imediat după apariţia aşa ziselor disfuncţionalităţi în relaţiile dintre părţile contractului de închiriere, în realitate de la data solicitării nejustificate din partea pârâtei de ase dubla, au fost încălcate prevederile acestei legi.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând nelegalitatea şi netemeinicia deciziei recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat SC C.J.M. SRL ZALĂU, va modifica decizia atacată, va respinge apelul pârâtei SC I. SRL ZALĂU şi va menţine sentinţa civilă 699 din 5 aprilie 2007 a Tribunalului Sălaj, secţia comercială
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.J.M. SRL ZALĂU împotriva deciziei civile nr. 220 din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică decizia atacată, respinge apelul pârâtei SC I.I. SRL ZALĂU şi menţine sentinţa civilă nr. 694 din 5 aprilie 2007 a Tribunalului Sălaj, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3019/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 3136/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
