ICCJ. Decizia nr. 3137/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3137/2008
Dosar nr. 534/101/2006
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 183 din 20 aprilie 2007, Tribunalul Mehedinţi a respins excepţiile invocate, a admis în parte, acţiunea reclamantei SC F. SA Turnu Severin. Au fost reziliate raporturile contractuale şi s-a dispus restituirea mărfii şi a preţului.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că preţul datorat de pârâtă reclamantei este de 305.488 lei pentru 128.898 kg material şi a fost obligată pârâta şi la plata sumei de 4.473 lei transport şi manipulare materiale, 2.473 lei evaluare probe şi încercări.
A fost respins capătul de cerere privind suma de 258.093 lei evaluare energie electrică, manoperă, întreţinere şi uzură scule.
Soluţia s-a bazat pe expertizele dispuse în cauză care au reţinut că defectele pot proveni fie de la furnizor fie de la beneficiar dar că reclamanta a livrat totuşi produsele sperând ca partenerul extern să nu refuze marfa.
În apelul declarat de ambele părţi, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 14 din 22 ianuarie 2008 a respins apelul pârâtei, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 258.093 lei despăgubiri. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a reţinut că se aplică în cauză dispoziţiile art. 1021 C. civ. iar vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului conform art. 1322 C. civ.
Caracterizată ca acţiune redhibitorie, acţiunea are ca efect desfiinţarea vânzării, cumpărătorul urmând să restituie lucrul şi să primească preţul de la vânzător iar dacă vânzătorul a fost de rea credinţă, cunoscând viciile lucrului, el datorează şi daune - interese potrivit art. 1356 C. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că expertiza S.S. este nulă pentru că acesta nu era expert ci specialist iar expertizele din apel nu au convocat părţile cu 5 zile înainte.
O altă critică se referă la nerespectarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 7201 respectiv a termenului de 30 de zile.
Recurenta mai arată şi că trebuia aplicat art. 70 C. com. constatându-se decăzut cumpărătorul din termenul de denunţare a viciilor ascunse.
Un alt motiv de recurs este cel privitor la plicarea art. 183 C. proc. civ. recurenta susţinând că instanţa de apel trebuia să înlăture înscrisul defăimat.
Se mai arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra apărărilor pârâtei privind mărirea prejudiciului din culpa cumpărărtorului nestabilindu-se corect întinderea răspunderii vânzătorului.
O altă critică se referă la neevaluarea prejudiciului conform notelor de rebut reproşându-se expertului subiectivitate.
Este reiterat şi motivul privind recuzarea expertului A.O.N. cu referire la art. 204 alin. (1) şi (2) şi art. 208 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile referitoare la nulitatea expertizei S.S. nu se confirmă întrucât s-a dispus o altă expertiză.
Pe de altă parte şi neregulile privind convocarea părţilor la expertiză apar ca nerelevante în raport de poziţia de recunoaştere a defectelor oţelului şi în cauză se aplică art. 208 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. aceasta a fost îndeplinită iar o eventuală nerespectare a termenului nu reprezintă o vătămare a părţii adverse care nu a recunoscut pretenţiile nici în instanţă.
Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 70 C. com. se constată că termenul de două zile a fost respectat acesta împlinindu-se într-o zi de sărbătoare.
De altfel fiind necesară intervenţia unui specialist pentru descoperirea viciilor nu se poate invoca depăşirea termenului de două zile.
Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ. se constată că acesta reglementează o posibilitate şi nu o obligaţie a judecătorului.
Criticile privind neevaluarea prejudiciului sau majorarea pagubei din culpa cumpărătorului nu sunt de nelegalitate depăşind cadrul legal al analizării recursului.
Nici motivul privind recuzarea expertului A.O.N. nu este întemeiat faţă de dispoziţiile art. 208 C. proc. civ.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ. va fi obligată pârâta la plata sumei de 34.000 lei cheltuieli de judecată conform dovezilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.R. SA Reşiţa împotriva deciziei nr. 14 din 22 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta - pârâtă la plata sumei de 34.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă SC F. SA Drobeta Turnu Severin.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3023/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3183/2008. Comercial → |
|---|
