ICCJ. Decizia nr. 3139/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3139/2008
Dosar nr. 337/3/2000
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5838 din 27 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile lipsei capacităţii de exerciţiu, lipsei calităţii procesuale active, lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii.
De asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată, acţiunea astfel cum a fost precizată – formulată de reclamanta SC E. SRL cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele SC S.I. SA şi A.V.A.S., ambele cu sediul social în Bucureşti.
S-a reţinut în principal că reclamanta beneficiază de personalitate juridică, având capacitate procesuală de exerciţiu, că în raport de temeiul juridic invocat în susţinerea pretenţiilor sale, respectiv art. 998 şi urm. C. civ., SC E. SRL a justificat în dosar atât legitimarea procesuală activă cât şi legitimarea procesuală pasivă a pârâtei A.V.A.S. şi că excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de către A.V.A.S. apare ca neîntemeiată atâta vreme cât problema calificării răspunderii civile delictuale sau contractuale este o chestiune ce ţine de fondul litigiului.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că reclamantul a avut calitatea de investitor F.N.I. deţinând un număr de 9.904 unităţi de fond, aspect confirmat de pârâta SC S.I. SA şi probat cu înscrisurile depuse la dosar.
Raporturile născute ca urmare a exprimării de către reclamantă a voinţei sale de a subscrie unităţi de fond la F.N.I. are o natură contractuală, guvernate de regulile specifice contractului de societate civilă şi cele negociate de părţi în lumina dispoziţiilor art. 5 C. civ. Răspunderea SC S.I. SA, ca administrator al fondului, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din OG nr. 24/1993 şi a A.V.A.S. ca urmare a încheierii contractului de fidejusiune, are caracter contractual.
Reclamantul a înţeles să invoce răspunderea civilă delictuală, învederând eroarea comună, cu valoare de lege, produsă de relaţia F.N.I. – C.E.C.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 572 din 20 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă SC E. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 5838 din 27 aprilie 2007 pronunţată de Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a stabilit că nu apare ca reclamanta să-şi fi întemeiat acţiunea numai pe răspunderea civilă delictuală aşa cum a susţinut prima instanţă.
Astfel, după amânarea cauzei, în vederea satisfacerii timbrajului reclamanta a depus precizări ale acţiunii în cuprinsul cărora a învederat natura contractuală a litigiului, precizările comunicându-se şi părţilor adverse în şedinţa publică din 13 februarie 2001.
La următorul termen de judecată fixat pentru data de 20 martie 2001, reclamanta a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru.
În şedinţa publică din 29 mai 2001 s-a dezbătut problema notelor scrise depuse de către reclamantă în combaterea susţinerilor SC C.E.C. SA din întâmpinare, note scrise apreciate de Tribunal ca fiind o modificare tardivă a acţiunii iniţiale.
Prin notele scrise depuse la dosar reclamanta a răspuns punctual cu privire la problemele invocate prin întâmpinare de către pârâta chemată iniţial în judecată, SC C.E.C. SA şi că aceste răspunsuri au evidenţiat încă o dată poziţia societăţii în legătură cu răspunderea contractuală pe care îşi întemeiază pretenţiile.
Deoarece soluţia Tribunalului în sensul respingerii acţiunii reclamantei motivat de imposibilitatea invocării răspunderii civile delictuale, câtă vreme calea care trebuia urmată era cea a răspunderii contractuale echivalează cu o necercetare a fondului, devenind incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei comerciale nr. 572 din 20 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs pârâta A.V.A.S. Bucureşti, care a criticat această hotărâre în temeiul art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta A.V.A.S. a evocat împrejurarea că motivarea dată de instanţa de apel este contradictorie, că nu s-a făcut nicio apreciere referitoare la tardivitatea precizării acţiunii, în realitate precizarea privind răspunderea contractuală fiind tardivă.
De asemenea, instanţa de apel trebuia să se pronunţe asupra admisibilităţii precizării referitoare la răspunderea contractuală în situaţia în care fusese invocată deja răspunderea delictuală.
Intimata - reclamantă SC E. SRL Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea nu sunt justificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei A.V.A.S. Bucureşti, pentru următoarele considerente.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată la data de 28 noiembrie 2000, ulterior precizată, reclamantul SC E. SRL Bucureşti a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 1.427.242.880 lei reprezentând contravaloarea a 9.904 unităţi de fond F.N.I., motivând că în conformitate cu dispoziţiile pct. 4 din Prospectul de emisiune al fondului, adoptat de C.N.V.M. se doreşte exercitarea dreptului de retragere din fond. S-a mai arătat că SC C.E.C. SA s-a obligat în baza contractului de fidejusiune – cauţiune din 6 decembrie 1999 să garanteze răscumpărarea la valoarea la zi a unităţilor de fond ale investitorilor.
Apare fără putere de tăgadă, că începând cu formularea acţiunii, în motivarea şi cuprinsul căreia se regăsesc expres trimiterii la contractul părţilor şi ulterior prin precizarea acţiunii şi notele de şedinţă ale reclamantei, poziţia procesuală a fost de a invoca ca temei de drept şi răspunderea contractuală.
Astfel, în concluziile scrise, reclamantul a expus cu maximă claritate că „acţiunea introductivă are ca temei juridic al cererii răspunderea contractuală", fără a se renunţa la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1073 şi urm. C. civ.
Contrar susţinerilor recurentei că precizările privind temeiul cererii de chemare în judecată au fost făcute tardiv şi că instanţa de apel trebuia să se pronunţe asupra admisibilităţii precizării referitoare la răspunderea contractuală, a existat o preocupare constantă şi o bună argumentare a instanţei, care a lămurit şi examinat minuţios fiecare demers juridic al reclamantei, ajungând la singura concluzie legală, aceea a incidenţei dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 572 din 20 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 572 din 20 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3122/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3144/2008. Comercial → |
|---|
